{"id":48974,"date":"2011-07-04T00:29:00","date_gmt":"2011-07-04T00:29:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=48974"},"modified":"2026-04-02T20:55:39","modified_gmt":"2026-04-02T20:55:39","slug":"cum-ajungi-milionar-din-afacerea-rabla","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=48974","title":{"rendered":"Cum ajungi milionar din afacerea Rabla"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Telefonul lui Mihai Sofian suna din cinci in cinci minute. Nu
\nraspunde la fiecare apel. Se uita la telefon in liniste – nu are
\nnici Blackberry, nici iPhone, ci un Nokia E52, suficient de nou
\npentru a fi in pas cu tehnologia – si da din cap cantarind daca sa
\nsune sau nu inapoi mai tarziu. Zambetul de ardelean si gesturile
\nmolcome il parasesc arareori si asta e chiar de mirare pentru un om
\nde afaceri renumit pentru miscarile rapide pe care le-a facut in
\nbusiness si pentru modul cum a devenit unul dintre cei mai
\nimportanti membri ai comunitatii care a facut afaceri prin
\nprogramul guvernamental Rabla.<\/p>\n

Businessul Rematholding a fost fondat la finele anului 2003 de
\nMihai Sofian (57 de ani), care lucreaza in industria metalurgiei de
\nmai bine de 30 de ani: “In 1979 m-am angajat in acest domeniu. Eu
\nsunt politehnist si sunt dintre putinii care au lucrat si in
\nproductie. Am fost sef de sectie, sef de atelier si director
\ncomercial in aceasta industrie”.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Mihai Sofian a absolvit Metalurgia la Politehnica, specializarea
\nmetale neferoase. Dupa ce a terminat facultatea, s-a angajat direct
\nla Neferal, singura intreprindere de prelucrare a neferoaselor din
\nRomania, unde a lucrat 19 ani. “Am inceput cu cupru, aluminiu,
\nplumb si am lucrat in toate sectiile. Am coordonat, am condus si
\n800 de oameni la un moment dat. Mi-a folosit: acum am 403 angajati
\nla cele patru unitati”, povesteste Mihai Sofian. In anii ’90, era
\npromovat ca director comercial al Neferal. I se propusese pozitia
\nde inginer-sef al uzinei, al doilea loc in ierarhie, pozitie pe
\ncare insa a refuzat-o. “Acolo primeai intai marfa, dupa care faceai
\nlingouri, aliaje. Cei buni erau la cuptoare, cei slabi la sortare.
\nAsa era atunci. Sortarea era un mic remat. Pentru mine rematul nu e
\no provocare. Este doar o anexa la ce faceam inainte”, isi aminteste
\nacum seful Rematholding. Urmatorii sapte ani a lucrat intr-o
\nmultinationala, tot din acest domeniu, unde a dezvoltat businessul
\nde la zero. Fiind concurent acum cu firma respectiva, nu vrea sa-i
\nspuna numele: “business is business”.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

In decembrie 2003 a pus bazele actualului Rematholding, lucrand
\ninitial intr-un sediu vecin cu fostul Remat Bucuresti Sud. “Atunci
\naveam un singur depozit in Bucuresti si am mai cumparat Remat
\nFocsani in 2004”, povesteste seful Rematholding. Un an mai tarziu,
\npe 7 iulie 2005, a cumparat si actiunile de la Remat Bucuresti Sud,
\nunde, pe o suprafata de 21 de hectare, sunt depozitate, tratate si
\ntransportate rablele. In afara de Rematholding, Bucuresti Sud si
\nDambovita, Sofian mai are colaborari cu rematurile din Slatina si
\nCraiova.<\/p>\n

La nivel national sunt 263 de platforme de tip Remat care
\nparticipa in cadrul programului “Rabla”, dupa cum arata datele
\nAdministratiei Fondului pentru Mediu (AFM). Dintre acestea, 13 sunt
\nin Bucuresti, iar unul este in partea de sud a Capitalei, la
\ncapatul soselei Berceni, pe centura.<\/p>\n

<\/p>\n

De la sosea, nu se vede nimic interesant. O cladire care pare a
\nfi de birouri, dar care are un singur etaj, o poarta si un gard
\nverde. In businessul lui Mihai Sofian nu conteaza nici designul,
\nnici imaginea. Ne aflam in exact opusul unei uzine auto. Daca acolo
\nintra componente noi si ies pe poarta camioane cu automobile, aici
\nintra automobile si ies camioane sau chiar trenuri pline de tot
\nfelul de componente, care in acest caz reprezinta ceea ce ramane
\ndin masini dupa ce acestea trec prin procesul de reciclare. Daca
\ntoata lumea isi imagineaza un centru remat ca fiind nimic mai mult
\ndecat un cimitir de masini, se insala.<\/p>\n

De cum intri in curte, in partea din dreapta te intampina un
\ncamp de cabluri multicolore provenite in urma resturilor de la
\nmasinile noi, iar in stanga un adevarat munte de mousuri, tastaturi
\nsi alte componente de calculator. Acestea urmeaza sa intre la
\nprocesat. Nu se recicleaza numai fierul rablelor, ci si sticla,
\ncablurile, tapiteria si inclusiv numerele de inmatriculare. Toate
\nsunt organizate pe categorii si, desi curtea pare un haos plin cu
\ntot felul de fiare, fiecare are locul ei si o logica perfect pusa
\nla punct de omul de afaceri. Fiecare element desfacut din masina
\nare drumul sau prestabilit.
\nUn business paralel ar fi cel de vanzare de piese de schimb inainte
\nde casare, dar, in conditiile in care majoritatea masinilor au si
\npeste 30 de ani, putine componente mai pot fi salvate. “Trebuie sa
\nne gandim ca aceste masini au peste zece ani. Sunt si masini din
\n’70, din ’75. Mai vindem un geam, dar elemente de siguranta de la
\nele nu avem voie sa vindem. Nu vindem motoare sau placute de frana,
\ndar mai verificam o baterie daca este buna”, spune Sofian.
\nAproximativ 80% din fierul vechi care rezulta in urma rablelor
\najunge in combinatele siderurgice din Romania. In anii anteriori,
\nponderea era si la peste 90%. Dar, si in acest caz, decizia este
\nluata in functie de zona, modul si timpul de plata. Tot ce nu mai
\neste bun intra la topit, pe categorii.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

In total, Mihai Sofian a investit in ultimii sase ani in
\nbusinessul de reciclare aproximativ 40 de milioane euro. Iar pentru
\na fi competitiv pentru programul “Rabla”, a cumparat cel mai mare
\nschredder (tocator de metale) din Romania, care a costat 3,5
\nmilioane de euro. Dar nu a fost singura masinarie costisitoare:
\n“Instalatia de deseuri electrice si electronice, plus cablurile, a
\ncostat 2,5 milioane de euro. Pentru a depolua rablele avem o
\ninstalatie austriaca de 41.000 de euro. Pentru vehiculele scoase
\ndin uz avem scule speciale, pneumatice, pentru fiecare operatiune,
\nde 280.000 de euro. In total, aproximativ 8 milioane de euro am
\ninvestit numai in instalatii. Pe langa acestea, avem 60-70 de
\nhectare de locatii de depozite”, spune Sofian. In fiecare unitate a
\ninvestit in modernizare, in echipamente de sortare si de tratare a
\nrablelor, mai putin schredder, care este doar la sediul central de
\nla Bucuresti Sud.<\/p>\n

In centrul din Bucuresti Sud, Rematholding are inclusiv cale
\nferata cu o lungime de 6,2 km in functiune, iar pentru transport
\nlucreaza direct cu CFR Marfa. Tot la infrastructura se adauga si
\nsuprafata de 30.000 de metri patrati betonati. “Un milion de euro
\nam investit numai in betoane. De fiecare data am reinvestit
\nprofitul. Si in continuare vom investi. Vrem sa ne mentinem in
\ntop.”<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Mihai Sofian vorbeste rar si apasat. Nu trebuie sa o spuna
\nastfel incat cineva sa isi dea seama cat este de mandu de afacerea
\ncare ii genereaza un profit de milioane de euro anual. Pentru ca,
\nde la crearea Rematholding si odata cu startul programului Rabla,
\nnu a trecut niciun an, fie el de boom sau de criza, in care sa nu
\nfi avut profit net. In primul an, 2004, Rematholding a avut un
\nprofit net de 633 de mii de euro. Anul trecut grupul Rematholding a
\ninregistrat o cifra de afaceri de aproape 167 milioane de euro si a
\ngenerat un profit de 6,7 milioane de euro. Din aceasta suma, cea
\nmai mare pondere o are Rematholding (filiala din Bucuresti), cu o
\ncifra de afaceri de 113 milioane de euro si un profit de 4,8
\nmilioane de euro. In primele cinci luni ale acestui an, afacerile
\ncumulate ale grupului depasisera deja pragul de 77 milioane de euro
\nsi un profit de 1,5 milioane de euro. 2011 pare un an bun, dupa cum
\nspune Sofian: “In 2009 a fost anul de criza si am avut la
\nRematholding 75 milioane de euro, dar in 2008 am atins 105 milioane
\nde euro. Ca estimare, si anul acesta vom depasi pragul de 120
\nmilioane de euro avand in vedere rezultatele din primele cinci
\nluni”.<\/p>\n

<\/p>\n

Profitul unitatilor de reciclare vine in special din faptul ca
\npe plan mondial cerinta pentru deseuri este foarte mare, iar tarile
\nnu reusesc intotdeauna sa isi asigure necesarul de deseuri. Din
\naceasta cauza, piata deseurilor este inca o piata a vanzatorului,
\niar cine are deseurile hotaraste pretul: “Nu este ca la haine, sa
\nfie piata cumparatorului. Fiind bataie pe deseuri, incerci sa-ti
\ndezvolti volumele cat mai mult si sa intri pe cat mai multe
\nsegmente. Noi am dezvoltat si plastic, si hartie, electrice si
\nelectronice, pe langa activitatea cu rable. Pe langa acestea, mai
\nsi cumparam masini din piata si vindem piese de schimb. Facem fier,
\nneferoase, partial si reciclare selectiva”, povesteste pe
\nnerasuflate seful Rematholding.<\/p>\n

Mihai Sofian nu este unic actionar in Rematholding. Detine 50%
\ndin companie, restul fiind controlat de firma germana specializata
\nin reciclarea deseurilor din metale Scholz AG: “Pentru Rematholding
\nam avut inca de la inceput un partener german. Dar el este in
\nGermania, eu sunt aici. El m-a ajutat cu bani. Businessul s-a
\ndezvoltat cu finantarea de la ei. Eu conduc firma in felul urmator
\n– unde am pretul cel mai bun, acolo vand. Daca el ofera un pret
\nbun, ii vand lui, daca nu, atunci in alta parte. Pe mine ma
\nintereseaza sa fac profit”.<\/p>\n

De fapt, sa faca profit din acest business, pentru ca omul de
\nafaceri spune ca nu il intereseaza alte potentiale afaceri: “Nu
\nvreau sa ma extind pe alte domenii, lucrez numai ceea ce stiu bine.
\nIn fiecare an se schimba tehnologiile, apar tipuri de deseuri noi.
\nInvestesc intotdeauna in ce apare nou. De aceea particip la
\nconferinte, la expozitii. Sunt prezent in piata la toate
\nevenimentele legate de deseuri si reciclare de materiale”.<\/p>\n

In acest an, Rematholding a fost singura companie de tip REMAT
\nautorizata de catre Administratia Fondului pentru Mediu pentru
\ninceputul programului “Rabla” 2011, in timp ce restul unitatilor au
\nprimit aprobare abia la aproape o luna de la demarare. Explicatia
\nsta in faptul ca echipa lui Mihai Sofian a fost singura care a
\nintocmit corect actele pentru intrarea in program, conform unui
\ndocument al AFM. Anul trecut pe zona Bucuresti si Ilfov au fost
\nautorizate 15 centre de tip REMAT, unde clientii din cadrul
\nprogramului puteau veni sa-si caseze masinile mai vechi de zece
\nani. “Pe grup avem un compartiment format din trei persoane care se
\nocupa numai de <Rabla>. Acesta a fost format ca sa avem
\nposibilitatea sa intocmim documentele corespunzator si sa nu avem
\nreclamatii sau probleme legate de acestea. Echipa aceasta nu face
\nnimic decat sa verifice daca se respecta legea. Pentru mine acest
\nlucru este cel mai important. Daca nu respecti si iti vine un
\ncontrol, va trebui sa accepti compromisuri, de aceea cel mai bine e
\nsa mergi pe drumul drept”, a subliniat Sofian. “Dupa stirea de
\natunci, ca am fost singurii pe Bucuresti care au fost acceptati,
\nangajata respectiva a primit o prima. Pe de alta parte insa, am
\navut si patru locatii unde nu am luat autorizatie din cauza
\nneindeplinirii conditiilor, unde am sanctionat. Pentru lucru bun
\npremiezi, pentru lucru prost penalizezi. Daca ii iert, unde
\najungem?”<\/p>\n

Pana la sfarsitul lunii mai a acestui an, Rematholding a preluat
\n3.500 de masini in cadrul programului de casare si a eliberat tot
\natatea tichete. “Suntem cu documentele fata de AFM si politie si
\nmediu la zi. Sunt foarte multe controale pe <Rabla>. De aceea
\nam facut aceasta echipa. Noi nu luam mai multe tichete decat masini
\nla casat ca nu cumva sa ramanem cu ele”, a spus seful Rematholding.
\nIn afara de cele 3.500, unitatile Remat controlate de Sofian au
\ncumparat de la alte centre inca 2.500 de rable pentru
\nprocesare.<\/p>\n

<\/p>\n

In primele trei luni ale programului “Rabla” din acest an s-au
\ncasat aproape 54.600 de masini mai vechi de zece ani, potrivit
\nstatisticilor Administratiei Fondului Pentru Mediu, cu 40% mai
\nputine decat in primele trei luni ale programului de casare de anul
\ntrecut. In acelasi timp, AFM a autentificat circa 8.000 de dosare
\npentru achizitia a tot atatea masini noi. Astfel, la trei luni de
\nla demararea programului s-au vandut efectiv 2.700 de masini noi pe
\nluna in cadrul programului de casare, mai putin de jumatate decat
\nin primele trei luni ale “Rabla” 2010, ponderea programului din
\ntotal vanzari scazand de la 50-60% la 30-40%.<\/p>\n

La inceputul lunii mai anul trecut AFM deja avea in registru
\npeste 85.000 de masini casate si 15.400 de automobile noi vandute.
\nIn aceste conditii, 30.600 de tichete, cu o valoare nominala
\ncumulata de 27,5 milioane de euro, sunt in continuare
\ntranzactionate in piata, posesorii acestora cerand intre 1.500 si
\n2.000 de lei pentru un astfel de tichet. In prezent, volumul total
\nal programului de casare din acest an este de 120.000 de vouchere,
\ndintre care aproape 65.500 au fost emise deja catre unitati Remat.
\nAnul trecut s-au emis 190.000 de vouchere, utilizate aproape
\nintegral la achizitia a peste 60.000 de masini noi. Dintre acestea,
\n23.000 de tichete (adica tot atatea masini casate) au fost
\neliberate de Rematholding, care are astfel o cota de piata de 12%.
\nPare putin, dar este mult intr-o piata foarte faramitata, unde
\npeste 250 de platforme remat isi disputa fiecare rabla si fiecare
\netapa de reciclare.<\/p>\n

“Programul <Rabla> nu a fost facut pentru noi, pentru
\nrematisti, ci pentru depoluare. Este pentru ecologizarea oraselor.
\nMasinile vechi polueaza si cand circula, dar si numai pentru ca
\nstau pe strada, ca au cauciucurile distruse, ca nu mai au geamuri,
\nca s-au transformat in locuri pentru caini, abandonate, parasite”,
\nexplica Sofian. 60.000 de masini care au fost deja casate inseamna
\no suprafata de 60 de hectare care este eliberata. In conditiile in
\ncare in Romania inca sunt peste 1,8 milioane de automobile mai
\nvechi de zece ani, viata programului de casare, la sase ani de la
\ndemarare, este abia la inceput.
\n“Anul trecut, cu 190.000 de vouchere emise pentru programul de
\ncasare, a fost bine din punctul de vedere al businessului. S-au
\ncreat inclusiv cozi de masini venite la casat, dar trebuie luat in
\ncalcul ca aici este si cel mai mare remat. Remat Bucuresti Sud a
\nfost cel mai mare intotdeauna si aici au venit majoritatea
\nmasinilor. In total, si cu ce am cumparat de la alte unitati, am
\najuns la un total de 23.000 de rable in 2010”, a subliniat Sofian.
\nIar faptul ca rablele vin in continuare in numar mare sau ca nu s-a
\nauzit de cazuri de falsificare a documentelor sau alte probleme are
\no explicatie data de Mihai Sofian: “La un restaurant unde sta
\npatronul tot timpul lucrurile merg bine si toate mesele sunt
\nservite cum trebuie. Unde nu sta, lucrurile nu merg la fel de
\nbine”.<\/p>\n

Odata cu acreditarea unui singur remat in Capitala, s-a readus
\nin discutie cat castiga aceasta afacere in urma unei rable aduse la
\ncasat – dincolo de reciclarea fierului vechi, pretul variaza in
\njurul valorii de 1.000 de euro. Pretul nu este nici confirmat, nici
\ninfirmat de Mihai Sofian. “In mod normal fiecare depozit are un
\npret pentru o rabla. Un pret am eu cu 400 de oameni, care si
\ndepoluez masina, si un pret are unul care are trei-patru oameni si
\nun depozit mic, fara suprafete betonate sau vreo instalatie de
\ndepoluare. Sistemul se lupta cu acestia, nu eu. In afara, daca nu
\ndepoluezi sau esti prins ca arunci uleiul in canalizare, esti
\nimediat sanctionat. In Romania, mai putin”, explica seful
\nRematholding.<\/p>\n

<\/p>\n

Atunci cand vine vorba de costuri, Sofian le stie pe dinafara
\npana la ultimul cent, de la sticla, al carei transport costa 145 de
\neuro pe tona, cauciuc sau lichide, unde se ajunge la 300 de euro pe
\ntona. Pentru acestea, in cadrul unitatii exista o instalatie
\nspeciala care preia uleiul din motor si cel din cutia de viteze,
\ndar si antigelul, acidul din baterie sau chiar lichidul de parbriz.
\n“Nimeni nu ma intreaba cat costa shredderul care proceseaza sau ce
\nfac cu gunoiul, care costa. E usor sa faci socoteala altuia. Altii
\nvin direct, baga masina in presa, o taie si gata. Nu mai are niciun
\ncost. Dar oare ei ce fac cu radiatoarele, cu bateriile pentru care
\nexista un container special. Ce fac cu acidul? Uleiul? Antigelul?”,
\nse intreaba retoric Sofian.<\/p>\n

Omul de afaceri stie pe de rost toate costurile si detaliile
\nafacerii. Cu toate acestea, a venit la interviu pregatit ca niciun
\nalt om de afaceri cu care am mai avut interviu pana acum: cu un
\ncaiet ordonat unde erau asezate toate cifrele si istoricul
\nbusinessului. Din caietul acela se intelegea si de ce curtea plina
\nde fiare de pe centura este de fapt perfect organizata si cum a
\nreusit Mihai Sofian sa ajunga la un business care se indreapta
\nrapid catre pragul de 200 de milioane de euro.<\/p>\n

Ce se va intampla cu businessul mai departe ar trebui sa stie
\nfiul sau, care acum este student la Cambridge, in Marea Britanie.
\nCand vorbeste despre fiul sau, Mihai Sofian subliniaza ca acesta
\nurmeaza cursuri de patru ani la celebra universitate si nu
\n“versiuni scurte”, de cateva saptamani. “Daca lui ii place si se
\nimplica, e bine, daca nu, nu. Depinde de el. Acum e in perioada de
\nformare si fiecare se formeaza cum crede. Oricum il urmarim din
\numbra. Trebuie sa stie ca este urmarit”, a subliniat Sofian. Pentru
\nca, atat in cazul fiului sau, cat si a angajatilor care fac dosare
\npentru Rabla, exista recompense si penalizari. Toate in functie de
\nrezultate.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Profiturile vanzarilor de masini din programul Rabla s-au impartit in ultimii ani la sute de dealeri auto. Cealalta fata a programului, casarea si reciclarea rablelor, are insa si ea milioanele si milionarii ei. Dintre acestia din urma, Mihai Sofian a avut cel mai mult de castigat si nu a lasat sa treaca niciunul dintre ultimii sase fara sa aiba profit net.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[12974,202,5255,23381,11458,15941,16436],"class_list":["post-48974","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-casare","tag-cover-story","tag-masini","tag-mihai-sofian","tag-rabla","tag-reciclare","tag-remat"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=48974"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48974\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":87685,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48974\/revisions\/87685"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=48974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=48974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=48974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}