{"id":45402,"date":"2011-01-24T09:00:00","date_gmt":"2011-01-24T09:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=45402"},"modified":"2026-04-02T19:22:43","modified_gmt":"2026-04-02T19:22:43","slug":"homo-sociologicus","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=45402","title":{"rendered":"Homo sociologicus"},"content":{"rendered":"<p>Se spune adesea ca retelele de socializare pot sa creeze o<br \/>\nanumita dependenta care-l face pe un utilizator &#8220;inrait&#8221; sa prefere<br \/>\nsocializarea in spatiul virtual celei din lumea reala. De un<br \/>\nportret asemanator au parte si hackerii pasionati care participa la<br \/>\nproiecte open source, la fel ca si cei care-si dedica o buna bucata<br \/>\ndin timpul liber pentru a corecta pagini din Wikipedia sau pentru a<br \/>\nrecenza carti pe Amazon. Niste singuratici pe jumatate autisti,<br \/>\ncare nu doar ca ignora lumea reala, dar isi pierd si instinctele<br \/>\nsau abilitatile sociale.<\/p>\n<p>Oare chiar asa sa fie? Banuiala mea, bazata doar pe cateva<br \/>\nexemple, a fost dintotdeauna ca portretul este caricatural. Nu<br \/>\nexclud posibilitatea ca acesta sa se potriveasca unora, dar e vorba<br \/>\nmai degraba de exceptii. Se pare ca am avut dreptate. Zilele<br \/>\ntrecute, Pew Research Center&#8217;s Internet &#038; American Life Project<br \/>\na publicat rezultatele unui studiu numit &#8220;The Social Side of the<br \/>\nInternet&#8221; care constata pe baze statistice ca utilizatorii<br \/>\nretelelor de socializare de gen Facebook sau ai serviciilor de<br \/>\nmicroblogging cum este Twitter nu sunt cu nimic mai putin angrenati<br \/>\nsocial decat ceilalti. Mai mult chiar, rata implicarii in grupuri<br \/>\nsau organizatii dintre cele mai diverse din lumea reala este<br \/>\nsemnificativ mai ridicata in randul utilizatorilor retelelor<br \/>\nsociale virtuale. |n general, 80% dintre utilizatorii de internet<br \/>\nparticipa la diverse grupuri, fata de doar 56% in cazul celor ce nu<br \/>\nfolosesc internetul. |n cazul celor care frecventeaza retelele de<br \/>\nsocializare, procentul creste la 82%, iar in randul utilizatorilor<br \/>\nTwitter, rata participarii este de 85%. Sondajul s-a bazat pe 2.300<br \/>\nde interviuri telefonice si are o marja de eroare de 2,5%. Cele 40<br \/>\nde pagini are raportului evidentiaza si faptul ca utilizatorii<br \/>\ninternetului sunt si cei mai activi membri ai grupurilor in care<br \/>\nsunt implicati, dar mai important mi se pare faptul ca sunt cei<br \/>\ncare cel mai adesea simt mandrie si implinire cu privire la<br \/>\nactivitatea lor in aceste grupuri si organizatii.<\/p>\n<p>Desigur, se poate explica prin faptul ca, fiind mai informati,<br \/>\nsunt mai implicati. |nsa explicatia nu mi se pare suficienta si<br \/>\nnu-i cuprinde pe participantii la proiecte de colaborare din<br \/>\ninternet, cum ar fi Wikipedia sau SourceForge (open source).<br \/>\n|ntamplarea a facut sa dau peste un studiu academic publicat de<br \/>\nFirstMonday (&#8220;The social environment model: Small heroes and the<br \/>\nevolution of human society&#8221; de Brian si Alex Withworth) care<br \/>\nanalizeaza fenomenul pornind de la premise teoretice ancorate in<br \/>\nteoria jocurilor, plus cele doua &#8220;reguli&#8221; comportamentale specific<br \/>\numane: actiunea pentru binele propriu si actiunea pentru binele<br \/>\ncomunitatii. |n virtutea primei reguli, dilema prizonierului se<br \/>\nechilibreaza cand cei doi detinuti depun marturie unul impotriva<br \/>\nceluilalt pentru a castiga ani de libertate, desi nu se obtine<br \/>\nrezultatul optim. |n schimb, aplicand varianta sociala a problemei<br \/>\n(unde cei doi cumuleaza anii castigati), solutia optima este cea a<br \/>\ncooperarii, cand ambii prizonieri pastreaza tacerea.<\/p>\n<p>De aici incolo apare notiunea de &#8220;dilema sociala&#8221; (cand regula<br \/>\nactiunii egoiste intra in conflict cu cea a actiunii sociale) si,<br \/>\nmai departe, notiunea de &#8220;sinergie sociala&#8221;, definita ca diferenta<br \/>\ndintre ce ar produce un grup de persoane lucrand impreuna si ce ar<br \/>\nproduce lucrand individual. Desigur, sinergia sociala poate fi<br \/>\npozitiva (situatie exemplificata de comert) sau negativa (ca in<br \/>\ncazul conflictelor interne) si corespunde cu ceea ce in teoria<br \/>\njocurilor se cheama joc cu suma nenula, unde castigul unuia nu se<br \/>\noglindeste in pierderea altora.<\/p>\n<p>Este absolut fascinant de urmarit cum rationamentele bazate pe<br \/>\naceste notiuni simple pot descrie fenomene sociale dintre cele mai<br \/>\ncomplexe. Sinergia sociala este semnificativa mai ales in grupuri<br \/>\nmari, cand rezultatele interactiunilor sociale cresc geometric,<br \/>\ninsa efectele depind de modul cum membrii grupului isi rezolva<br \/>\ndilemele sociale. O echilibrare optima a celor doua reguli de baza<br \/>\nmaximizeaza rezultatele (si reprezinta modelul care a adus<br \/>\nprosperitatea occidentala), in vreme ce dezechilibrarea spre<br \/>\nactiunea egoista conduce la reactii in lant ale caror efecte le<br \/>\nvedem zi de zi. Excesul in cealalta parte a produs deopotriva<br \/>\ncomunismul si fascismul.<\/p>\n<p>Concluzia studiului este ca internetul a reusit sa reuneasca<br \/>\ndeja suficienti utilizatori care sa creeze o sinergie sociala &#8211;<br \/>\nbazata pe socio-tehnologii capabile sa-i asigure echilibrul si<br \/>\ndominata de &#8220;netizens&#8221; care si-au rezolvat optim dilemele sociale.<br \/>\nEi sunt micii eroi care muta muntii. Virtuali sau reali.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La inceputuri, cuvantul \u201cnetizen\u201d era folosit mai mult in gluma pentru a desemna putinii cetateni ai internetului, cei care au contribuit de fapt la crearea sa. Spiritul lor deopotriva egoist si altruist s-a propagat insa si a modelat o intreaga societate virtuala.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[7107,20853,7104,9638,7105],"class_list":["post-45402","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-mircea-sarbu","tag-netizen","tag-opinii","tag-virtual","tag-weboscop"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45402","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=45402"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45402\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":62869,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45402\/revisions\/62869"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=45402"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=45402"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=45402"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}