![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/7952123\/6\/banda-egipt.jpg?width=399&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\nDar, dupa cum am invatat pe propria piele in 1989 si am vazut in
\nOrientul Mijlociu in 2003, dupa inlaturarea lui Saddam Hussein de
\nla conducerea Irakului, alungarea dictatorului e cea mai usoara
\nparte a misiunii. Construirea unor noi structuri economice si
\npolitice pe ruinele fostului regim e cea mai grea, mai ales in
\nOrientul Mijlociu, teritoriu prin excelenta marcat de diviziuni
\netnice, religioase si, in ultima perioada tot mai acut, economice.
\nDeocamdata, aceasta problema e eclipsata de moda, pentru ca in zona
\nse poarta, in ultimele saptamani, revolutiile: Yemenul, Iordania,
\nchiar Siria sau Algeria au sanse sa fie, nu neaparat in aceasta
\nordine, urmatoarele regimuri care se pregatesc sa dea piept cu
\npresiunea maselor in ceea ce deja a fost numita o “primavara a
\npopoarelor” orientale, cu trimitere la fenomenul de emancipare
\ndeclansat in Europa cu peste 160 de ani in urma.<\/p>\n
De ce se striga insa acum “Kefaya!” (“Destul!”) in Orientul
\nMijlociu si ce pericole stau in fata unor rasturnari atat de bruste
\nde regim?<\/p>\n
Daca in Romania, in 1989, revolta strazii a adunat laolalta
\ngeneratia “decreteilor” (nascuti dupa decretul dat de Nicolae
\nCeausescu in 1966 prin care se interziceau avorturile), in Orientul
\nMijlociu inima protestelor sunt tinerii care abia se nasteau cand
\ndictatorii de azi se instalau in functie. |narmati pe langa pietre
\nsi sticle incendiare si cu telefoane mobile de pe care isi striga
\nlozincile direct pe Twitter sau retele sociale, acestia isi cer in
\nprimul rand dreptul de a participa la o bunastare pe care in
\nultimele decenii o casta conducatoare a confiscat-o in propriul
\nbeneficiu. |nsa in spatele acestor solicitari, in mare parte
\njustificate, planeaza pericolul alunecarii Orientului Mijlociu
\nintr-o zona de influenta greu reversibila a extremismului religios.
\nO perspectiva greu de acceptat de Occident, cel putin in cazul
\nEgiptului, cea mai importanta tara din Orientul Mijlociu,
\nprincipalul aliat al Israelului in lumea araba si, din 1979
\nincoace, contragreutatea puternic sustinuta de la Washington la
\ntendintele de islamizare pe care Iranul a tot incercat sa le
\nimpuna.
\nRecent, insa, echilibrul geopolitic a inceput sa se strice, iar
\nTeheranul a reusit sa impuna in Liban un premier din pepiniera de
\ncadre a militiilor siite Hezbollah.<\/p>\n
Constient de cat de mult sperie Occidentul orice amenintare cu
\npreluarea controlului de catre un regim islamic intr-o tara de
\ntranzit comercial atat de importanta precum Egiptul, presedintele
\nHosni Mubarak si-a definit regimul doar pe binomul maniheist “Daca
\nnu mai sunt eu, atunci vin ei”, unde “ei” reprezinta cea mai
\ncoagulata forma de opozitie a tarii, Fratii Musulmani, verisorii
\nideologici ai Hamas, organizatia palestiniana considerata de
\nStatele Unite terorista. Pentru Washington, care intretine de peste
\ntrei decenii o relatie foarte stransa cu Egiptul (inclusiv pe plan
\nfinanciar, prin ajutoare anuale care anul trecut au fost de 1,5
\nmiliarde de dolari), perspectiva ca un guvern islamist sa dicteze
\nasupra tarifelor de traversare a Suezului sau, mai grav, impotriva
\nprocesului de pace dintre Israel si lumea araba a fost indeajuns de
\nindezirabila pentru a continua sprijinirea regimului Mubarak. (Din
\nfericire, Fratii Musulmani au facut in aceste proteste cateva erori
\ntactice care i-au transformat intr-un actor secundar, nu intr-un
\npionier al revoltei din strada; nu este insa exclus ca influenta
\nlor sa revina pe crestere daca turbulentele civile se
\namplifica.)<\/p>\n
Atent la perceptia pe care o lasa in exterior, “faraonul”
\negiptean a neglijat potentialul de revolta al propriilor supusi:
\ndesi economia Egiptului a crescut in ultimii ani intr-un ritm
\nsustinut (in anul de criza 2010, avansul a fost de aproape 6%),
\ndeficientele sale structurale au facut ca tocmai tinerii – si
\ndintre ei cei mai scoliti – sa profite cel mai putin de aceste
\nevolutii: in randul tinerilor absolventi de invatamant superior
\npana in 30 de ani, somajul este de peste 30%, similar cu cel
\nintalnit in grupa demografica 15-24 de ani. |n tot Orientul
\nMijlociu, inclusiv Egipt – care e si cea mai mare tara araba,
\naceasta grupa de varsta reprezinta circa doua treimi din intreaga
\npopulatie. Astfel, dintre cei 80 de milioane de egipteni, cel putin
\n50 de milioane au destule motive sa nu-si doreasca perpetuarea
\nstatus-quo-ului: tinerii absolventi de facultate, adesea de
\nspecializari necautate pe piata muncii, se lovesc si de un alt
\nobstacol – incremenirea economiei egiptene in mainile unei caste
\nbine conectate la anturajul presedintelui Mubarak.<\/p>\n
<\/p>\n
Recenta remaniere guvernamentala a insemnat eliminarea din
\nExecutiv a patru ministri milionari, fiecare dintre ei cu afaceri
\npersonale in domeniile pe care le superviza. Mai mult, dupa cum
\nobserva analistii, cele mai de succes companii din Egipt sunt cele
\ncare au intretinut relatii apropiate cu regimul politic, inchizand
\nastfel drumul pentru orice alt competitor si confiscand practic
\navantajele cresterii economice. De altfel, economia egipteana pare
\nastfel croita incat sa-i favorizeze pe cei bogati, fara concesii:
\nca si alte bunuri de baza, pretul benzinei este subventionat de
\nstat (un litru costa echivalentul a putin peste 50 de bani), dar de
\naceasta facilitate, care insumeaza dublul sumelor alocate pentru
\nsanatatea si educatia publica, beneficiaza mai mult cei bogati,
\nposesori de masini cu consum mare, dar si de case somptuoase pentru
\ncare energia electrica este produsa tot din gaze naturale
\nsubventionate. Majoritatea populatiei a incasat cel mai puternic
\nefectul cresterii cotatiilor internationale la grau si alte marfuri
\n– Egiptul este cel mai mare importator de grau, iar pretul acestuia
\ns-a dublat in ultimul an – care s-a tradus si in cresterea
\ninflatiei la peste 10% in ultimii doi ani.<\/p>\n
Mai mult, pentru a putea pastra subventiile de circa 11 miliarde
\nde euro anual, Egiptul a fost nevoit sa se tot imprumute, ajungand
\nla o datorie publica de 74% dintr-un produs intern brut de circa
\n360 de miliarde de euro in 2010. De altfel, chiar saptamana trecuta
\nvechiul guvern programase o licitatie in care sa stranga circa 500
\nde milioane de euro, dar manifestatiile de amploare de pe strazi au
\ndeterminat amanarea planurilor si cresterea costurilor de imprumut,
\nmai ales dupa ce agentia Moody’s a coborat ratingul de tara al
\nEgiptului cu doua trepte sub “investment grade”.<\/p>\n
Puterea de anticipatie de care nu a dat dovada Hosni Mubarak in
\nEgipt a folosit-o insa recent regele Abdullah al Iordaniei, unul
\ndintre cei mai influenti lideri arabi din lume. Confruntat si el,
\nla o scara mai mica, cu proteste de strada in care Fratii Musulmani
\ndin Iordania s-au infiltrat inca de la inceput, regele hasemit a
\nschimbat premierul cu un potential reformator caruia i-a cerut sa
\nfaca schimbari “reale” si chiar s-a intalnit, dupa zece ani de
\npauza, cu liderii Frontului de Actiune Islamica, aripa militara a
\nFratilor Musulmani. Ca nemultumirea protestatarilor – izvorata, ca
\naproape peste tot in Orientul Mijlociu, din repartizarea inegala a
\nbogatiei in societate – nu poate fi potolita cu sacrificarea unui
\npremier e foarte posibil. Dar cateva avantaje de care se bucura
\nregele iordanian sunt suficiente ca sa-i asigure inca o perioada de
\nliniste: spre deosebire de Tunisia si Egipt, natiuni omogene si
\ninchegate, Iordania are o populatie eterogena, compusa din triburi
\ndin Palestina, refugiati si beduini din Fasia Gaza, ceea ce face ca
\nsi opozitia la regimul lui Abdullah al II-lea sa fie fragmentata si
\nmai usor de invins. |n plus, familia hasemita aflata la putere se
\nbucura de legitimitate, dupa ce a reusit sa unifice in ultimul
\nsecol aceasta natiune atat de diversa, iar figura lui Abdullah nu a
\nfost asociata pana acum cu erori majore de imagine.<\/p>\n
Locul unde pare cel mai probabil ca se va repeta scenariul
\ntunisian, amplificat in aceasta perioada in Egipt, este Yemenul.
\n}ara de origine a liderului Al-Qaida, Usama bin Laden, si a retelei
\nsale, Yemenul este in fapt o natiune mica si foarte saraca, condusa
\nde un lider despotic destul de asemanator cu Zine al-Abidine Ben
\nAli, dictatorul izgonit al Tunisiei. Constient de forta opozitiei
\nunite si robuste, presedintele Ali Abdullah Saleh a cedat repede
\nrevendicarilor din strada si a anuntat ca nu va mai promova
\namendamentul constitutional care-i i-ar fi permis sa ramana in
\nfunctie pe viata si ca nici nu va mai candida la un alt mandat,
\ndupa ce acesta va expira in 2013, nici el si nici fiul sau. Este o
\npromisiune pe care strada, care in Egipt n-a vrut sa-i acorde lui
\nHosni Mubarak cele sase luni la care ar mai avea dreptul din
\nprezentul mandat, o vrea transformata intr-o demisie pe loc din
\nfunctie. Ce-i drept, Saleh se confrunta de o perioada lunga cu
\namenintari din partea opozitiei, dar pana acum, folosindu-se cu
\nabilitate de ajutorul acordat SUA pentru a lupta cu celulele
\nAl-Qaida de pe teritorul sau, a reusit sa se pastreze la conducere
\nin ciuda sprijinului politic firav pe care poate conta in
\nlegislativul tarii. Cum insa rezultatele efortului de neutralizare
\na Al-Qaida au cam intarziat, nici Saleh nu mai este atat de
\nsprijinit de Statele Unite, iar viitorul sau politic pare, cel
\nputin deocamdata, ca indica spre soarta omologului tunisian Ben
\nAli.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Revolutia tinerilor din Orientul Mijlociu zdruncina din temelii o salba de dictaturi pe care analistii de politica externa din lumea vestica le vedeau perpetuate pentru inca o perioada. Exista insa motive de ingrijorare, pentru ca, de entuziasmul reformator al tinerilor, sunt destui care vor sa profite.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[16762,20908,20886,17071,8988],"class_list":["post-45692","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-dictatura","tag-egipt","tag-regim","tag-revolutie","tag-special"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45692","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=45692"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45692\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":63120,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45692\/revisions\/63120"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=45692"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=45692"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=45692"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}