{"id":45702,"date":"2011-02-08T09:00:00","date_gmt":"2011-02-08T09:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=45702"},"modified":"2026-04-02T19:30:36","modified_gmt":"2026-04-02T19:30:36","slug":"mai-avem-nevoie-de-fmi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=45702","title":{"rendered":"Mai avem nevoie de FMI?"},"content":{"rendered":"

De anul trecut incoace, poate chiar din vara, n-a mai fost
\npentru multi o noutate ca vom avea din 2011 un acord nou cu FMI.
\nBancherii si economistii pledau pentru el in aceiasi termeni in
\ncare s-a referit presedintele Traian Basescu, zilele trecute, la
\nintelegerea cu FMI ce va fi oficializata la sfarsitul lui martie:
\nca va fi nevoie de un nou acord, chiar si fara bani, dar care sa
\npoate sa asigure un “ghidaj contra derapajelor” (Lucian Anghel,
\neconomistul-sef al BNR). Iar cand erau intrebati de starea
\neconomiei si de perspectiva ei, toti pomeneau de acordul cu FMI ca
\nde un factor de echilibru, care contribuia cam la orice lucru bun
\nce ni s-a intamplat sau urma sa se intample – stabilitatea cursului
\nde schimb, costuri de finantare acceptabile de pe piata, bunavointa
\ninvestitorilor straini si a autoritatilor europene, dornice sa vada
\ntarile reducand deficite si punandu-si in ordine finantele
\npublice.<\/p>\n

Acum, presedintele Basescu a vorbit si mai direct, spunand ca,
\nin afara de riscul unei noi izbucniri a crizei financiare in zona
\neuro, celelalte motive pentru care se incheie un nou acord sunt
\nnevoia de a “impiedica politicienii sa pacaleasca electoratul cu
\npopulisme” si faptul ca statul “are nevoie de asistenta pentru a
\nrealiza programul national de convergenta si cel de reforme in
\nacord cu obiectivele UE”. Sa le luam pe rand. Din punctul de vedere
\nal riscului de criza in zona euro, un nou acord ramane justificat,
\nchiar daca BNR are acum rezerve record, de 32,7 mld. euro. Romania
\nnu e singura tara cu o astfel de filozofie: Polonia, o tara care a
\ntrecut exemplar de criza si asteapta pentru acest an o crestere
\neconomica de 4%, a ales in ianuarie nu numai sa-si reinnoiasca
\nlinia flexibila de credit cu Fondul, dar si s-o suplimenteze de la
\n21 la 30 mld. dolari, citand faptul ca riscurile externe pentru
\neconomia poloneza sunt “la nivelul cel mai inalt” (ministrul de
\nfinante Jan Vincent-Rostowski). Pana acum, Polonia n-a folosit
\nniciun ban din linia de credit.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Al doilea motiv invocat de presedintele Basescu este dorinta de
\na evita o intrerupere brutala a cursului actual al politicii
\neconomice de catre niste politicieni care si-ar impune o viziune
\ndiferita, in ajunul alegerilor din 2012. Este vorba in primul rand
\nde o renuntare la disciplina bugetara, de la nivelul salariilor din
\nsectorul public si pana la pastrarea cotei unice (ca principiu si
\nla nivelul la care e acum). Corect este sa observam insa ca nu
\nnumai politicienii si-au pus problema tintelor de deficit bugetar,
\nci si analistii care au vazut cum s-a lungit la noi recesiunea;
\nultimele declaratii ale presedintelui vorbesc deja de “speranta” ca
\nRomania sa reinceapa cresterea economica in trimestrul al treilea
\ndin 2011, ceea ce inseamna inca doua trimestre pe minus.<\/p>\n

<\/p>\n

“Amploarea consolidarii fiscale in 2011 este una dintre cele mai
\nmari in ansamblul noilor membri ai UE, iar ea are loc in contextul
\nunor asteptari de crestere economica moderate”, atrag atentia
\nanalistii Raiffeisen Bank Romania, referindu-se la faptul ca pentru
\n2011 este fixata o tinta de deficit de 4,4% din PIB, considerata de
\nei drept “ambitioasa, dar acceptabila”. (Adaugam la aceasta si
\nfaptul ca deficitul este prevazut sa ajunga in 2012 la 3% din PIB,
\nadica limita ceruta de statutul de membru al zonei euro.) Daca
\nanalistii Raiffeisen iau in calcul riscul ca o eventuala prelungire
\na recesiunii sa descurajeze actualul guvern de la reforme si sa
\nscoata sindicatele in strada, Consiliul Investitorilor Straini
\nchiar a cerut, in programul sau de reforme propus Guvernului toamna
\ntrecuta, ca Romania sa renegocieze cu FMI tinta de deficit bugetar,
\ndar nu din motive sociale, ci pentru ca statul sa poata face
\ninvestitii mai mari in infrastructura si sa grabeasca astfel
\niesirea din recesiune.<\/p>\n

<\/p>\n

Este insa nevoie de o largire a limitei de deficit pentru ca
\nstatul sa faca investitii? Aici intervine al treilea motiv invocat
\nde presedinte pentru noul acord cu FMI, anume ca Romania are nevoie
\nde asistenta de la FMI, UE si Banca Mondiala pentru reformele de
\nconvergenta cu Uniunea Europeana (conform noului acord, FMI ar
\ncontribui la linia de credit cu 3,6 mld. euro, UE cu 1,4 mld. si
\nBanca Mondiala cu 400 de milioane). Apropierea de UE nu tine insa
\nnumai de indicii cantitativi cunoscuti – deficit, datorie, inflatie
\n– ci trebuie sa treaca de elefantul din sufrageria Romaniei, am
\nnumit companiile unde statul mai este majoritar. I-am spus elefant
\ndin sufragerie pentru ca nimanui nu i-a placut sa vorbeasca despre
\nel, nici economistilor, ba chiar nici FMI.<\/p>\n

Daca la precedenta evaluare, de la sfarsitul anului trecut,
\noamenii FMI spuneau ca arieratele generate de cele zece companii de
\nstat monitorizate erau cam la 3% din PIB, acum Jeffrey Franks,
\nseful misiunii FMI, spune ca arieratele au ajuns la 5% din PIB
\n(neincluderea lor in deficitul bugetar a mascat pana acum existenta
\nacestei gauri), iar in noua scrisoare de intentie apar si altele:
\nla Compania Nationala a Huilei, Termoelectrica, CFR Marfa, CFR
\nCalatori, Compania de Autostrazi, Metrorex sau Electrocentrale
\nBucuresti se adauga Tarom, Posta Romana, Oltchim, Societatea
\nNationala a Lignitului Oltenia si Electrica Transilvania Nord.<\/p>\n

Guvernul s-a angajat ca pana in iulie sa le imparta in trei –
\nrestructurabile, privatizabile si lichidabile. In ciuda
\ncomentariilor care au acuzat duritatea unui program ce indeamna la
\nprivatizarea a aproape tot ce mai misca in ograda statului, noul
\nacord pare chiar mai permisiv decat precedentul: anul trecut,
\nGuvernul promitea FMI ca va incepe privatizarea CFR Marfa inca din
\naprilie 2011 si a Termoelectrica pana in iulie, in timp ce acum e
\nvorba doar de inceperea privatizarii pana la sfarsitul anului, cu
\ncontinuarea “cand conditiile pietei o vor permite” (pentru CFR
\nMarfa) si de alegerea libera a Guvernului in privinta a ceea ce se
\nintampla cu societatile energetice.<\/p>\n

FMI nu se opune, adica, din principiu infiintarii “campionilor
\nnationali” Electra si Hidroenergetica, dar daca statul nu va izbuti
\nsa constituie cele doua societati, atunci se va merge inainte cu
\nprivatizarea, pana la vanzarea pachetelor majoritare. In paralel
\ninsa, privatizari oricum vor avea loc in energie, chiar daca e
\nvorba doar de pachete minoritare si chiar daca se va intampla cu
\nintarziere (ca in cazul Romgaz, amanata pana in primavara lui
\n2012). Guvernul are nevoie de bani si nu-l impiedica nimeni sa
\nurmeze exemplul aceleiasi Polonii, care isi finanteaza deficitul cu
\nbani din privatizari, sau chiar al Rusiei, bastionul etatismului,
\ncare a anuntat recent un program masiv de privatizari partiale ale
\nunora dintre cele mai valoroase active ale statului.<\/p>\n

Pentru pregatirea oricarei privatizari este insa nevoie de un
\nclimat atractiv, care, in cazul firmelor din energie, consta in
\nprimul rand intr-o piata cu preturi libere. Chestiunea preturilor,
\nin speta la gaze, a evoluat la fel de silentios anul trecut ca si
\ncea a firmelor cu pierderi, pentru ca iarasi nimeni n-a avut
\ninteres sa vorbeasca despre ea, cu exceptia multinationalelor
\n(E.ON) jignite de genul de subventie inventiva oferita de stat unor
\nindustrii dependente de gaz ieftin (combinatele lui Ioan Niculae,
\ncare au avut dreptul de a folosi numai gaz din productia interna).
\nAcum i-a venit si ei randul, cu un Jeffrey Franks indemnand
\nGuvernul sa termine mai repede analizele de la ANRE si sa treaca la
\nliberalizarea preturilor, daca se poate chiar de anul acesta.\n <\/p>\n

<\/p>\n

Este explicabila groaza creata de astfel de declaratii intr-o
\ntara care continua sa fie pe primul loc in UE la inflatie.
\nLiberalizare inseamna cresteri de preturi, cum sa fie suportabile
\nintr-o tara in recesiune? Paradoxal, analistii sustin ca tocmai
\nsubventiile si tinerea preturilor jos cu orice pret intretin
\ninflatia pe termen lung. “Romania are cea mai mare inflatie din
\ncauza rigiditatilor structurale. La 21 de ani de la schimbarea de
\nregim, 16,74% din preturile de consum sunt administrate, adica nu
\nse formeaza pe piata”, arata Dan Bucsa, economistul-sef al
\nBancpost. “Liberalizarea (prin privatizarea companiilor de
\nutilitati sau a celor de transport, de exemplu) ar ajuta la
\nreducerea acestor rigiditati. Cresterea concurentei in anumite
\nsectoare (comertul cu ridicata de cereale si alimente, energie)
\nprin usurarea accesului pe piata ar contribui, de asemenea, la
\nflexibilitatea mai mare a preturilor”, spune el.<\/p>\n

Este realist ceea ce isi asuma Romania in noul acord? Cum insusi
\nJeffrey Franks a recunoscut, FMI si Guvernul pornesc de la premisa
\nca nu toate se vor putea face pana in 2013, dar ca esential e sa
\ninceapa cu un plan si cu niste jaloane. Strigatele “nu ne vindem
\ntara” vor ascunde probabil mai departe elefantul din sufragerie,
\ndar nu-l pot proteja la infinit. Poate mai mult succes sa aiba
\ncomentariile gen “FMI comanda la noi in tara” (sau dimpotriva,
\n“statul vrea sa dea vina pe FMI”), dar cei ce le emit nu mai au
\nnici pe departe succesul din anii ’90. Si din fericire nici
\neconomia nu mai e aceeasi.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De banii lui probabil ca nu avem nevoie acum; ultima transa din actualul acord nici n-a mai fost trasa, iar urmatorul acord presupune doar o suma de rezerva. Atat datoria acumulata pana acum fata de FMI, cat si dorinta Guvernului de a-si gasi un sprijin extern mentin Fondul in continuare in rolul de arbitru al politicii economice de la Bucuresti.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7208,3826],"tags":[7242,7736,12992,188,7433,9,183,14091],"class_list":["post-45702","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-servicii-financiare","category-special","tag-basescu","tag-credit","tag-datorie","tag-economie","tag-fmi","tag-guvern","tag-imprumut","tag-jeffrey-franks"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45702","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=45702"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45702\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":63130,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45702\/revisions\/63130"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=45702"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=45702"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=45702"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}