{"id":47934,"date":"2011-05-18T14:10:00","date_gmt":"2011-05-18T14:10:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47934"},"modified":"2026-04-02T20:28:38","modified_gmt":"2026-04-02T20:28:38","slug":"vacile-sacre-merg-la-macelar-ce-inseamna-management-privat-in-companiile-de-stat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47934","title":{"rendered":"Vacile sacre merg la macelar: ce inseamna management privat in companiile de stat"},"content":{"rendered":"

(Grafic sus: Arieratele companiilor, miliarde de lei. Sursa:
\nConsiliul Fiscal)<\/p>\n

“Pentru directorul intreprinderii, salariul de baza va fi
\nlimitat la cel al unui subsecretar de stat, iar cele ale
\ndirectorilor din subordine, iar primele si beneficiile vor fi
\nacordate la fel ca pentru majoritatea salariatilor. In situatia
\nunei cresteri a arieratelor peste plafonul trimestrial, fondul
\nlunar de salarii al directorilor (salariul de baza si primele si
\nbeneficiile regulate) va fi imediat redus cu cuantumul cresterii
\narieratelor, pana la 30% din fondul de salarii. La sfarsitul anului
\nfiscal, directorul poate primi o prima de performanta de pana la
\n100% numai daca au fost indeplinite tintele de reducere a
\ncosturilor si a arieratelor si de crestere a productivitatii.
\nAcordarea nejustificata de prime de performanta este considerata
\ninfractiune.”<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

N-am citat nici din ultima scrisoare de intentie a Guvernului
\ncatre FMI, ci din memorandumul de politici adresat FMI de Guvern in
\nmai 2000. Fondul constata ca la sfarsitul lui decembrie 1999,
\nsalariile medii din cele trei mari companii de utilitati – CONEL,
\nPetrom si Romgaz – erau de 2,2 ori mai mari decat media pe
\neconomie, in ciuda pierderilor si a arieratelor, iar salariile
\nmedii in cele mai mari zece regii autonome erau cu peste 60% peste
\nmedia economiei.<\/p>\n

Si inca, din acelasi document de epoca: “Anumite progrese s-au
\nfacut in initierea lichidarii unor intreprinderi cu pierderi.
\nTotusi, din cauza declinului economic si a lentorii procesului,
\npierderile generate de intreprinderile de stat au continuat sa
\ncreasca. Intentionam sa sporim eforturile de a reduce pierderile
\ndin sectorul public, printr-o combinatie de restructurari,
\nprivatizari si masuri de lichidare”. Pe atunci se propuneau spre
\nprivatizare societati ca Sidex, Tractorul, Tarom, Alro,
\nElectroputere, Antibiotice, pe lista de potentiale lichidari
\nfigurau Clujana, Siderurgica, Roman, Nitramonia, Banca Agricola
\nurma sa fie lichidata si ea daca nu-si gasea cumparator si urma sa
\nfie scoasa la vanzare BCR, care producea atunci aproape o treime
\ndin pierderile sistemului bancar.<\/p>\n

La acestea aveau sa se adauge in scrisorile catre FMI, in toamna
\nlui 2001, privatizarea celor doua Distrigazuri si a doua companii
\nde distributie a energiei, pentru care Guvernul isi asuma ca termen
\nsfarsitul lui 2002. Din 2002 apar si listele cu companii
\nmonitorizate pentru neplata datoriilor la buget si la utilitati: pe
\natunci erau 82, intre care Radet, Apaterm, Oltchim, Rafo,
\nNitramonia, COS Targoviste si mai multe societati locale de
\ntermoficare.<\/p>\n

\n\"\"<\/a>
\nChinuitoarele amintiri despre anii ’90 sunt utile in primul rand
\npentru cei care se intreaba ce cauta FMI sa-i spuna Guvernului ce
\ncompanii trebuie privatizate sau cum trebuie conduse societatile de
\nstat. Anii ’90 si inceputul anilor 2000 au fost dominati de
\nvesnicele liste ale FMI si ale Bancii Mondiale cu societati
\nrau-platnice la buget si producatoare de pierderi: listele au
\ndisparut ulterior, o parte fiindca unele societati s-au privatizat,
\ncealalta parte fiindca guvernul Tariceanu a rupt relatia cu FMI in
\n2005, fiindca nu accepta un deficit bugetar mai mic de 1,5%, cerut
\nde FMI tocmai din cauza deficitului cvasifiscal mare.<\/p>\n

Termenul de deficit cvasifiscal parand prea pasaresc, opinia
\npublica a retinut doar ca Guvernul si-a afirmat suveranitatea
\nrupand-o cu FMI si nu ca deficitul cu nume ciudat era exact acelasi
\nlucru cu ceea ce ne spune azi presedintele Traian Basescu despre
\n“companiile de stat ale caror pierderi le platesc toti romanii din
\nbuzunar”: arierate, adica ineficienta tradusa in bani neplatiti la
\nbuget si facturi neplatite la utilitati, dar acoperiti de stat pe
\nseama celorlalti contribuabili, astfel incat efectul nu se vede in
\ndeficitul bugetar al momentului (desi cand Romania se va alinia in
\nacest an la sistemul european de raportare contabila, cerut de
\nEurostat, se va vedea si aici), dar se perpetueaza ca povara
\nstructurala in economie.<\/p>\n

Revenirea in prim-plan a companiilor de stat cu probleme a fost
\ndeci logic anticipata de Jeffrey Franks inca de anul trecut, cand
\nrecomanda Guvernului ca dupa ce economia se stabilizeaza (adica
\ndupa ce se incheie primul acord cu FMI, in primavara lui 2011) sa
\nreinceapa rapid privatizarile si lichidarile si sa taie subventiile
\npentru zece companii monitorizate, cu datorii totale de 12 miliarde
\nde euro, intre care CFR, Compania Nationala a Huilei,
\nTermoelectrica si Compania de Autostrazi. Noutatea din noul acord
\ncu Fondul, incheiat in martie, nu e deci cererea lui Franks ca
\nGuvernul sa vina in sfarsit cu satarul peste vacile sacre ale
\neconomiei si nici cererea FMI ca statul sa inaspreasca legea ce
\nimpune obiective de performanta in functie de care sunt platiti
\nsefii companiilor cu capital majoritar de stat (e vorba de OUG
\n79\/2008, la randul ei o actualizare a unei ordonante cu acelasi
\nobiect din 2001; Guvernul a indeplinit aceasta obligatie la
\nsfarsitul lunii aprilie).<\/p>\n<\/p>\n

(Sursa: Consiliul Fiscal)
\n\"\"<\/a><\/p>\n

Noutatile, introduse de Guvern in acord si sustinute de
\npresedintele Basescu, sunt doua: ca societatile cu capital
\nmajoritar de stat pot fi considerate ineficiente si sa intre sub
\nincidenta privatizarii macar partiale inclusiv daca fac profit, dar
\nnivelul profitului e sub potentialul dorit de stat (Romgaz,
\nHidroelectrica, Transelectrica, Nuclearelectrica), respectiv ca
\ninasprirea legii in privinta managerilor de companii de stat nu mai
\ne considerata suficienta, astfel incat e nevoie de recrutarea de
\ncatre o firma specializata a unor manageri externi din mediul
\nprivat, feriti de presiuni politice, care sa preia incepand din
\n2012 fraiele a 30-40 din cele mai mari companii de stat.<\/p>\n

“In functie de felul cum se structureaza contractul, ideea de
\nmanagement privat poate fi buna sau nu. Teoretic este o idee
\ncorecta si s-a vazut ca a dat roade in alte tari, de pilda la OTP
\ndin Ungaria sau CEZ din Cehia”, declara Matei Paun, managing
\npartner al firmei de consultanta pentru fuziuni, achizitii si
\nfinantari BAC Investment. “Nu conteaza daca managerul e roman sau
\nstrain, ci modul cum va fi gandit contractul, pana la ce nivel de
\ndecizie se deleaga raspunderea si modul de remunerare si de
\nrecompensare”, spune el.<\/p>\n

Concret, va trebui sa se gaseasca o formula care sa echilibreze
\nmotivarea managerului pe durata contractului, ce poate merge pana
\nla 5 ani – eventual prin actiuni sau optiuni de cumparare de
\nactiuni – si interesele actionarului pe termen lung. “Intr-o astfel
\nde formula, managerul nu poate avea deci interesul sa lichideze
\ntotul si sa arunce la fier vechi in numele unui castig imediat”,
\nexemplifica Matei Paun. “Atentie, insa, nu de teorie e vorba, ci de
\nrigurozitatea cu care se aplica principiul managementului apolitic;
\nnoi avem probleme de obicei sa aplicam corect idei bune”, mai spune
\nconsultantul. Ar exista deci, in practica, pericolul ca la sefia
\nunor companii sa revina, de asta data prin contract dupa noua
\nformula, unii dintre actualii manageri care le-au condus pana acum
\nin folosul clientelei politice, pentru ca, desi recrutarea se va
\nexternaliza tot catre o firma independenta, tot statul, prin
\nministerele actionare, va fi cel ce va alege managerul dintre
\ncandidatii propusi.<\/p>\n

Cealalta solutie de fortare a eficientei, prin listarea la bursa
\na unor pachete de actiuni, poate avea ca rezultat aparitia unor
\nactionari minoritari cu suficienta forta ca sa grabeasca
\nrestructurarea si sa se opuna unor decizii ale statului ce
\nafecteaza profitul companiilor (in mediul privat, un exemplu extrem
\nar fi investitori puternici de portofoliu de talia lui Carl Icahn,
\ncunoscut prin indarjirea de temut cu care cauta sa influenteze
\nconducerea companiilor americane unde a cumparat actiuni, spre a
\nmari profitul pentru actionari).<\/p>\n

<\/p>\n

Cel mai bun exemplu de astfel de actionar minoritar la noi este
\nFondul Proprietatea, care prin administratorul sau, compania
\nFranklin Templeton, a reusit in doar cateva luni sa fie mai tare
\ndecat statul, daca ne gandim doar la blocarea formarii “campionilor
\nnationali” energetici sau la blocarea donatiei de 400 de milioane
\nde din profitul Romgaz catre stat. Greg Konieczny, managerul de
\nfond al FP, este cunoscut prin declaratiile sale ca statul si-a
\nbatut joc pana acum de valoarea companiilor din energie, luand
\ndecizii proaste si politizand conducerea in loc sa responsabilizeze
\nmanagerii.<\/p>\n

Intre deciziile proaste acuzate deopotriva de FMI, de Franklin
\nTempleton si de alti investitori este sistemul de subventii
\npracticat prin si pe seama companiilor de stat. Vacile sacre ale
\neconomiei, spunandu-le asa pentru ca nu s-a atins nimeni de
\nstatutul lor privilegiat, au fost de fapt folosite ca vaci de muls
\nin folosul pacii sociale: vanzarea de energie ieftina catre
\nArcelorMittal de catre Hidroelectrica, de pilda, sau vanzarea de
\ngaze ieftine catre combinatele chimice detinute de Ioan Niculae
\ns-au intamplat fie pentru a mentine jos tarifele platite de
\npopulatie, fie pentru a evita restructurarea sau inchiderea unor
\ncapacitati care ar fi dus la intrarea in somaj a mii de oameni.
\nPretul a fost profitul sacrificat al companiilor de stat,
\nprotestele concurentilor privati de pe pietele respective (E.ON, de
\npilda, a multumit deschis FMI ca i-a cerut Guvernului sa
\nliberalizeze pretul gazelor) si, pe termen mai lung, taxe mai mari
\nsi inflatie.<\/p>\n

Acum, o renuntare brusca la politicile de subventii apare drept la
\nfel de periculoasa ca pastrarea lor pe termen nedefinit.
\n“Liberalizarea preturilor la energie trebuie analizata atent in
\nraport cu capacitatea de reluare a cresterii economice la un nivel
\nrezonabil pe termen mediu (PIB-ul potential fiind estimat la 3,5%
\npe termen mediu) si mai ales in contextul formarii anticipatiilor
\ninflationiste, fiind posibila o atitudine prudenta a investitorilor
\nin demararea unor proiecte intr-un mediu cu inflatie ridicata”,
\nafirma Lucian Anghel, economistul-sef al BCR; deja liberalizarea
\nanticipata a preturilor la gaze l-a facut pe Jeffrey Franks sa
\nestimeze ca inflatia ar putea ajunge la 6% in acest an, desi FMI e
\nchiar cel care cere liberalizarea.<\/p>\n

Altii, in schimb, trateaza liberalizarea preturilor administrate
\ndoar in contextul unei privatizari totale a “cat mai multe companii
\nde stat posibil” (Consiliul Investitorilor Straini). E aceasta de
\ndorit? Sa vedem ce s-a intamplat cu companiile pomenite la
\ninceputul articolului de fata: unele au ramas cu capital majoritar
\nde stat, dar restul actiunilor sunt in proprietate privata
\n(Antibiotice), altele au fost privatizate cu investitori romani
\n(Rafo, combinatele de ingrasaminte), altele (Romgaz, Oltchim,
\nTarom) au ramas in proprietatea statului, iar altele au fost
\nvandute unor actionari straini privati sau de stat (Sidex, Petrom,
\ncompaniile de distributie de gaze, BCR, Banca Agricola, cinci din
\nopt distributii de energie).<\/p>\n

In putine cazuri statul – respectiv contribuabilul – a reusit sa
\nscape ieftin privatizand, atata vreme cat fie a preluat datorii ale
\nsocietatilor respective ca sa le poata face atractive pentru
\ninvestitorii straini, fie a subventionat firmele si dupa
\nprivatizare, oferindu-le energie sau gaze ieftine. Totusi, exemplul
\nunor companii ca Petrom, BCR, Dacia sau ArcelorMittal releva clar
\nca respectivele costuri n-au fost in zadar, atata vreme cat
\ninvestitorul strain le-a rentabilizat, iar pierderile de personal
\nn-au dus la razmerite sau dezechilibre sociale de nesuportat. La
\naceasta se adauga argumentul, adus de ambasadorul american, al
\ninvestitiilor necesare pentru modernizare, estimate la 10 miliarde
\nde dolari in sectorul energetic si care nu pot fi asigurate doar
\nprin management privat sau prin privatizare partiala cu investitori
\nde portofoliu, pentru ca statul nu are si nici nu va avea
\nsuficienti bani ca sa faca el insusi investitiile.<\/p>\n

Luand lucrurile din acest unghi, ideea de management extern privat
\nsi de privatizare partiala pe bursa raman solutii de tranzitie,
\nmenite sa castige timp pana dupa alegerile din 2012: insusi mersul
\nnegocierilor cu FMI arata ca statul a reusit sa evite formula
\nmaximala, a unor privatizari totale si rapide la Tarom sau Oltchim.
\nLa fel, listarea Romgaz sau vanzarea unor noi pachete din Petrom,
\nTranselectrica si Transgaz se mai poate amana sub diverse pretexte,
\nasa cum s-a facut si pana acum, iar managerii privati nu se vor
\ninstala inainte de inceputul anului viitor. Privirea in urma insa,
\nla cum arata economia in anii ’90 si mai tarziu, sugereaza insa ca
\noricat de mult s-ar amana, pierderea de catre stat a controlului
\npana la urma tot se intampla. Diferenta fata de atunci e ca vocile
\ncare cer scaderea influentei statului s-au inmultit: FMI nu mai e
\ndeloc singur cand cere privatizare si un macelar pentru vacile
\nsacre.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca vechiul acord cu FMI fusese tratat ca o “centura de siguranta”, noul acord e mai curand o centura de castitate: statul ar trebui sa-si reduca influenta asupra marilor companii din energie si infrastructura, si asta cat mai repede. In practica insa, restructurarile si privatizarile mai au de asteptat.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[530],"tags":[17399,201,188,7433,20141,16452,22686,22687,7152,7581],"class_list":["post-47934","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-analize","tag-arierate","tag-companii","tag-economie","tag-fmi","tag-konieczny","tag-lichidare","tag-management-privat","tag-matei-paun","tag-privatizare","tag-restructurare"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47934","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=47934"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47934\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":65187,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47934\/revisions\/65187"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=47934"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=47934"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=47934"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}