{"id":47015,"date":"2011-04-09T10:00:00","date_gmt":"2011-04-09T10:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47015"},"modified":"2026-04-02T20:05:08","modified_gmt":"2026-04-02T20:05:08","slug":"ceainaria-pentru-pasionatii-de-jocuri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=47015","title":{"rendered":"Ceainaria pentru pasionatii de jocuri"},"content":{"rendered":"

Serveste la mese, preia rezervarile telefonice, face
\naprovizionarea si, uneori, pregateste pentru clienti pana si
\nsandvisurile din meniu. La 33 de ani, Mihnea Radulescu este un
\ntanar antreprenor care s-a trezit in mijlocul unei afaceri aproape
\npeste noapte: pana de curand, actualul proprietar de ceainarie
\nlucra ca manager de proiect la o firma de consultanta in
\nconstructii. Era unul dintre cei mai vechi oameni din firma si
\nprobabil ca si acum ar mai fi lucrat tot acolo daca mica afacere pe
\ncare a pornit-o toamna trecuta n-ar fi inceput sa se dezvolte, iar
\nimplicarea lui totala n-ar fi devenit obligatorie. N-a stat mult pe
\nganduri pana sa intre in afaceri, iar prospectarea pietei a facut-o
\nmai degraba pe baza observatiilor sale si a intuitiei.<\/p>\n

Totul a pornit de la o pasiune care ajunsese sa-i ocupe aproape
\ntot timpul liber. “Aveam o gasca de prieteni cu care jucam board
\ngame-uri (jocuri de societate, pe tabla de joc). Ne strangeam la
\nfiecare sfarsit de saptamana, la mine acasa, si ne jucam pana
\ndimineata”, povesteste Mihnea Radulescu, proprietarul ceainariei
\nTabiet. Intalnirile erau insa destul de incomode – discutiile
\ngalagioase pana tarziu in noapte si fumul de tigara creau un mediu
\nnepotrivit pentru fiul de numai cinci ani al lui Radulescu. Cum in
\nBucuresti nu exista nicio cafenea sau ceainarie in care sa-si poata
\nintinde tablele de joc, au inceput sa caute solutii alternative.
\nS-au gandit in prima faza sa inchirieze o garsoniera, care la
\nsfarsit de saptamana sa se transforme in locul de intalnire pentru
\nserile de jocuri. Stabilisera sa imparta costul chiriei, singura
\nconditie fiind ca niciunul dintre membrii grupului sa nu se retraga
\npe parcurs. Chiar daca la inceput toata lumea a fost de acord, nu a
\ndurat mult pana cand o parte dintre prietenii lui Radulescu au
\ninceput sa bata in retragere, ceea ce l-a readus in punctul de unde
\nplecase.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

“Solutia salvatoare a venit intr-o seara de duminica, vara
\ntrecuta, cand am ajuns la ceainarie, dupa ce aflasem ca se
\norganizeaza o seara de jocuri”, spune Radulescu. Era pentru prima
\noara cand ajungea in ceainaria Tabiet, dar si prima oara cand s-a
\ngandit ca si-ar putea transforma pasiunea intr-o afacere. “Nu mai
\nexista nicio ceainarie dedicata pasionatilor de jocuri in Bucuresti
\nsi, intamplator, proprietarii cautau cumparatori pentru afacerea
\nlor. Deci aveam o nisa unde puteam sa ma dezvolt”, mentioneaza
\nMihnea Radulescu. Proprietarii scosesera afacerea la vanzare pe
\nFacebook si asteptau oferte, dar acestea intarziau sa apara. Cereau
\n7.000 de euro pentru preluarea actelor, a numelui si a unei parti
\ndin mobilier. “Am fost tentat imediat ce am auzit si am cantarit
\nfoarte bine oportunitatea. M-am gandit ca pot dezvolta ceva, nu
\ncereau multi bani, insa erau si multe lucruri pe care trebuia sa le
\nschimb si in care trebuia sa investesc: in meniu, spre exemplu, nu
\nera decat ceai, or, unui grup de <gameri> trebuie sa le poti
\nda si altceva – bere, sucuri, mancare”, spune tanarul
\nantreprenor.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Avea, deci, multe de facut – sa incheie contracte cu furnizori,
\nsa cumpere frigidere noi si sa amenajeze bucataria, sa cumpere
\njocuri si mai ales sa gaseasca o strategie de promovare, cu atat
\nmai mult cu cat ceainaria nu era foarte bine plasata. Dupa ce a
\ncantarit oferta si posibilitatile de dezvoltare, a decis ca este o
\ninvestitie buna si alaturi de doi prieteni a facut demersurile
\nnecesare pentru preluarea ceainariei. Au negociat pretul de
\nachizitie pana la 5.000 de euro, insa modificarile pe care le-au
\nfacut s-au ridicat la circa 8.000 de euro, dintre care 2.500 de
\neuro au fost folositi doar pentru a cumpara jocuri, ceea ce a dus
\ninvestitia totala la 13.000 de euro. Cei trei asociati stabilisera
\nsa imparta in mod egal investitia, ca si participatia lor in
\nactionariatul firmei.<\/p>\n

Nu a durat mult pana cand au aparut neintelegeri intre ei si,
\ntreptat, ceilalti au iesit din afacere, iar Radulescu a invatat
\nprima sa lectie de business: mai devreme sau mai tarziu, orice
\nparteneriat esueaza. “Este, de altfel, recomandarea mea pentru toti
\ncei care vor sa isi deschida o afacere, orice afacere – chiar daca
\npare mai greu, faceti totul singuri, fara asociati”, spune el.<\/p>\n

CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE
\n->>>>>><\/a><\/p>\n

\n

<\/a><\/p>\n

<\/p>\n

Partea cea mai grea a venit insa atunci cand a trebuit sa-si
\npromoveze ceainaria si sa ajunga, intr-un fel, la comunitatea celor
\npasionati de aceste jocuri. O comunitate destul de mica, de altfel.
\n“Stiam si eu asta foarte bine, de aceea trebuia sa ma apropii cat
\nmai mult de ei. I-am contactat pe cei de la forumul de board games,
\nle-am spus despre ceainarie si le-am propus sa ne promoveze si sa
\norganizeze toate intalnirile de jocuri la noi”, povesteste
\nRadulescu. Desi la inceput nu i-au acordat prea multa atentie, in
\ncurand ceainaria a ajuns sa aiba un banner publicitar pe forumul de
\njocuri de societate si sa devina organizatorul intalnirilor si al
\ncompetitiilor oficiale ale membrilor.<\/p>\n

Chiar si asa, pentru ca segmentul de clienti vizat era destul de
\nrestrans, asteptarile lui Radulescu au fost relativ modeste, inca
\nde la inceput. Ceainaria are o capacitate de cel mult 60 de locuri,
\niar consumatia medie este de circa 17 lei pentru fiecare client si
\nnu mai mult de 25 de lei in serile cele mai aglomerate, respectiv
\nvinerea si sambata. Faptul ca un joc de societate poate dura si
\ntrei ore, iar un grup de clienti sta, de obicei, macar pentru doua
\njocuri, nici rulajul de clienti nu este foarte mare. Pe scurt,
\nlocalul incaseaza suficient cat sa-si acopere cheltuielile si, desi
\nprofitul nu este semnificativ, Radulescu este multumit ca pana acum
\nnu a fost nevoit in nicio luna sa aduca bani de acasa. Are doi
\noameni angajati, dar alaturi de ei serveste si el la mese, pentru
\nchirie plateste 700 de euro pe luna, iar utilitatile si
\naprovizionarea duc costurile totale la circa 5.000 de euro
\nlunar.<\/p>\n

Chiar daca a trecut doar o jumatate de an de cand a deschis
\nceainaria de jocuri, are deja clienti fideli si tot pe ei se
\nbazeaza sa aduca altii noi. In rest, singura metoda de promovare pe
\ncare o practica este cea prin intermediul retelelor sociale. Stie,
\ntotusi, ca trebuie sa faca mai mult, asa ca are in plan sa
\norganizeze vernisaje sau chiar sa gazduiasca intalniri pentru
\nsesiuni de training sau petreceri pentru companii. Are de gand
\nchiar sa se extinda si deja a inceput sa caute un spatiu mai mare,
\npentru ca au fost destule seri in care a trebuit sa refuze clienti
\ndin cauza lipsei de spatiu. Oricum, este constient ca a intrat
\nintr-o lume unde competitia este extrem de dura, iar numarul
\nceainariilor, al barurilor si al cafenelelor deschise in fiecare an
\neste la fel de mare cu numarul celor care se inchid. Mai ales in
\nBucuresti, unde clientii sunt nu doar pretentiosi, ci si foarte
\ngreu de fidelizat, iar acesta e cosmarul cel mai mare al oricarui
\nom cu afaceri in domeniu.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Deschiderea unei cafenele sau a unei ceainarii poate parea o solutie la indemana pentru un tanar antreprenor fara experienta. Dar cum te diferentiezi cand in Bucuresti sunt sute de alte afaceri similare? Mihnea Radulescu a deschis, in premiera, o ceainarie pentru pasionatii de jocuri.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[511],"tags":[81,306,12620,22003,240,7990,22004,22005],"class_list":["post-47015","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-afaceri","tag-afaceri","tag-bucuresti","tag-cafenea","tag-ceainarie","tag-comert","tag-jocuri","tag-mihnea-radulescu","tag-tabiet"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47015","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=47015"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47015\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":64336,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/47015\/revisions\/64336"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=47015"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=47015"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=47015"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}