{"id":46794,"date":"2011-03-31T07:00:00","date_gmt":"2011-03-31T07:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=46794"},"modified":"2026-04-02T19:59:12","modified_gmt":"2026-04-02T19:59:12","slug":"libia-si-regulile-noului-joc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=46794","title":{"rendered":"Libia si regulile noului joc"},"content":{"rendered":"

Ca si razboiul din Irak, si cel pornit in Libia are auspicii
\numanitare: salvarea civililor libieni de sub tirania lui Muammar
\nGaddafi, liderul autoritar care conduce de decenii cu mana de fier
\ndestinele unui popor somat sa i se supuna. Orientul Mijlociu e plin
\nde autocrati care rivalizeaza cu colonelul libian, dar din toata
\n“primavara popoarelor arabe” numai in Libia statele occidentale au
\noptat pentru o interventie in forta si la vedere. Iar motivul cel
\nmai simplu care vine in minte, petrolul, nu e intotdeauna si cea
\nmai fezabila explicatie.<\/p>\n

E adevarat, Libia nu duce lipsa de resurse energetice – avand un
\nsubsol bogat in gaze naturale si petrol de calitate superioara, mai
\nieftin de procesat si, deci, mai rentabil – dar relatiile
\ncomerciale dintre regimul multimiliardarului Muammar Gaddafi si
\nOccident erau, pana in urma cu cateva zile, in plin avant,
\nprofitabile pentru ambele parti. Asadar, de ce ar fi incercat
\nVestul sa preia cu forta ceea ce oricum primea de bunavoie?<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

<\/p>\n

Dupa saptamani de represalii violente, rezolutia nr. 1973 a
\nConsiliului de Securitate al Natiunilor Unite a autorizat “toate
\nmasurile necesare” in statul nord-african pentru a proteja
\npopulatia civila, cu exceptia notabila a ocuparii in orice fel a
\nteritoriului acestei tari. Un compromis pentru a salva aparenta
\nrespectarii principiului suveranitatii, dar care ameninta sa se
\ntraduca intr-o lunga perioada de sicane aeriene si de presiuni
\ndiplomatice pana cand, probabil, colonelul Gaddafi isi va pierde
\npozitia intr-un fel sau altul. Intre timp, insa, criza libiana isi
\narata tot mai mult latura europeana, prea putin favorabila
\neuro-optimistilor sau Uniunii Europene in general.<\/p>\n

Miscarea de emancipare araba din ultimele luni a avut o victima
\ncolaterala care a incasat in tacere fiecare rasturnare de regim sau
\nmanifestatie antiguvernamentala: Franta ambitiilor de lider
\n(regional, global, cum preferati) ale lui Nicolas Sarkozy. O criza
\npolitica in lumea araba – colonie spirituala francofona – era un
\nbun pretext pentru tot mai putin popularul presedinte francez sa
\npretinda o vocatie de veritabil lider global. Dar si Egiptul si
\nTunisia si-au schimbat conducatorii inainte ca Parisul sa descopere
\nstrategia potrivita pentru a masca o pivotare in forta de la
\nregimurile autoritare prietene catre vechile idealuri ale
\nrevolutiei de la 1789. Cu Libia insa, Sarkozy a incercat sa
\nrecupereze in forta, iritand prin aceasta nu doar partenerul german
\ndin locomotiva UE, dar si jucatori cu o greutate considerabila
\nprecum Rusia (evocarea de catre Vladimir Putin a cruciadelor are
\nsens citita asa) si China. Lansarea de atacuri aeriene inainte de
\ninformarea partenerilor din NATO, organizatie pe care Parisul
\ncontinua sa o tina la distanta de comanda politica a actiunilor
\nmilitare, poate fi mai usor inghitita daca schimbarea de regim din
\nLibia vine in perioada imediat urmatoare.<\/p>\n

Orice prelungire la un interval de saptamani sau luni va avea un
\nefect de bumerang asupra Frantei si a lui Sarkozy in particular.
\nItalia va dori sa-si ia repede revansa, dupa ce a fost grav ranita
\nnu doar economic – gigantul ENI era cel mai mare beneficiar al
\ncontractelor petroliere cu Libia – ci si simbolic: premierul Silvio
\nBerlusconi a fost nevoit sa condamne un Gaddafi caruia nu de mult
\nii sarutase mana in public. Iar salvele legislative trase de Roma
\nla adresa impresurarii gigantului Parmalat de catre francezii de la
\nLactalis se pot transforma intr-un razboi economic pe care Europa
\nsigur nu-l mai poate suporta. Nu de alta, dar pe agenda sunt
\nchestiuni mai arzatoare: Portugalia e asteptata sa ceara formal
\najutor financiar de la UE si FMI, dupa ce cabinetul lui Jose
\nSocrates a demisionat pentru ca nu a reusit sa treaca prin
\nparlament pachetul de austeritate pe care un acord de finantare
\ninternationala il va transforma cu siguranta in program de
\nguvernare. Iar UE trebuie sa se gandeasca bine ce va face dupa ce
\ncele 75-80 de miliarde de euro previzionate pentru salvarea
\nPortugaliei vor subtia sensibil capacitatea de protectie a Fondului
\nde Stabilitate Financiara, proaspat extins la 440 de miliarde de
\neuro.<\/p>\n

Pe de alta parte, Orientul Mijlociu le pregateste lui Nicolas
\nSarkozy si Occidentului si mai multe ocazii de a-si exersa
\npretentiile de eliberatori: Siria, Yemenul, Bahreinul, Sudanul,
\npoate chiar si Marocul si Iordania stau sub aceeasi zodie a
\nschimbarii cu Egiptul si Tunisia, doar cu ascendenti diferiti.
\nLipsa din enumerare a Arabiei Saudite nu se datoreaza vreunei oaze
\nde democratie ce a inflorit brusc sub tirania familiei Saud, ci
\nrolului esential pe care emisarii batranului rege Abdullah l-au
\njucat in proscrierea de catre lumea araba a lui Muammar Gaddafi –
\nvechiul rival regional al sauditilor inca de pe vremea cand Libia
\nera doar tara atentatorilor de la Lockerbie. Riadul se afla acum in
\nplina campanie de cucerire a lumii arabe, iar auspiciile ii sunt,
\naparent, favorabile; dar probabil ca si in cultura araba, proverbul
\ncu cel care sapa groapa altuia are acelasi inteles.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In conflictul din Libia, Europa nu a pierdut ocazia sa arate din nou cat de divizata este si cat de nefunctionale sunt institutiile sale cocolosite de birocratie. Impins de la spate de Franta, vechiul continent a pornit totusi un razboi pe care ar trebui sa-l castige doar cu ajutorul avioanelor si al navelor din Mediterana impotriva unui regim caruia nu-i lipsesc nici banii si nici cinismul de a cauta supravietuirea la putere cu orice pret.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[438,19239,186,569,8988],"class_list":["post-46794","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-europa","tag-libia","tag-razboi","tag-reguli","tag-special"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46794","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=46794"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46794\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":64125,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/46794\/revisions\/64125"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=46794"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=46794"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=46794"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}