Asa stau lucrurile cu diversele cladiri gandite sa adaposteasca
\nun numar de persoane in cazul izbucnirii unui razboi, care astazi
\nsi-au pierdut utilitatea si au ajuns doar o povara pentru
\nproprietari. Institutiile care le detineau insa, printre care si
\nMinisterul Apararii din Marea Britanie, le-au scos pe cele inutile
\nla vanzare, cum ar fi un buncar construit in 1954 in zona Devon,
\ncumparat de doi localnici in anul 2000.<\/p>\n
Proiectat astfel incat sa reziste unui atac cu bomba, buncarul are
\npereti grosi de un metru si este dotat cu numeroase incaperi ce pot
\nadaposti circa 150 de oameni. Izolatia adapostului este atat de
\nbuna, incat nici dupa mai bine de cincizeci de ani de la
\nconstruirea sa nu a fost patruns de umezeala.<\/p>\n
La momentul cumpararii, cei doi proprietari si-au asumat un risc,
\nMinisterul Apararii impunand o perioada de zece ani in care avea
\ndreptul sa se razgandeasca. Cum insa cei zece ani au trecut,
\ninvestitorii pot sa vanda buncarul la o suma de cateva ori mai mare
\ndecat cea pentru care l-au luat. Au deja oferte de la banci si
\nfirme de avocatura care vor sa-l foloseasca pentru stocat arhive,
\nde la firme care ofera servicii de stocare de valori sau firme de
\nIT. Pretul orientativ este de circa 850.000 de euro.<\/p>\n
Interesata de achizitie s-a aratat chiar si o companie din
\nCalifornia, specializata in preluarea de adaposturi subterane din
\ntoata lumea, pe care le amenajeaza cu tot confortul si le vinde
\ncelor ce vor sa se asigure ca vor trece cu bine peste sfarsitul
\nlumii. Compania, denumita Vivos, isi face reclama speculand tocmai
\nfrica unora de diverse catastrofe, promitandu-le potentialilor
\nclienti ca adaposturile gen hotel subteran pe care le ofera ea ii
\npot feri de pericolele reale sau imaginare despre care sunt
\navertizati din toate partile pe internet.<\/p>\n
\n