\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/8276595\/3\/caseta-2.jpg?width=&height=\")
<\/a><\/p>\nPodgoria fostului ministru se invecineaza cu cea a lui Mugur
\nIsarescu, unde este produs vin cu eticheta “Casa Isarescu”, produs
\nde firma Mar SRL si distribuit numai in restaurante, la preturi
\nintre 30 si 85 de lei. Pe cele 20 de hectare din Dealurile
\nDragasanilor sunt cultivate Cramposie, Tamaioasa Romaneasca,
\nSauvignon Blanc si Cabernet Sauvignon. In 2009, relateaza Gandul,
\nafacerea detinuta de familia guvernatorului BNR a inregistrat un
\nprofit net de 61.000 de euro, in crestere cu 40% fata de 2008.<\/p>\n
<\/p>\n
De cand a inceput Valeriu Stoica investitia la Dragasani, au
\nfost, spune el, multe momente pasionante, interesante si dificile.
\n“Nu este vorba doar de o afacere; profitul este indispensabil
\npentru a putea continua, dar nu este elementul principal”, spune
\navocatul. A contat, spune el, nevoia de a adauga frumusete locului,
\ncu partea arhitecturala, de pilda, si de a pastra vie memoria
\ninaintasilor. In cazul investitiilor in vie nu se poate vorbi
\ndespre profit operational decat dupa 5-6 ani de la plantarea
\nbutasilor. “Nu am credite la banci, deci nu ma simt constrans in
\nniciun fel”, puncteaza Stoica, care asemuieste investitia in vin cu
\ncea in arta.<\/p>\n
Avocatul a angajat specialisti, cum este Gheorghe Lixandru, care
\nse pricepe la vita-de-vie si este acum directorul executiv al
\nsocietatii; a cautat butasi de calitate si a angajat un oenolog
\naustriac, recomandat de familia von Kripp. Ghislain Moritz are 26
\nde ani, a studiat si a dobandit practica in Bourgoine, iar Valeriu
\nStoica spune ca au batut palma dupa prima discutie. S-au cunoscut
\nla Lisabona, Moritz fiind intr-un stagiu de practica in Portugalia.
\nTanarul vinificator a avut curajul de a veni in Romania si pentru
\nca, puncteaza avocatul, a avut sansa ca la numai 26 de ani sa poata
\nfi un creator de vinuri. Stoica nu a dorit sa spuna care este suma
\ncu care il plateste: “Poate nu e la fel de buna ca in Occident, dar
\neste la un nivel acceptabil, cel putin pentru Romania”.<\/p>\n
In acest moment, podgoria familiei Stoica are 30 de hectare
\nplantate si, “chiar daca vom continua, nu vom depasi 50 de hectare,
\npentru ca daca vrei un vin de foarte buna calitate nu trebuie sa
\nepuizezi resursele cultivand suprafete foarte mari”.<\/p>\n
Pentru cultivarea unui hectar de vie, investitia se plaseaza,
\nspune Valeriu Stoica, intre 20.000 si 25.000 de euro, aceasta fiind
\npractic singura cheltuiala pe care a fost dispus sa o dezvaluie.
\nAdmite insa ca cea mai importanta investitie a fost in crama,
\npentru care l-a angajat pe arhitectul Alexandru Beldiman si care va
\nfi gata la jumatatea lunii iunie. In a doua zi de Rusalii, pe 13
\niunie, sotii Stoica vor organiza un eveniment de inaugurare a
\nCramei Avincis de pe domeniul viticol Vila Dobrusa. Pana la
\neveniment este programata si etichetarea sticlelor, anul acesta
\nurmand sa fie scoase la vanzare, ca test, 10.000 de butelii.
\n“Speram insa ca de anul viitor sa avem peste 50.000 de sticle.”<\/p>\n
Restaurarea conacului in stil neoromanesc, de inspiratie
\nbrancoveneasca, spune Stoica, “a fost mai grea decat ridicarea lui
\nde la zero”. Din 2010 insa, cand a fost terminat, avocatul merge
\nacolo aproape saptamanal. De anul acesta vinurile produse in
\npodgoria din Dragasani ar urma sa intre pe piata, dar cum nu a fost
\nbatuta in cuie o strategie comerciala, Stoica nu a dorit sa dea
\ndetalii despre nivelul de pret pe care se vor pozitiona vinurile
\nsale (“este prematur sa discutam despre pret”) sau canalele de
\ndesfacere, care va fi selectiva. Spune insa ca sunt “gata” doua
\nvinuri albe (Cramposie si Sauvignon Blanc), Feteasca Regala este
\n“in pregatire”, iar de anul viitor vor fi produse si vinuri rosii
\nprecum Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon si Negru de
\nDragasani. Avocatul, care se ocupa aproape zilnic, cel putin o
\nora-doua, de afacerea cu vin, tinteste insa clar sa-si scoata
\nvinurile la vanzare peste hotare si spune ca si de-acum inainte il
\nasteapta o adevarata aventura. “Dupa ce faci un vin bun, trebuie sa
\nte ocupi de vanzare, care s-ar putea sa fie si mai dificila.”<\/p>\n
Cu atat mai dificila cu cat anul trecut vanzarile din piata au
\nscazut cu 10% fata de 2009, valoarea totala plasandu-se in jurul a
\n400 de milioane de euro, potrivit Patronatului National al Viei si
\nVinului. 6 milioane de hectolitri de vin se produc anual, dar
\ncantitatile vandute oficial se situeaza intre 1,2 si 1,5 milioane
\nde hectolitri anual; diferenta se regaseste in autoconsum si
\nvanzarile “la negru”.<\/p>\n
<\/p>\n
“Investitiile in viticultura nu sunt inabordabile”, spune omul
\nde afaceri Mihai Miron, care detine Ropharma, companie de
\ndistributie a medicamentelor. El argumenteaza ca pentru infiintarea
\nunei culturi de vita-de-vie, costul la hectar ajunge la 15-20.000
\nde euro. “Satisfactiile apar insa in trei-patru ani”, pentru ca
\natat dureaza de la plantare pana poate fi facut primul vin. Miron a
\nplantat, exclusiv cu soiuri romanesti, maximum 2 ha si spune ca “nu
\no pot numi o investitie, e un hobby”.<\/p>\n
Costurile de infiintare se reduc odata cu cresterea suprafetei,
\ndar nu mai jos de 10-12.000 de euro la hectar. Investitiei initiale
\ni se adauga insa si costurile anuale de intretinere, la nivelul a
\ncateva sute de euro, precum si cele pentru producerea vinului, unde
\ndoar cerul este limita, data fiind varietatea instalatiilor
\nfolosite in procesele de fabricatie. Din acest ultim punct de
\nvedere, in prezent producatorii de nivel national care folosesc
\ndoar metode traditionale pentru vinificatie se numara pe degete.
\nAntreprenorul se declara incantat de calitatea butoaielor marca
\nValah, produse intr-o fabrica la Targu Mures, care au “o calitate
\nexceptionala”. Acestea sunt facute din mai multe soiuri de stejar,
\n“cu arta si precizie”, pentru culori diferite de vin, iar calitatea
\nlor este mai buna decat a celor produse in alte tari, cu traditie,
\nsustine Miron.<\/p>\n
Pentru cei care tintesc sa scoata profit din viticultura,
\nperioada in care isi recupereaza investitia este mult mai lunga,
\nmai cu seama pentru ca trebuie sa aloce si bugete pentru marketing,
\npentru a construi o marca. “Sunt din ce in ce mai multi cei care
\nfac acest lucru, mai ales in Dealu Mare si Dragasani”, spune Miron,
\ncare nu vrea sa isi vanda vinul (“probabil ca o sa-i dau un brand
\ndoar ca sa ne distram”) si il foloseste doar pentru consum si,
\nuneori, pentru marketing. Tot el puncteaza ca, din pacate,
\nviticultura este o resursa prea putin folosita, desi ar putea
\ninfluenta pozitiv balanta de schimburi comerciale a Romaniei, atat
\ncu vin, cat si cu struguri.<\/p>\n
Mihai Miron crede ca, in toata tara, mai putin in zona de nord,
\nvita-de-vie se dezvolta foarte bine; mai mult, romanii au cateva
\nsoiuri vechi, de foarte buna calitate. Tamaioasa Romaneasca,
\nFeteasca Alba, Cramposia si Grasa de Cotnari sunt soiuri consacrate
\npentru vinuri albe, in timp ce pentru cele rosii cele mai bune sunt
\nFeteasca Neagra si Babeasca, enumera Miron. Un alt soi
\n“exceptional”, la categoria roze, este Busuioaca, despre care
\nantreprenorul spune ca i-a fost greu sa gaseasca butasi, dar anul
\nacesta a reusit sa planteze 750 de bucati, despre care declara cu
\nincantare ca “merg bine”.<\/p>\n
Miron locuieste in Brasov, iar via este plantata in zona, insa
\nsoiurile pe care le-a adus din Moldova s-au adaptat bine si in
\nTransilvania, mai cu seama ca diferentele de temperatura nu sunt la
\nfel de mari, iar clima mai blanda. Chiar la intrarea in crama,
\nacasa in Brasov, a plantat un soi vechi romanesc, Delavar roz, care
\ns-a adaptat de minune, desi inaltimea este de 600 m – “cam mare”,
\ntinand cont ca a adus butasii din zona Vrancei. Nu petrece cat de
\nmult timp si-ar dori in vie, dar, spune el, prinde momentele
\nesentiale, cum ar fi cel in care infloreste via sau culesul ei.<\/p>\n
Cum a inceput pasiunea pentru vinuri? “Am inceput, de peste 40
\nde ani, sa degust vinuri si musturi, iar apoi a inceput sa-mi placa
\ncu adevarat”, spune cu ton de gluma Mihai Miron. Apoi, dobandind
\ncunostinte de biochimie si fitochimie, a aflat ca resveratrolul –
\ndin vin si struguri – este unul dintre “cei mai grozavi
\nantioxidanti de pe planeta si ne protejeaza de maladii grave,
\nprecum cancerul”. I s-a parut foarte interesant, isi aminteste
\nacum, in afara de a descoperi calitatile gustative ale vinului, ca
\nin primii ani de dupa studentie a citit studii care dovedesc
\ncalitatile terapeutice ale consumului moderat de vin rosu. Idee
\nsustinuta de asa-numitul “french paradox”, anume ca francezii, mari
\nconsumatori de proteine si grasimi, sunt foarte longevivi gratie
\nfaptului ca obisnuiesc sa bea vin rosu. “Asa am hotarat sa imbin
\nplacutul cu utilul; probabil ca daca as fi constatat ca e daunator,
\nas fi renuntat la acest hobby”, declara Miron.<\/p>\n
<\/p>\n
Investitii de ordinul milioanelor de euro in vii a facut si omul
\nde afaceri Daniel Guzu, care a iesit la finalul anului 2008 din
\nafacerea cu lacuri si vopsele Fabryo. In prezent, Guzu dezvolta o
\nalta firma, Duraziv, in domeniul materialelor de contructii.
\nAntreprenorul si-a scos deja pe piata vinurile sub marcile Casa
\nPanciu, Sagio si Setila.<\/p>\n
O veritabila afacere a construit Dan Balaban (care in anii ’90
\nera cel mai mare distribuitor de vinuri) impreuna cu oenologul
\nBogdan Costachescu. Firma lor, Davino, infiintata in urma cu circa
\n12 ani, a fost primul producator care a avut curajul sa-si retraga
\nvinurile de pe rafturile supermarketurilor si vinde acum doar in
\nhoreca si magazine specializate. De la bun inceput Balaban si-a
\npozitionat marcile in segmentul superpremium, pretul unei sticle in
\nbuticuri ajungand la circa 30 de euro, in vreme ce marea parte a
\nsticlelor vandute pe piata romaneasca se gasesc la rafturi cu 8
\neuro. Davino a fost in plus si cel care a starnit interesul
\npodgorenilor romani pentru cupaje, adica operatiunile prin care se
\namesteca doua sau mai multe varietati de vin pentru a obtine
\nbuchetul si gustul dorit.<\/p>\n
Lista producatorilor care-si plaseaza vinurile in palierul
\npremium, cu preturi intre 20 si 30 de euro, este insa mai lunga si
\npe ea se regasesc Cramele Rotenberg, Cramele Recas, Vinarte,
\nAgricola Stirbey, Crama Oprisor, Domeniul Coroanei Segarcea si
\nCramele Halewood.<\/p>\n
Cand vine insa vorba de volume de vanzari, altele sunt
\ncompaniile care se dueleaza in cote de piata, iar in top, in
\nfunctie de cifra de afaceri, se plaseaza Murfatlar, Jidvei, Vincon
\nsi Cotnari. In cazul lor, altele sunt cifrele – fie de afaceri,
\ninvestitii, suprafete cultivate sau numar de sticle vandute.
\nMurfatlar, de pilda, care are o cota de piata de 25%, a avut anul
\ntrecut o cifra de afaceri de 33,3 milioane de euro, si-a bugetat
\npentru 2011 afaceri de 44 de milioane de euro. Pentru replantarea a
\n130 de hectare compania va investi anul acesta 2,1 milioane de
\neuro, suma de bani investiti pana acum in podgorii fiind de 15,6
\nmilioane de euro.<\/p>\n
In unele cazuri cei care investesc in podgorii pun in plan
\nsecund profitul si asta pentru ca, dincolo de pasiunea pentru
\nlicoarea lui Bachus, vinul este o veritabila emblema a elitelor. Un
\ncunoscator poate spune despre un necunoscut multe lucruri doar
\nurmarindu-l cum ia paharul de vin, cum il asociaza cu mancarea,
\ncare este cantitatea de vin pe care o bea la o masa – informatii pe
\ncare in mod normal le afli in cateva zile, spune Marinel Burduja,
\nprim-vicepresedinte, seful diviziei corporatii la Raiffeisen Bank.
\nIn cazul sau, pasiunea pentru vinuri a inceput dintr-o dorinta
\npermanenta de a descoperi bogatiile Romaniei, spune Burduja. “Ca
\nroman, ti se pare ca bogatiile pe care le descopera strainii sunt
\nmai altfel”, povesteste bancherul, care adauga ca un strain i-a
\natras prima oara atentia asupra vinurilor romanesti si de-atunci a
\ncercetat si istoria vinului autohton. Istorie care are, din pacate,
\nun suport foarte slab: “Desi este documentat faptul ca dacii faceau
\nvin de buna calitate, dovezile nu le pastram noi, ci se afla in
\nmuzeele din Roma”.<\/p>\n
Burduja, care are o licenta de somelier (“un titlul important
\npentru mine”), a citit foarte mult despre vin si subliniaza ca face
\nfoarte clar distinctia dintre un bautor de vin si unul de alcool.
\n“Cine bea vin are respect in primul rand pentru sine, apoi pentru
\nfamilie si cercul de prieteni in care cinsteste un pahar, iar apoi
\nare respect pentru cei care l-au facut.” El povesteste ca odata
\nintrat intr-o podgorie din Franta sau Italia, este coplesit de
\nreligiozitatea cu care proprietarii isi privesc via. Si asta, crede
\nBurduja, pentru ca fac vin de sute de ani, pentru ca este modul lor
\nde viata si pentru ca au mandria exceptionala a vinului bine facut.
\nPentru el, vinul este o forma de dialog social: “N-am desfacut
\nniciodata o sticla de vin numai pentru mine; intotdeauna asociez
\nvinul cu un moment foarte important”. Cum ar fi de pilda atunci
\ncand baiatul lui, care studiaza la Harvard, vine acasa sau atunci
\ncand primeste o vizita foarte importanta. Vie este amintirea clipei
\nin care a deschis prima sticla de Chateau P\u00e9trus din anul
\ncasatoriei sale si al carui pret este de la 1.800 de euro pentru o
\nsticla. “Important nu este insa pretul, ci calitatea vinului si a
\nmomentului pe care il traiesc atunci”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Celebrele Chateau P\u00e9trus, cele mai cunoscute vinuri de Bordeaux,
\nsunt si cele mai scumpe vinuri vandute pana acum in Romania. In
\n2008, de exemplu, a fost vanduta o sticla de 75 cl de Chateau
\nP\u00e9trus din 1975 cu 12.000 lei in magazinul Le Manoir, specializat
\nin delicatese si vinuri. Printre cele mai scumpe vinuri vandute in
\nRomania se mai numara un Mouton Rothschild, 1999 D.O.C. Pauillac (3
\nlitri) cu 10.500 lei si un alt Chateau P\u00e9trus, din 1986, la 75 cl,
\ncu 5.800 lei.<\/p>\n
Burduja a colectionat toate dopurile de la sticlele de vin
\ndesfacute pana acum si sunt de ordinul miilor. Pe fiecare dintre
\nele a notat momentul pe care l-a serbat atunci si in compania cui
\nera si planuieste ca atunci cand va iesi la pensie sa faca o
\ncronica a acestor dopuri.<\/p>\n
Bancherului ii plac vinurile romanesti (“nu din simple ratiuni
\npatriotice”) si spune ca au cea mai mare diversitate din lume.
\nMotiv pentru care, in crama sa, in care se regasesc peste 8.500 de
\nbutelii cu licori de-ale lui Bachus, doua treimi sunt vinuri
\nromanesti. Una, de pilda, este din 1934, dar “o astfel de sticla nu
\nse deschide niciodata, pentru ca este prea scumpa si nu poti sti
\nniciodata daca ceea ce e inauntru mai e vin”.<\/p>\n
Bancherul spune ca se poate vorbi de tezaurizarea vinurilor
\natunci cand in crama se odihnesc cantitati compacte din acelasi
\nsoi, din acelasi an, care sa le faca vandabile. In pivnita lui se
\nafla “doar bucuria de a avea un vin special”, si nu stie nici
\nvaloarea buteliilor pe care le are acum. Motiv pentru care, spune
\nel, asigurarea unei crame este foarte complicata. “Pentru mine au o
\nvaloare sentimentala deosebita, unele sunt unice in tara, fiind, in
\ngeneral, foarte rare”, puncteaza Burduja. Argumentele sale sunt
\nsticlele de vin din colectia fostului lider comunist Gheorghe
\nGheorghiu-Dej, cu etichete pictate manual, vinurile din colectia
\nlui Stalin sau o sticla din crama lui Franco. Cum a descoperit
\naceste comori? De “duioasa aducere aminte” este o zi de iarna, cand
\nin satul Dumbraveni (Sibiu) a gasit sticlele din colectia lui
\nGheorghiu-Dej. “Nu voi recupera niciodata banii cheltuiti pe vin si
\nnici nu-mi propun asta”, spune Burduja, care in schimb admite ca
\natunci cand cineva investeste in podgorii este obligat sa-si puna
\nproblema rentabilitatii.<\/p>\n
Insa apetitul romanilor pentru a investi in struguri nu este
\ndeloc iesit din comun. In cele mai variate tari cu traditie in
\ndomeniu, povestile de succes ale investitiilor in podgorii abunda.
\nUna dintre ele este cea a omului de afaceri Bruno Conci si a sotiei
\nsale, Roz, care au cumparat o vie in Italia, langa Siena, in urma
\ncu 23 de ani si nici prin minte nu le trecea la acea vreme ca vor
\nvinde propriul lor Chianti Classico in restaurante selecte din
\nlumea intreaga, inclusiv hotelul Savoy din Londra. Dupa ani buni de
\nmunca si investitii de milioane de euro, sotii Conci au transformat
\npodgoria si domeniul intr-o bijuterie, iar in conacul lor construit
\nin secolul XII gazduiesc turisti interesati de vin.<\/p>\n
Sucul dulce din boaba de struguri este, si pentru ei,
\nechivalentul aurului curat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Investitiile in vin seamana cu cele in arta, dar au si un grad de risc similar cu jocul la bursa. Suma cheltuita pentru plantarea unui hectar este de ordinul zecilor de mii de euro iar profitul nu apare mai devreme de 5-6 ani. Cu toate acestea, in ultimii ani tot mai multi sunt cei care cheltuiesc adevarate averi pentru a investi in podgorii. Si asta pentru ca, dincolo de pasiunea pentru licoarea lui Bachus, vinul este o veritabila emblema a elitelor. Pentru adevaratii cunoscatori si colectionari, felul in care beau un vin are valoarea unui blazon.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[81,202,149,340,9184,5626],"class_list":["post-48021","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-afaceri","tag-cover-story","tag-investitii","tag-preturi","tag-risc","tag-vin"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48021","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=48021"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48021\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":65270,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/48021\/revisions\/65270"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=48021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=48021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=48021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/8276595\/2\/caseta-1.jpg?width=2000&height=1500\")
<\/a><\/p>\n