{"id":47046,"date":"2011-04-11T09:00:00","date_gmt":"2011-04-11T09:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47046"},"modified":"2026-04-02T20:06:02","modified_gmt":"2026-04-02T20:06:02","slug":"cultura-tacerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47046","title":{"rendered":"Cultura tacerii"},"content":{"rendered":"<p><img src=\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5544\/8140777\/2\/dsc7892.jpg?width=800&#038;height=600\"\nstyle=\"width: 582px; height: 436px;\" alt=\"\" \/><\/p>\n<p>Face parte din segmentul de cultura urbana cu care rezonez cel<br \/>\nmai bine, mica doza de inventivitate si energie creativa cheltuite<br \/>\nde cineva care nu asteapta vreo rasplata &#8211; asta in cazul in care<br \/>\nzambetul meu si al altor trecatori nu este deja un mare castig. Ce<br \/>\nvedeti este modul in care artistii anonimi care sunt autorii<br \/>\nacestor grafitti-uri s-au gandit sa il omagieze pe Emil Cioran,<br \/>\nnascut pe 8 aprilie in urma cu 100 de ani. Au facut un desen<br \/>\ninteligent, au scris Cioran 100, au umplut trotuarul de pe<br \/>\nBulevardul Dacia, intre Institutul Francez si Piata Romana, o<br \/>\nlegatura simbolica intre Franta unde a ales filozoful sa traiasca<br \/>\nsi Romania renegata de tristul ganditor.<\/p>\n<p>Mi s-a parut cel mai frumos lucru cu care m-am intalnit in<br \/>\nultima perioada, o dovada ca mai exista oameni pentru care cultura<br \/>\nmai inseamna ceva. Inainte de a pleca sa fac fotografiile am citit<br \/>\nun comentariu al colegei mele de la Mediafax Indira Crasnea despre<br \/>\nsituatia manscriselor si documentelor personale ale lui Cioran<br \/>\nscoase la licitatie saptamana trecuta. Ministerul Culturii si<br \/>\nInstitutul Cultural Roman si-au declinat competentele &#8211; nu<br \/>\nparticipa la licitatie, nu pot si nu au facut demersuri. &#8220;Mai rea<br \/>\ndecat uitarea este indiferenta. Mai rea decat saracia sunt<br \/>\nignoranta, ingratitudinea si, judecand din perspectiva statului,<br \/>\nimpotenta institutionala. Cu filosoful singuratic din Cartierul<br \/>\nLatin, prima sa patrie a fost cam meschina. Are o modesta casa<br \/>\nmemoriala in Rasinari(i) copilariei sale. Manuscriselor licitate<br \/>\nintr-un hotel parizian le-ar fi stat bine si firesc acolo,<br \/>\nintregind fericit spiritul locului. Dar cine mai plateste, azi,<br \/>\npentru bine si firesc?&#8221;, spune colega mea si nu pot sa nu ii dau<br \/>\ndreptate.<\/p>\n<p>Ulterior, Consiliul de Administratie al TVR a decis sa participe<br \/>\nla licitatie, dar acesta deja nu mai este subiectul meu. Subiectul<br \/>\nmeu este indiferenta, o cultura a tacerii pe care o respectam, voit<br \/>\nsau nu, lucrurile despre care credem ca nu ne intereseaza, nu ne<br \/>\nating, nu ne pasioneaza. Cioran nu aduce nici voturi nici venituri<br \/>\nla bugetul statului, de ce ar trebui sa se intereseze cineva de el?<br \/>\nSi ce sa faca o institutie cu hartoagele unui filozof nebun care<br \/>\nsi-a renegat natia? Cioran, documentele si licitatia, dar si<br \/>\ndiscretia cu care este tratat centenarul Cioran sunt un bun exemplu<br \/>\ndespre ce inseamna cultura tacerii, chiar daca nu cel mai<br \/>\nreprezentativ.<\/p>\n<p>Ganditi-va de cate ori v-ati intalnit cu urmatoarea situatie:<br \/>\ndiscutie pe o tema data, fotbal sa zicem. Goluri, galerii, tactici<br \/>\nde joc, drepturi de televizare, cluburi, bani pentru jucatori, bani<br \/>\npentru finantatori, subiecte fascinante pentru un absolut<br \/>\nnecunoscator al sportului-rege, asa cum sunt eu. Discutia ajunge la<br \/>\ninfluenta vreunui personaj dubios si actiunile acestuia si aici se<br \/>\ntermina distractia &#8211; fiecare participant la discutie ia un aer<br \/>\ncunoscator, mormaie ceva de genul &#8220;..a, ala!?&#8221; si gata, distractia<br \/>\nse termina pentru ca intervine discretia aceasta de neinteles.<\/p>\n<p>Situatia poate fi extrapolata la jocuri politice, influente in<br \/>\neconomic, jocuri de culise in privatizari sau decizii luate aiurea,<br \/>\nin pripa sau gresit, dar care afecteaza multi oameni. Si nu se<br \/>\ndiscuta la modul serios despre astfel de situatii, despre cum se<br \/>\nfura in Romania cu legea in mana, despre dedesubturile<br \/>\nintoxicarilor din presa, despre viitorul unui tari in care bolnavi<br \/>\nin stadiu terminal sunt abandonati, iar femeile nasc prin<br \/>\nclosete.<\/p>\n<p>Despre planurile de dezvoltare ale unui stat in care, imi permit<br \/>\nsa atentionez pe cine o fi interesat, nu putem fi toti<br \/>\nexportatori.<\/p>\n<p>Despre hotie, prostie, nepricepere, indolenta si nepasare.<br \/>\nDespre Cioran, care, renegandu-ne, ne ofera dimensiune.<\/p>\n<p>Nu se discuta despre elefantul aflat in magazinul de<br \/>\nportelanuri, pe care il vede toata lumea si despre care toti stiu<br \/>\nca va porni curand si va face praf magazinul.<\/p>\n<p>Cand linistea este norma, apar dezinteresul, nepasarea, credinta<br \/>\nca diferentele de opinie sunt daunatoare sau incorecte. Toata lumea<br \/>\nare astfel de probleme; revista germana Spiegel are un articol<br \/>\ntrist despre cultura tacerii practicata la TEPCO, compania de<br \/>\nelectricitate care detine centrala de la Fukushima. Nu este<br \/>\nvinovata compania pentru un cutremur de noua grade sau pentru valul<br \/>\ntsunami, dar este vinovata pentru falsificari de documente,<br \/>\nfolosirea unor instrumente de masura defecte, omiterea raportarii a<br \/>\n29 de accidente care au avut loc in anii &#8217;90. Toate acestea trebuia<br \/>\ndiscutate, analizate, asumate si poate astazi efectele cutremurului<br \/>\nar fi fost mult atenuate.<\/p>\n<p>Pentru a fi clar, cand spun discutii, nu ma gandesc la presa,<br \/>\nteleviziune sau discutii la bere, intre prieteni. Daca nu<br \/>\nintelegeti, cumparati-l pe Cioran.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am remarcat micul desen de pe trotuar intr-o seara ploioasa, evidentiat pe asfaltul umed; il vedeti pe asfalt uscat, fotografiat a doua zi.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[22054,8976,7236,7104],"class_list":["post-47046","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-desen","tag-dorin-oancea","tag-editorial","tag-opinii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47046","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=47046"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47046\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":87552,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47046\/revisions\/87552"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=47046"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=47046"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=47046"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}