\n
![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/8464945\/3\/banda-zona-euro.jpg?width=498&height=31\")
<\/a><\/p>\nItalia insa, ale carei datorii se ridica la 2.000 de miliarde de
\neuro, sau 120% din PIB, este o nuca prea tare pentru toata zona
\neuro. Germania, Franta si celelalte mari economii europene au
\ndepasit deja cu mult pragul de indatorare de 60%, astfel ca
\nasumarea de noi datorii pentru salvarea altor state este aproape
\nexclusa. La randul sau, Banca Centrala Europeana (BCE) are deja o
\nexpunere masiva la obligatiunile grecesti, irlandeze si
\nportugheze.<\/p>\n
![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/8464945\/2\/grafic.jpg?width=799&height=600\")
<\/p>\n
Un mare neajuns al Italiei este ca se afla de un deceniu in
\nzodia lui Silvio Berlusconi, personajul cel mai burlesc al
\ncancelariilor europene (revista britanica The Economist chiar i-a
\n“acordat” apelativul de “Burlesqueoni”): cabinetul sau nu se bucura
\nde incredere nu doar din partea propriilor cetateni, dar nici din
\ncea a pietelor financiare. Ministrul de finante Giulio Tremonti a
\nreusit deocamdata sa tina in frau elanurile financiar-populiste ale
\nlui Berlusconi, dar nu a putut face mai nimic pentru a opri
\ntavalugul datoriei publice imense a tarii.<\/p>\n
Italia este alintata cu titlul de “Japonie a zonei euro”,
\nintrucat datoria privata este la un nivel redus, iar cetatenii
\ncrediteaza practic statul, insa in cazul unui blocaj pe pietele
\nfinanciare, analistii estimeaza ca un recurs la voluntariatul
\nfinanciar al italienilor ar avea putine sanse de izbanda. Ca si in
\nGrecia, si in Italia evaziunea fiscala este sport national, factura
\nanuala de pe urma acestor fraude ridicandu-se la 150 de miliarde de
\neuro, potrivit estimarilor ministrului Tremonti. Insusi premierul
\nSilvio Berlusconi, care are pe rol trei mari dosare penale, este
\ninvinuit in doua dintre ele de evaziune fiscala si coruptie (in al
\ntreilea, invinuirea este “doar” de relatii sexuale cu o prostituata
\nminora).<\/p>\n
<\/p>\n
Pana la sfarsitul acestui an, Italia trebuie sa onoreze
\nobligatiuni scadente de 175 de miliarde de euro, iar anul viitor
\nvin la rand alte 245 de miliarde de euro – in total o cincime din
\ntotalul datoriilor. Dar economia italiana nu produce sumele
\nnecesare stingerii debitelor: tara are de doua trimestre rate
\nanemice de crestere economica de 0,1%, iar costurile pentru a crea
\ndatorie noua sunt tot mai mari. Dobanda ceruta pe piata Italiei
\ncreste de aproape un an si a ajuns saptamana trecuta la 5,073%, cea
\nmai mare valoare din noiembrie 2008 si nu departe de cea a Spaniei,
\nde 5,56%; totodata, costurile de a asigura de faliment 10 milioane
\nde euro de datorie italiana au crescut cu 21.000 de euro, pana la
\n217.000 de euro.<\/p>\n
Cum reactioneaza Roma in fata presiunilor tot mai evidente din
\npartea pietelor internationale? La sfarsitul lunii trecute,
\ncabinetul condus de Silvio Berlusconi a adoptat un pachet de masuri
\nde austeritate in valoare de 47 de miliarde de euro, caracterizate
\nprompt de agentiile de rating drept insuficiente. Italia este deja
\nsub amenintarea retragerii ratingurilor clasa A in urmatorii doi
\nani, iar singurul raspuns al premierului Berlusconi a fost acest
\nplan, care include plafonarea cresterilor de salarii in sectorul
\npublic, introducerea coplatii pentru consultatiile medicale si
\nreducerea alocarilor de fonduri catre guvernele regionale.
\nMinistrul de finante Tremonti a mai anuntat ca va fi modificat si
\nsistemul fiscal, urmand sa fie eliminate o serie de deduceri, la
\npachet cu scaderea impozitelor pe venit. Insa neincrederea pietelor
\nvine nu doar din dimensiunile modeste ale sumelor pe care guvernul
\nitalian s-a angajat sa le economiseasca, ci si din etapizarea
\nacestora: anul acesta vor fi “economisite” 1,5 miliarde de euro,
\niar anul viitor alte 5,5 miliarde; cea mai consistenta strangere a
\ncurelei, de 40 de miliarde de euro, ar urma sa fie facuta abia in
\n2013 si 2014. Explicatia este burlesca, evident: 2013 este an
\nelectoral, iar credibilitatea in sondaje a premierului italian este
\ndeja in picaj si fara impunerea de masuri de austeritate, astfel ca
\nBerlusconi incearca sa-si conserve cat mai mult din capitalul
\npolitic, transferand povara ajustarilor bugetare in sarcina noului
\nguvern.<\/p>\n
Lipsa de seriozitate a lui Berlusconi a devenit si mai evidenta
\ncand s-a aflat ca, pe traseul dintre guvern si presedintele Giorgio
\nNapolitano, pachetul de masuri de austeritate s-a imbogatit si cu o
\nclauza atipica: suspendarea platilor cu titlu de compensatii in
\ncazul sumelor mai mari de 20 de miliarde de euro pana la o decizie
\ndefinitiva a justitiei. Cum ar fi ajutat aceasta clauza economia
\neste dificil de estimat; ea insa ar fi insemnat pentru concernul
\nmedia Fininvest, patronat de Berlusconi, posibilitatea de a fenta o
\nhotarare judecatoreasca din 2009 prin care este obligat sa
\nplateasca despagubiri de 750 de miliarde de euro unui alt magnat
\nmedia, Carlo de Benedetti. Acuzatia pentru care Berlusconi trebuie
\nsa plateasca daune este ca ar fi distorsionat prin mita un verdict
\njuridic in favoarea acestuia in cazul privatizarii grupului
\neditorial Mondadori.<\/p>\n
<\/p>\n
Clauza a fost retrasa in cele din urma de premier din pachetul
\ntrimis la semnat presedintelui Napolitano, insa astfel s-a ridicat
\nvalul de pe o alta slabiciune a economiei italiene: lentoarea
\nsistemului judiciar. Batalia juridica dintre Berlusconi si de
\nBenedetti dureaza deja de la sfarsitul anilor ’80, iar amenda de
\n750 de miliarde de euro se afla abia in faza apelului, urmand cel
\nmai probabil un recurs la Inalta Curte de Justitie italiana, care
\nva prelungi inevitabil procesul cu inca vreo cativa ani. Cu o
\nastfel de viteza a rezolvarii diferendelor in justitie, nu e de
\nmirare ca Banca Mondiala asaza Italia pe locul 157 in lume in ce
\npriveste capacitatea de punere in aplicare a contractelor, fiind
\ndepasita de sisteme judiciare “consolidate” ca Pakistan, Togo sau
\nIrak; aceeasi institutie situeaza Italia pe un rusinos loc 80 in
\nlume in ce priveste calitatea climatului pentru afaceri, mult in
\nurma economiilor comparabile din zona euro. Iar intrarea in zona
\neuro nu a facut decat sa mascheze si astfel sa adanceasca aceste
\ndeficiente structurale ale societatii italiene: desi nici inainte
\nnu se poate spune ca avea o economie performanta, Italia a pierdut
\nla fel de multa competitivitate ca si Grecia dupa adoptarea euro,
\ncrescand cu 32% costurile cu forta de munca (Grecia cu 34%) intre
\n2000 si 2009. Aceasta crestere s-a facut, evident, pe credite luate
\nla costuri mici, la care acum numai dobanzile anuale inseamna
\naproape 5% din PIB, ceea ce la actualele ritmuri de crestere ale
\neconomiei italiene inseamna noi deficite.<\/p>\n
Pentru unii analisti, iesirea din aceasta menghina a datoriilor
\nsuverane a zonei euro poate fi facuta doar prin devalorizarea
\ncontrolata a monedei europene, o masura disperata pe care BCE nu a
\ndat semne ca ar tolera-o, dupa ce joia trecuta a crescut din nou
\ndobanda de referinta pana la 1,5%. Criticii sustin ca majorarile de
\ndobanda sugruma firavele semne de revenire economica – 0,8% pe
\nansamblul zonei euro in primul trimestru din 2011, insa
\npresedintele BCE, Jean-Claude Trichet, a parut pana acum insensibil
\nla astfel de argumente. Ramane de vazut daca si succesorul sau
\ndesemnat, italianul Mario Draghi, va fi la fel de insensibil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O sentinta a lui Murphy spune ca, daca ceva merge prost, atunci cu siguranta poate merge si mai prost. Solutiile incercate pana acum in criza datoriilor suverane din UE n-au functionat, dupa ce Grecia si Portugalia au intrat pe rand in zona de avarie a pietelor financiare, iar Irlanda n-o duce deloc bine. Calcaiul lui Ahile pentru zona euro pare acum economia Italiei, a treia ca marime dupa motorul franco-german.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[14540,12992,188,5842,13308,7507,8193,17312,9705,8988,13242],"class_list":["post-49169","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-berlusconi","tag-datorie","tag-economie","tag-grecia","tag-irlanda","tag-italia","tag-piete-financiare","tag-portugalia","tag-spania","tag-special","tag-zona-euro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49169","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49169"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49169\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":66299,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49169\/revisions\/66299"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49169"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49169"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49169"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}