Joi, 25 ianuarie 1990, un avion Boeing 707 al companiei
\ncolumbiene Avianca s-a prabusit; in accident au pierit 73 dintre
\ncei 158 de oameni aflati la bord.
\nComandantul avionului se numea Laureano Caviedes, iar secundul sau
\nera Mauricio Klotz. Din cauza vremii potrivnice avionul s-a
\ninvartit timp de o ora si jumatate in spatiul aerian american, iar
\nTurnul de Control din New York l-a impiedecat de trei ori la rand
\nsa se angajeze in manevrele de aterizare. Cand, in cele din urma, a
\nprimit permisiunea, avionul s-a lovit de o serie de curenti
\ninselatori si, cum pilotul automat, care ar fi putut reactiona
\nsuficient de rapid si coerent la curenti, era deconectat, aparatul
\na ratat aterizarea si pilotii au executat o serie de manevre de
\nocolire. S-au intors in zona unde credeau ca este aeroportul si au
\nreluat manevrele. La 25 de kilometri de aeroport, cu rezervoarele
\ngoale, Avianca 052 s-a prabusit peste o casa care apartinea tatalui
\ntenismenului John McEnroe.
\nDe ce s-a prabusit aparatul de zbor? Am spus-o un pic mai sus, nu
\nmai avea carburant. Iar Klotz, care ar fi trebuit sa comunice asta
\nTurnului de Control, a preferat ceea ce se cheama “discurs ocolit”:
\n“In urcare la trei mii si…aaaa…combustibilul e pe sfarsite,
\ndomnule” este o mostra. Si, pe cale de a se prabusi, acelasi Klotz
\nraspundea unei intrebari directe a celor din turn – “Credeti ca
\naveti combustibil suficient?” cu “Cred ca da. Mii de multumiri”. Un
\nsoi de ploconeala speriata, iar in acest timp inginerul de bord ii
\narata unei stewardese cadranul de combustibil pe zero si facea
\nsemnul binecunoscut cu taiatul beregatii cu degetul.<\/p>\n
O sa trec de la zborul Avianca 052 la dezastrul navetei Columbia
\ndin 2003. O bucata de spuma izolatoare s-a desprins de pe unul
\ndintre rezervoarele externe si a lovit aripa. Desi existau
\ncompartimente de analiza specializate, datele au fost insuficiente,
\niar comunicarea dintre diversele compartimente defectuoasa, astfel
\nincat nimeni nu putea spune cu certitudine ce se va intampla cu
\nnaveta la revenirea din spatiu. Echipa de management a misiunii pur
\nsi simplu nu a crezut ca bucata de spuma a daunat navetei si a
\nignorat orice proba contrarie; ei au alunecat in ceea ce psihologii
\nnumesc prejudecata de confirmare, adica tendinta de a favoriza
\ninformatiile care le confirma convingerile. Semnificativa ramane
\ndeclaratia Lindei Ham, sefa unitatii: “Si nu cred ca avem ce face,
\nasadar, nu cred ca are vreo importanta in desfasurarea misiunii
\npentru ca nu prea avem ce face in acest sens”. Un grup de ingineri
\nde la NASA, Boeing si Lockheed Martin, grupati intr-o entitate care
\nse ocupa de deseurile spatiale, a ajuns la concluzia ca naveta ar
\nfi putut fi serios afectata de impactul cu bucata de spuma, dar
\ndemersurile lor au ramas inutile din cauza convingerilor stabilor
\nde la NASA si a comunicarii greoaie cu restul institutiilor
\nimplicate, printre care chiar si Departamentul Apararii. Asa ca
\ndoua planuri de salvare a echipajului navetei au fost ignorate in
\nclimatul convingerii ca “nu se poate intampla nimic pentru ca nu
\navem ce face”.<\/p>\n
Am luat cele doua cazuri, analizate de jurnalistii Malcolm
\nGladwell si James Surowiecki, pentru ca mi se par emblematice, desi
\nextreme, pentru modul cum functioneaza oamenii: Mauricio Klotz nu
\nera pregatit sa interactioneze cu durii controlori de zbor
\namericani, iar stresul sau s-a manifestat prin “aaaa” si “mii de
\nmultumiri”, desi era o problema de viata si de moarte. In cazul
\nnavetei un mic grup a decis nu actiunile, ci conduita si modul de
\nabordare a problemei – “nu avem ce face, deci problema nu exista”
\n-, iar cea mai mare parte a colaboratorilor s-au conformat, iar
\nechipajul a pierit la intoarcerea pe pamant.<\/p>\n
Care-i legatura cu bacalaureatul romanesc?<\/p>\n
Abordarea ipocrita de care au dat dovada cei ce au gasit
\nvinovati in randul elevilor, al profesorilor sau al autoritatilor,
\nluati individual sau la gramada. Lovitura este buna, pentru ca
\nacest examen este o buna unitate de masura pentru lipsa de viziune
\nsi de valori din societate. Nu profesorii, fie ei chiar
\ndezinteresati, nu elevii, fie ei jucatori de Counter Strike sau
\namatori de cluburi, nici macar un anume ministru nu poarta
\nraspunderea, ci intreaga societate. Le-am servit tinerilor fie o
\nabordare hedonista si inutil degajata a vietii, fie o tinerete
\nmarcata de lipsuri, menita sa-i elimine din start in jocul
\nsocietatii. Au fost conditionati sa se comporte fie precum Klotz,
\nploconindu-se in fata puterii imbecile sau a banului, fie sa
\nignore, asemeni responsabililor zborului navetei, chiar evidentele;
\nle cerem in schimb, acum, sa fie competenti si atotstiutori. Nu sta
\nnimeni sa-i inteleaga, nu pricepe nimeni schimbarea prin care trece
\nsocietatea si tanara generatie; curiosii sa caute o recenta analiza
\ndin BUSINESS Magazin, care se numea chiar “Revolutia generatiei C”.
\nCei fara combustibil si fara pista de aterizare nu sunt tinerii, ci
\nnoi, restul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In urma cu cateva decenii examenul de bacalaureat era numit \u201ede maturitate”, asa cum de altfel se cheama si acum in unele tari europene. Ma uitam la abordarile isterice care au urmat publicarii rezultatelor si ma gandeam cat de mult are nevoie societatea romaneasca in ansamblu de un examen de maturitate corect, supravegheat de camere video.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[16399,8976,7236,7104],"class_list":["post-49144","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-bacalaureat","tag-dorin-oancea","tag-editorial","tag-opinii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49144","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49144"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49144\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":66276,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49144\/revisions\/66276"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49144"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49144"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49144"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}