![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/8179936\/2\/poza-doua.jpg?width=799&height=600\"\nstyle=\"width:)
<\/p>\nDe cand Glencore a anuntat ca se va lista luna viitoare la
\nLondra si Hong Kong, conclave intregi de analisti cauta sa descoasa
\nmotivele de la baza acestei decizii, dupa 37 de ani in care
\ncompania a crescut in umbra ca liderul autoritar al comertului
\nmondial cu materii prime si marfuri de baza, de la zinc, aluminiu,
\nnichel si pana la grau, petrol si carbune. Compania ascunsa in
\nBaar, un paradis fiscal de langa Z\u00fcrich, a dat fiori reci cand a
\nanuntat public ca detine controlul asupra a 60% din piata de zinc,
\n50% din cea de cupru, 45% din cea de plumb, 38% din cea de
\naluminiu, 30% din cea de carbune termal sau 3% din cantitatea de
\npetrol consumata zilnic in lume. Glencore controleaza o mare parte
\ndin piata tertiara a materiilor prime, cea care exclude contractele
\nincheiate direct intre producatori si beneficiarii directi, dar
\ncare stabileste cotatiile internationale la aceste produse, aflate
\nin ultima perioada intr-un vartej ascendent.<\/p>\n
Cele 15-20% din actiunile sale, pe care compania doreste sa le
\noferteze public, ar valora intre 9 si 11 miliarde de dolari,
\npotrivit estimarilor Glencore; consortiul de noua banci care asista
\ncompania in acest proces – si din care fac parte Barclays Capital,
\nCredit Suisse, Soci\u00e9t\u00e9 G\u00e9n\u00e9rale si Bank of America Merrill Lynch –
\no evalueaza insa in diferite rapoarte “scapate” in mana presei
\nfinanciare internationale pana la 70 de miliarde de dolari, cifra
\ncare cu siguranta straluceste in ochii potentialilor investitori cu
\ngandul la profitul rapid care-i asteapta. Evaluarea companiei e un
\nprocedeu foarte subiectiv, pentru ca modelul de producator,
\ninvestitor si vanzator de marfuri nu prea are corespondent in
\npiata, iar participatiile cu cifre cunoscute la alte companii –
\nintre care una de 34,5% in grupul minier Xstrata, valorand 24 de
\nmiliarde de dolari, si una de 8,8% in producatorul rus de aluminiu
\nRusal, controlat de magnatul Oleg Deripaska – sunt destul de
\nputine.<\/p>\n
<\/p>\n
Caracterul speculativ al afacerii Glencore este insa cel ce
\nridica cele mai multe semne de intrebare nu doar pentru perspectiva
\nportofoliului de actiuni ce va fi oferit la bursa, ci si pentru cea
\na pietelor in care inoata gigantul elvetian. Fondata in 1974 de
\nlegendarul Marc Rich (76 de ani), un trader devenit cunoscut
\nulterior pentru modul neconventional si apoi ilegal de a-si conduce
\nafacerile, Glencore (pe atunci Marc Rich & Co.) a inceput
\nintr-un apartament de patru camere, fara telex, dar cu un profit de
\n28 de milioane de dolari inca din primul an de la infiintare.
\nProfitand de relatiile politice cultivate cu grija de Rich in
\nstrainatate, inclusiv in Iran, Cuba sau Libia, compania si-a extins
\naria de activitate in minerit, petrol si agricultura, trecand peste
\nembargourile impuse de ONU sau de guvernele SUA. Compania lui Rich
\ns-a miscat cu dezinvoltura in zonele gri sau chiar negre ale
\neconomiei globale, ca partener de afaceri al celor mai celebri
\ndictatori, de la cei africani pe care de curand ii doboara vantul
\nschimbarilor de primavara si pana la Nicolae Ceausescu sau Saddam
\nHussein.<\/p>\n
Nu de una singura, ci cu ajutorul a mii de companii offshore,
\nfantome si fantose pe care le-a folosit pentru a-si disimula
\nprezenta in diverse piete si regimuri politice. Dupa caderea
\ncomunismului, Rich a devenit mentorul din umbra al unei bune parti
\ndin generatia de miliardari ridicata la Moscova, pe care i-a ajutat
\nsa-si valorifice rapid controlul asupra vastelor resurse naturale
\ndin spatiul ex-sovietic. Dupa ce a pierdut in 1993 peste 170 de
\nmilioane de dolari intr-o afacere esuata, Rich s-a retras oficial
\ndin companie contra a 600 de milioane de dolari, dar la carma ei a
\nramas filozofia sa de leadership, preluata de fostii sai discipoli,
\ncondusi acum de sud-africanul Ivan Glasenberg. Compania are aproape
\n60.000 de angajati in 40 de tari (inclusiv o duzina in Romania),
\niar anul trecut a avut o cifra de afaceri de 145 de miliarde de
\ndolari, in crestere de la 106,4 miliarde cu un an in urma, si un
\nprofit net de 3,8 miliarde de dolari, in crestere cu 39%
\nActionariatul companiei este compus din 485 de angajati, toti
\nasteptati sa devina multimilionari inca din prima zi de listare de
\nluna viitoare. 30 dintre ei detin insa un numar considerabil de
\nactiuni, cel mai mare pachet fiind considerat al directorului
\nGlasenberg, despre care se spune ca ar avea 15% din companie sau in
\njur de 9 miliarde de dolari daca se va decide sa-si instraineze
\nactiunile. El a cautat insa sa linisteasca temerile investitorilor,
\nsustinand ca nu-si va instraina actiunile in urmatorii cinci ani,
\niar listarea are clauze restrictive de vanzare si pentru restul
\nactualilor actionari.<\/p>\n
<\/p>\n
Oficial, Glencore vrea sa treaca la un model de guvernare
\ncorporatista, in care activitatile sale sunt puse sub lumina
\npublica, spre deosebire de ultimele patru decenii. Listarea la
\nbursa, afirma Glasenberg in prospectul de oferta, “este urmatorul
\npas logic in dezvoltarea si strategia noastra. Ne va oferi
\nflexibilitatea financiara de a capitaliza oportunitatile de
\ncrestere pe termen lung si va oferi investitorilor internationali o
\nocazie de a investi in modelul nostru unic de afaceri cu materii
\nprime si de a participa la cresterea noastra viitoare”. Cu
\nfondurile obtinute din listare, compania a anuntat ca vrea sa-si
\nachite unele credite scadente si sa-si majoreze participatia in
\nmonopolul minier kazah Kazzinc, de la 57% la 93%, pentru circa 3,2
\nmiliarde de dolari.<\/p>\n
Insa declaratiile unui urias iesit subit la lumina dupa 37 de
\nani de razboi in spatele cortinei au trezit indoieli si comentarii
\nde tot soiul. Analistii Goldman Sachs au fost primii care au
\nridicat astfel de semne de intrebare, mai ales in contextul in care
\n– potrivit bancii americane – bula speculativa a marfurilor de baza
\nar urma sa se sparga cat de curand, fiind aproape de apogeu. E
\nposibil asadar ca Glencore sa fi decis listarea pentru a profita de
\ncontextul favorabil de moment (nu doar materiile prime sunt in
\nplina scumpire, ci si actiunile listate la burse se tranzactioneaza
\nla maxime devenite deja neverosimile) si sa stranga maximul de
\nfinantare posibil in aceste conditii. Cei de la Goldman Sachs se
\npot da pe ei insisi ca exemplu: in 1999, in plina epoca de euforie
\ndot-com, listarea bancii a strans 3,6 mld. dolari si a marcat a
\ndoua oferta publica initiala ca valoare pe plan mondial.<\/p>\n
Acum, Glencore ar putea folosi castigul fie ca rezerva de vreme
\nrea, pentru eventualitatea in care bula speculativa a mate-riilor
\nprime s-ar sparge, fie pentru a-si creste anvergura mondiala a
\nafacerilor printr-o fuziune cu Xstrata, care ar trans-forma-o
\nintr-un arbitru al pietei materiilor prime comparabil cu liderii
\nglobali ai mineritului BHP Billiton sau Rio Tinto. Iar multi
\ninvestitori cred posibila mai degraba a doua varianta, mizand pe o
\nmentinere pe termen lung a decalajului dintre cererea si oferta de
\nmaterii prime, care va sustine preturile chiar si in conditiile in
\ncare cresterea economica mondiala ar pierde viteza. Iar pentru
\nniste investitori speriati de “peak oil”, de incalzirea globala sau
\nde dificultatile de a mai gasi resurse proaspete de carbune sau de
\nmetale rare, e bine sa aiba in portofoliu niste actiuni
\nGlencore.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Decizia secretosului grup Glencore, unul dintre cei mai mari intermediari de materii prime din lume, de a se lista la bursele din Londra si Hong Kong dupa 37 de ani de stat in umbra agita apele: sa fie un semn ca bula speculativa a marfurilor de baza e aproape de sfarsit sau, dimpotriva, o confirmare ca preturile mari vor fi regula si de acum incolo?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[22134,8298,10286,8988,22338],"class_list":["post-47454","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-glencore","tag-marfuri","tag-materii-prime","tag-special","tag-specula"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47454","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=47454"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47454\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":64747,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47454\/revisions\/64747"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=47454"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=47454"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=47454"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}