{"id":47226,"date":"2011-04-17T23:11:00","date_gmt":"2011-04-17T23:11:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47226"},"modified":"2026-04-02T20:10:14","modified_gmt":"2026-04-02T20:10:14","slug":"cat-costa-o-cariera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47226","title":{"rendered":"Cat costa o cariera?"},"content":{"rendered":"

<\/a>Intrebare de 100 de puncte: ce ati face daca ati primi
\nun loc de munca platit cu 4.000 de euro pe luna? Aveti 23 de ani si
\nabia ati terminat studiile. Locul vacant este intr-o companie
\nmultinationala, la Oslo, iar sansele de promovare sunt
\npromitatoare. Ati accepta? Irina Scarlat a spus pas. “Am simtit ca
\nin Romania pot sa-mi construiesc o cariera mult mai solida”,
\nexplica scurt tanara. S-a intors recent in tara dupa aproape doi
\nani petrecuti la studii in strainatate. A terminat Facultatea de
\nRelatii Economice Internationale din cadrul Academiei de Studii
\nEconomice de la Bucuresti, dupa care a plecat la Oslo, unde a urmat
\nun program masteral, cu specializare in economie politica, iar apoi
\na ajuns la Paris pentru un alt master – marketing si comunicare.
\nDoua repere importante in CV-ul ei si un inceput ideal de
\ncariera.<\/p>\n

Daca nu ar fi obtinut burse de studiu pentru ambele, stagiile
\ndin Norvegia si din Franta ar fi costat-o 29.000 de euro. “Din
\nfericire, bursele pe care le-am primit din Romania, plus bursele pe
\ncare le-am primit apoi si de la facultatile din strainatate, dar si
\nfaptul ca la Oslo am lucrat in cadrul facultatii pe un post similar
\ncelui de asistent universitar m-au ajutat sa adun suficienti bani
\ncat sa acopar 140% din costurile pe care le-am avut”, spune
\nIrina.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

Faptul ca a plecat cu ajutorul unei fundatii care sprijina
\nstudiile in strainatate a obligat-o sa se intoarca in tara, aceasta
\nfiind una dintre conditiile sponsorizarii, dar, chiar daca nu ar fi
\navut aceasta “inradacinare contractuala”, tot nu ar fi vrut sa
\nramana in alta tara. Asa ca atunci cand a primit o oferta din
\npartea unei companii multinationale din Oslo de a lucra acolo, pe
\nun salariu de 4.000 de euro pe luna, i-a fost simplu sa spuna nu.
\n“In strainatate intri pe o pozitie de entry level usor si esti bine
\nplatit, dar apoi, ca expat, este greu sa avansezi. In plus, nu am
\nputut niciodata sa concep ca viata mea ar putea continua altundeva
\ndecat acasa. Faptul ca stiam ca ma voi intoarce in Romania era
\nfoarte important pentru psihicul meu”, explica aceasta.<\/p>\n

Irina face parte dintre cei doar 24% din studentii romani care
\nstudiaza in strainatate si care vor sa se intoarca dupa terminarea
\nstudiilor, potrivit unei cercetari recente realizate de Liga
\nStudentilor Romani din Strainatate. Atunci cand a venit acasa,
\nprimul impuls a fost sa se angajeze intr-o companie. A trimis CV-ul
\nsau si scrisoarea de intentie mai multor grupuri de comunicare si a
\nprimit raspuns destul de repede, insa, dupa ce s-a gandit mai bine,
\nsi-a dat seama ca isi doreste, de fapt, altceva – sa aiba propria
\nafacere. Si-a deschis, astfel, alaturi de trei prieteni, o mica
\nagentie de organizare de evenimente si relatii publice. Au deja
\ncativa clienti si, pe langa asta, Irina Scarlat este
\nvicepresedintele pe comunicare al Ligii Studentilor Romani din
\nStrainatate. Tine, deci, in permanenta legatura cu romanii care au
\nplecat afara sa studieze si stie mai bine decat oricine cum isi vad
\nacestia viitorul profesional, ce inseamna Romania pentru ei si, mai
\nales, de ce au ales sa plece.<\/p>\n

Datele pe care organizatia din care face parte le-a adunat arata
\nastfel – sunt 50.000 de romani care studiaza in strainatate, fie ca
\neste vorba de programe de licenta, studii masterale, programe
\ndoctorale, post-doctorale ori programe de tip MBA (Master of
\nBusiness Administration) sau EMBA (Executive Master of Business
\nAdministration). Toti spun ca, odata admisi la universitatile de
\npeste hotare, asteptarile lor se schimba radical si incep sa ceara
\nmult mai mult de la ei insisi, de la societate si de la eventualii
\nangajatori. Cei mai multi (36%) declara categoric ca nu vor sa se
\nmai intoarca in Romania, 38% sunt nehotarati si asteapta aparitia
\nunui element declansator care sa le contureze decizia, in timp ce
\n24% stiu sigur ca vor veni inapoi acasa. Interesant este si cum isi
\nmotiveaza raspunsurile – 46% dintre tineri spun ca se intorc acasa
\npentru ca aici sunt prietenii lor, iar 31% vor sa fie alaturi de
\nfamilie. In ceea ce-i priveste pe cei care nu mai vor sa auda de
\nRomania, motivele sunt evidente – 64% vor sa se desprinda de
\nsocietatea romaneasca in ansamblu si de toate practicile ei, in
\ntimp ce 55% sunt descurajati de ofertele de angajare existente in
\ntara.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n<\/p>\n

<\/p>\n

E drept ca si pretentiile lor sunt destul de ridicate, in
\nspecial pentru o piata a muncii care se hraneste din firimituri. In
\nmedie, un tanar roman cu experienta studiilor in strainatate isi
\ndoreste un salariu lunar net de 1.169 de euro, ceea ce in
\nacceptiunea unui director de resurse umane este de neconceput, de
\nvreme ce aceasta este media salariala pentru un specialist sau
\nchiar un middle manager in unele companii.
\nDiferentele sunt insa majore, in functie de nivelul studiilor si
\ntipul de specializare. Astfel, aceia care au doar experienta unui
\nsemestru petrecut in afara prin intermediul unei burse de studiu
\nErasmus isi doresc intre 490 si 540 de euro pe luna. In schimb,
\nstudentii care au urmat un program complet de licenta peste hotare
\nse asteapta la un nivel salarial de 1.420 de euro pe luna, in timp
\nce aceia care au finalizat un program masteral au in plan sa
\ncastige 1.160 de euro lunar. Tot potrivit sondajului realizat de
\nLiga Studentilor Romani in Strainatate, absolventii de programe
\ndoctorale peste hotare vor un salariu de 1.450 de euro, iar cei
\ncare au urmat programe post-doctorale spun ca ar reveni in Romania
\ndoar pentru salarii ce depasesc 2.000 de euro lunar.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

“Sunt multi care au terminat studii in afara, nu au muncit o zi
\nin viata lor, nu au facut nicio zi de practica, dar au impresia ca
\npot veni aici doar cu o diploma lucioasa si vor fi primiti cu fast
\npe un covor rosu. Multi au o atitudine extrem de deplasata”,
\ncomenteaza Irina Scarlat. Principalul repros pe care il aduce
\nacestor tineri este ca nu isi conformeaza asteptarile cu
\nrealitatile economice dintr-o anumita tara si cu contextul pietei
\nmuncii. Tot ea recunoaste, pe de alta parte, ca aceasta atitudine
\nvine si de pe urma faptului ca universitatile din afara pun mare
\npret pe cursurile de negociere, astfel incat, atunci cand se
\nprezinta la un interviu de angajare, un candidat stie intotdeauna
\nce vrea sa obtina si stie si ce instrumente trebuie sa foloseasca
\npentru a-si atinge scopul.<\/p>\n

Este o caracteristica pe care si Andreea Voinea, directorul de
\nresurse umane de la BCR, a observat-o la candidatii care ajung in
\nbiroul sau si care fie au terminat o facultate in strainatate, fie
\nau urmat un program de MBA. “Cum este de asteptat, cei care au
\nreusit sa absolve un MBA manifesta mai multa incredere in sine si,
\nevident, mai multa siguranta”, spune Voinea. Daca aceasta atitudine
\nnu este impinsa pana la limita identificarii cu aroganta, poate
\ndeveni un avantaj in ochii angajatorului. “Astfel, la un nivel de
\ncompetente similar, acestia par sa aiba si sansele cele mai mari sa
\nobtina increderea celor care ii asculta si, in cele din urma,
\nacordul pentru obtinerea unui post, in competitia cu un candidat
\nfara MBA. Expunerea la un astfel de program, care, cu cat este mai
\nvaloros, cu atat este mai edificator, ofera candidatului o viziune
\nde ansamblu diferita si siguranta ca solutiile propuse si,
\nulterior, deciziile luate in situatii reale sunt cele mai bune”,
\nadauga directoarea de resurse umane de la BCR.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

In momentul de fata, circa 15% dintre angajatii celei mai mari
\nbanci din sistem au un nivel de educatie ridicat, reprezentat de
\nstudii aprofundate de specialitate, de tip master, dar si de MBA
\nsau doctorat. Acest procent “rezonabil”, dupa cum il denumeste
\nAndreea Voinea, se datoreaza atat investitiilor facute in ultimii
\nani in dezvoltarea personalului preponderent managerial, cat si
\npreocuparii pe care o au in general angajatii fata de dobandirea
\nunor studii aprofundate, in speranta ca acestea le vor creste
\nsansele in dezvoltarea carierei. Astfel, BCR a oferit in ultimii
\npatru ani programe de MBA pentru 150 de angajati, ceea ce, la un
\ncost mediu de 20.000 de euro pentru un program, inseamna o
\ninvestitie de circa trei milioane de euro. O astfel de investitie
\nse face intotdeauna in urma unui proces minutios de selectie a
\npersoanelor eligibile. Pe lista scurta intra persoanele de la nivel
\nde management, care au un potential crescut de dezvoltare si pe
\ncare banca doreste sa le pastreze in echipa pentru o perioada de
\ntimp indelungata. “Evident, vorbim de un numar redus de persoane”,
\nsubliniaza Andreea Voinea.<\/p>\n

<\/p>\n

Si compania de consultanta KPMG finanteaza astfel de programe
\npentru angajatii sai. Acum trei ani Adriana Lobda, pe atunci senior
\nmanager pe audit la KPMG, le prezenta sefilor sai ideea de a urma
\nun program de MBA, dupa ce timp de un an a studiat ofertele din
\npiata. “Ajunsesem intr-un punct in care eram prea acaparata de
\ncifre si simteam nevoia sa ma dezvolt si pe partea de soft skills
\nsi networking. A trebuit sa conving compania sa accepte sa
\nplateasca acest program si, in cele din urma, au fost de acord”,
\nspune Lobda.<\/p>\n

A exclus din start varianta unui program in afara tarii,
\ndeoarece aici avea familia si nu voia nici sa-si ia un an sabatic,
\nin care sa se rupa de activitatea zilnica de la birou. Desi in cei
\naproape doi ani, cat a durat programul, viata Adrianei Lobda a
\ninclus foarte putine momente de relaxare, fostul manager de la KPMG
\nspune ca nu a regretat in nicio clipa faptul ca a luat decizia de
\na-si completa studiile. Au ajutat-o extrem de mult cursurile de
\nleadership, spre exemplu, si a adoptat un alt stil de management,
\ncare este mult mai eficient pentru sine si pentru echipa sa. La fel
\nde util a fost si faptul ca a ajuns intr-un mediu in care relationa
\nzilnic cu alti manageri, iar acest tip de socializare este extrem
\nde util de la un anumit nivel in sus. “Eu n-am crezut la inceput in
\nschimbarea asta pe care ti-o poate aduce un MBA. Nu mi-a adus un
\nplus evident pe partea de cunostinte financiare, dar mi-a dat curaj
\nsa-mi asum riscuri si sa abordez altfel ideea de lucra”,
\nmentioneaza Lobda.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

Daca ar fi sa dea o recomandare celor care vor sa urmeze un
\nastfel de program, aceea ar fi sa aleaga cu foarte mare atentie
\nmomentul in care intra in cursa. Nu este deloc indicat sa faci
\nacest pas atunci cand ai insuficienta experienta profesionala, asa
\ncum nici la o varsta foarte inaintata nu este bine sa incepi,
\npentru ca atunci apare o scadere a gradului de implicare in
\nactivitati de acest gen. De altfel, potrivit datelor Hult
\nInternational Business School, furnizate de Orion Learning Network,
\ncompanie care intermediaza accesul romanilor la diverse programe de
\nstudiu din strainatate, 38% dintre cursantii la MBA au o experienta
\nprofesionala de minimum sapte ani si doar 4% au o experienta mai
\nmica de doi ani. La un an dupa ce a absolvit MBA-ul Adriana Lobda a
\nschimbat si angajatorul, iar astazi conduce biroul de la Cluj al
\nunui alt jucator important de pe piata de consultanta –
\nDeloitte.<\/p>\n

Alexandru Lupea are si el un profil similar – lucreaza intr-o
\ncompanie din Big 4 si are la activ o diploma de EMBA. S-a angajat
\nla PricewaterhouseCoopers in 1995, iar in 2004 a devenit partener.
\nAvea deci o experienta suficienta pentru a se inscrie la un program
\nde Master of Business Administration si, implicit, si pretentii
\nextrem de ridicate. Asa ca a ales un program de top tocmai in
\nStatele Unite ale Americii. Este vorba despre EMBA Trium, organizat
\nde New York University, al doilea cel mai important program de EMBA
\ndin lume, potrivit unui clasament facut de Financial Times. A fost
\nnevoie de 20 de luni de munca si 150.000 de dolari scosi din
\npropriul buzunar ca sa fie primul roman cu aceasta performanta.
\nChiar daca multi au ramas socati cand au auzit valoarea investitiei
\npe care Lupea a facut-o in cariera sa, raspunsul pe care l-au
\nprimit a fost, de fiecare data, scurt si cuprinzator. “Am zis ca
\ndaca tot fac un EMBA, macar sa fac unul de top”, spune partenerul
\nde la PwC, in varsta de 43 de ani.<\/p>\n

Deocamdata, este singurul roman cu aceasta performanta, pentru
\ncare s-a straduit destul de mult – a trecut printr-o serie de
\nexamene si interviuri pentru a fi admis, iar timp de 20 de luni,
\ncat a durat desfasurarea efectiva a programului, Lupea a fost
\nnevoit sa dea dovada de implicare totala. “In toata perioada asta
\nn-am avut niciun concediu si niciun week-end liber, mai ales ca nu
\nmi-am luat pauza si am continuat sa lucrez. A fost destul de greu,
\ndar despre asta este vorba atunci cand vrei sa faci ceva
\nimportant”, isi aminteste Lupea.<\/p>\n

<\/p>\n

Tot timp de 20 de luni Alexandru Lupea a facut in mod constant
\nnaveta Bucuresti-SUA, Bucuresti-Franta, Bucuresti-Anglia,
\nBucuresti-China si Bucuresti-India, cele sase module ale
\nprogramului desfasurandu-se, in functie de specificul fiecaruia,
\nintr-un loc diferit. Dincolo de faptul ca se petrece in afara tarii
\nsi are un pret destul de mare, EMBA-ul absolvit de Lupea a avut
\ncriterii de selectie extrem de stricte – care se adreseaza doar
\nmanagerilor cu experienta de 10 ani si care au lucrat si in
\nafara.<\/p>\n

Daca in cele mai multe cazuri momentul absolvirii unui program
\nde acest gen marcheaza un punct de cotitura in cariera, fie prin
\npromovarea intr-o alta functie sau deschiderea propriei afaceri,
\npentru Alexandru Lupea intoarcerea de la biroul din Bucuresti al
\nPwC a fost un urmator pas firesc. Era deja partener in cadrul uneia
\ndintre cele mai mari firme de consultanta si audit din piata, iar
\nideea antreprenoriatului nu-i surade pentru cel putin inca 10 ani
\nde acum incolo.<\/p>\n

Ca si Adriana Lobda, spune ca un mare avantaj al participarii la
\naceste programe este socializarea sau “networking-ul”, asa cum il
\nnumesc oamenii de afaceri, cu alti manageri experimentati. Este cel
\nmai bun mediu in care se pun bazele unor viitoare relatii de
\nafaceri, in care poti invata din experienta altor manageri de
\ncariera, dar si in care poti primi oferte de munca din partea altor
\ncompanii. Ar mai fi fost o varianta pe care, de asemenea, cel putin
\npentru moment, Lupea o exclude – aceea de a lucra ca expat intr-o
\nmultinationala din alta tara. “Am cunoscut foarte multi oameni la
\nEMBA, mi-am facut relatii, dar nu pot spune ca ma atrage ideea de a
\nlucra in afara, mai ales ca nu ar fi o experienta noua pentru mine
\n– am lucrat la Lyon, dupa ce am terminat facultatea, si in biroul
\ndin Moscova al PwC”, spune Lupea.<\/p>\n

Candidati precum Irina Scarlat, Adriana Lobda sau Alexandru
\nLupea sunt visul oricarui vanator de talente, desi head-hunterii
\nspun ca, in genere, nu mai mult de 5% dintre candidatii cu care
\nlucreaza au trecute in CV fie o diploma de MBA sau EMBA, fie o
\ndiploma la o universitate de prestigiu din strainatate. Acestia
\nspun ca, intr-o situatie ideala, un candidat ar trebui sa aiba o
\nastfel de diploma, dar care sa fie, in mod obligatoriu, dublata si
\nde o experienta profesionala graitoare. “Pentru noi un MBA este un
\navantaj, nu si un criteriu de selectie. Clientii nostri cauta
\ncandidati care au o confirmare din partea unei institutii academice
\nimportante, dar nu pentru asta platesc un om, ci pentru
\ncompetentele profesionale pe care le are si pe care le-a dovedit la
\nalte locuri de munca”, apreciaza Ulrik Rasmussen, partener in
\ncadrul firmei de executive search Pedersen & Partners.<\/p>\n

Si George Butunoiu, managing partner al firmei de executive
\nsearch George Butunoiu Ltd., sustine aceeasi idee – in decizia de
\nangajare studiile conteaza cel mai mult la tinerii absolventi.
\nPonderea studiilor in decizia de angajare scade insa in cazul
\npozitiilor de middle management si devine aproape nerelevanta in
\ncazul pozitiilor de conducere, mai ales pentru candidatii de peste
\n35 – 40 de ani. “Cu cat pozitia este mai mare, cu atat conteaza mai
\nputin. Sunt, totusi, multe avantaje indirecte, asa ca nu trebuie
\nsubestimata valoarea acestei investitii. Candidatii cu MBA-uri sunt
\nmai siguri pe ei si asta ii face si pe angajatori sa creada ca sunt
\nmai buni. Se stie ca siguranta de sine vinde mai mult decat orice”,
\nspune Butunoiu. Cu toate acestea, subliniaza ca in cazul
\nrecrutarilor facute de firma sa in cei 20 de ani de existenta nu a
\nexistat nici macar un singur caz in care o astfel de diploma sa
\nfaca direct o diferenta la salariu.<\/p>\n

<\/p>\n

Face insa diferenta atunci cand vine vorba de o promovare,
\nacesta fiind si motivul pentru care multe companii isi trimit
\nangajatii la specializari si cursuri de dezvoltare profesionala. Nu
\neste vorba doar de MBA-uri, ci si de “banalele” training-uri, care
\nsunt anual incluse in bugetul de resurse umane. “Training-ul este
\nfoarte important pentru toate companiile din Romania si, chiar daca
\nau facut reduceri, tot investesc circa 1.500 – 2.000 de euro pe an
\npentru un angajat in scopul specializarii”, spune Dorina Badea,
\nmanaging director al companiei de training BPP Proffesional
\nEducation. Sumele investite sunt la jumatate fata de cele din anii
\n2007-2008, insa interesul angajatorilor pentru dezvoltarea
\nangajatilor ramane, chiar si in vremuri de criza, viu. Compania a
\nlivrat anul trecut aproximativ 2.200 de ore de training pentru
\nclienti precum OMV Petrom, Deloitte sau British American Shared
\nServices Europe.<\/p>\n

Mai putin au incasat anul trecut si scolile de MBA si EMBA
\nprezente in Romania. Potrivit lui Marius Mihailescu, managing
\npartner pentru programul de EMBA oferit de Tiffin University, anul
\ntrecut numarul de studenti a scazut cu aproape 50%, insa anul
\nacesta incepe sa se observe o reluare a interesului catre aceste
\nprograme. In special din partea cursantilor care aleg sa isi
\nplateasca singuri studiile. “Spre deosebire de anii 2007 – 2008,
\ncand companiile inscriau studenti in programul nostru intr-o
\nproportie ridicata, in anii 2010 – 2011 cererea s-a concentrat doar
\ndinspre cei care simteau personal nevoia dezvoltarii abilitatilor
\nde management”, spune Marius Mihailescu. De aceea, profilul
\ncursantilor s-a modificat, in sensul ca, daca pana in 2008 doar 60%
\ndintre cursanti ocupau pozitii de top management (general manager,
\ncountry manager, presedinte sau vicepresedinte), incepand cu 2009
\nprocentul studentilor din top management este mult mai ridicat.
\n“Spre exemplu, grupa din 2011 este formata in proportie de 95% din
\npersoane din top managementul companiilor”, completeaza
\nMihailescu.<\/p>\n

Aceeasi tendinta o confirma si Rodica Radulescu, director al
\nCodecs Business School – din totalul inscrierilor, aproximativ 50%
\nsunt platite de angajator, restul fiind suportate integral de catre
\ncursanti. Efortul este considerabil, avand in vedere ca un program
\nMBA costa, in medie, 20.000 de euro. “Cursantii nostri sunt, in
\ngeneral, persoane care au trecut de 35 de ani, cu cel putin sase
\nani de experienta in management, majoritatea lor fiind femei –
\naproximativ 60%”, spune Rodica Radulescu. Acestia ocupa in cele mai
\nmulte cazuri pozitii de top si middle management si vin in cea mai
\nmare parte din departamentele de vanzari\/comercial, marketing,
\nresurse umane, IT. Procentual, 30% dintre absolventii MBA sunt
\ningineri, iar 33% economisti, 10% medici si farmacisti . Ca domenii
\nde activitate, ei provin din industria bunurilor de larg consum,
\nIT&C, servicii financiare sau farma.<\/p>\n

Companiile multinationale sunt cele care acorda o atentie
\nsporita acestor programe. Danone, spre exemplu, are o platforma
\nproprie foarte bogata in ceea ce priveste programele de dezvoltare
\nprofesionala pentru angajati, academii de leadership si management,
\ntraining-uri de vanzari, tehnici de negociere etc. “La fiecare
\ninceput de an fiecare angajat are stabilit un plan de dezvoltare
\npersonalizat, in functie de nevoile identificate”, spune Oana
\nFarcasanu, directorul de resurse umane al Danone Romania.<\/p>\n

<\/p>\n

Planuri la fel de importante are si Real, care a anuntat recent
\nca va creste cu 30% numarul de ore de instruire oferite angajatilor
\nin 2011. Anul trecut 3.800 de angajati au beneficiat de programe de
\npregatire de specialitate, casierele si sefii de raion fiind
\nprimele categorii de personal vizate. In urma programului de
\ninstruire derulat in 2010 si in prima parte a acestui an, numarul
\nbeneficiarilor se ridica la 969 de sefi de raion si adjuncti de
\nsefi de raion, 1.022 de casiere si 93 de manageri si angajati ai
\ndepartamentelor de achizitii. 19.000 de ore de instruire au fost
\nefectuate anul trecut, iar planul pentru 2011 prevede 25.000 de ore
\nde training pentru angajatii companiei.<\/p>\n

Cosmote Romania este o alta companie care pune pret pe
\npregatirea academica, in conditiile in care, dupa cum spune Alina
\nBan, organizational development & employment realations
\nmanager, cei care “sunt in curs de finalizare a unui MBA, au
\nfinalizat MBA sau au studii in strainatate constituie un numar
\nrelevant in randul angajatilor nostri”.<\/p>\n

La concurenta, situatia este ceva mai complexa. “Ca sa poti
\nprimi sustinere pentru un MBA in Orange Romania este nevoie de o
\nserie de pasi. In primul rand trebuie sa ai un anumit nivel
\nmanagerial, apoi e nevoie de un soi de propunere prin care sa
\nexplici cum poate acest MBA sa te ajute si ce plus aduce pentru
\ncompanie. Se merge cu aceasta propunere in fata unei comisii. Nu e
\nusor. Am facut procedura suficient de complexa, pe masura unui
\nMBA”, spune Ioana Marcu, HR director la Orange Romania. In general,
\ncompania alege sa co-sponsorizeze astfel de programe, vazute nu
\nnumai ca un instrument de dezvoltare profesionala, ci si de
\nretentie a angajatilor. “MBA-urile in sine sunt programe foarte
\nscumpe, iar investitia este fezabila si se justifica doar in
\nmomentul in care angajatul scolit ramane in companie pentru opt ani
\nasa incat sa se vada rezultate”, spune Marcu.<\/p>\n

Daca managerii din multinationale nici nu mai concep o cariera
\nfara un MBA, antreprenorii care conduc de ani buni afaceri de
\nsucces spun ca astfel de studii au o valoare reala abia atunci cand
\nsunt dublate de o experienta profesionala relevanta. “Incurajez
\norice demers legat de educatie. Daca experienta practicilor si
\nmetodelor moderne de administrare a afacerilor este adusa in
\ncompaniile romanesti, cresterea de performanta poate fi
\nimpresionanta. Pe de alta parte, cred ca va fi din ce in ce mai
\nputin cazul ca o diploma sa fie suficienta pentru a obtine o slujba
\nfoarte buna. Pentru noi, de exemplu, atitudinea si valorile,
\nexperienta, performanta vin inaintea diplomelor”, spune Dan Sucu,
\npresedintele grupului Mobexpert. Admite insa ca, daca ar fi avut
\nsansa sa primeasca instruire de business in scoala, lucrurile ar fi
\nmers mai repede si in cazul sau.<\/p>\n

Marius Ghenea, presedintele Fit Distribution, este, la randul
\nsau, un sustinator al ideii de pregatire continua a angajatilor. De
\naltfel, chiar preda cursuri de antreprenoriat si de “innovation and
\nnew business ventures” in cadrul programului EMBA de la Maastricht
\nSchool of Management. “Am sustinut diverse programe de pregatire
\npentru angajati, inclusiv suport pentru programe MBA. Cred ca orice
\ncompanie, de la un anumit nivel de dezvoltare (companii
\nmedii-mari), ar trebui sa sustina asemenea programe. Eu cred in
\nvaloarea programelor MBA, altfel nu as preda”, enunta Ghenea. Cu
\ntoate acestea, subliniaza ca niciodata nu a angajat pe cineva doar
\npe baza experientei sale academice, care nu reprezinta decat un
\ncriteriu printre multe altele in cadrul procesului de evaluare.<\/p>\n

Acestea sunt ponturi importante pentru cei care se pregatesc sa
\ncucereasca lumea afacerilor. Drumul pana la biroul cu vedere
\nfrumoasa de la ultimul etaj si salariul cu multe zerouri este lung,
\nobositor si costisitor. Concediile sacrificate unul dupa altul,
\nsutele de nopti nedormite si zecile de mii de euro investite sunt
\ninsa dezavantajele pe care, sub influenta modelului occidental, si
\nle asuma tot mai multi manageri si in Romania.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O facultate buna in strainatate, un MBA si multi ani de specializare profesionala continua formeaza, in ochii multora, calea cea mai sigura spre o cariera de succes. Este insa si calea cea mai complicata – se construieste in ani buni, aduce nopti nedormite si mananca foarte multi bani. Sunt romani care spun ca toate sacrificiile merita si ca aceste costuri nu inseamna nimic pe langa recompensele care vin la sfarsit. Cat costa o cariera de invidiat si cine plateste pentru ea?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[10254,9329,6553,22178,202,5823,482,7203,10466],"class_list":["post-47226","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-absolventi","tag-angajari","tag-cariera","tag-cat-costa-o-cariera","tag-cover-story","tag-manageri","tag-pret","tag-resurse-umane","tag-specializare"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47226","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=47226"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47226\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":64529,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47226\/revisions\/64529"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=47226"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=47226"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=47226"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}