\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7908999\/28\/banda-rentabil.jpg?width=495&height=31\")
<\/a><\/p>\n<\/p>\n
Condusa de Grzegorz Konieczny, un polonez de 42 de ani care
\nlucreaza in Franklin Templeton din 1995, echipa de la Bucuresti a
\navut la dispozitie 90 de zile pentru a intocmi prospectul pentru
\nFondul Proprietatea si a rezolva toate problemele care stateau in
\ncalea listarii la Bursa din Bucuresti, si a investitorilor externi,
\nin care sta marea speranta odata cu lansarea in piata a Fondului
\ndin 25 ianuarie.<\/p>\n
Realizarea unui prospect in 90 de zile nu este o raritate asa de
\nmare in tari europene mature sau in Statele Unite, povesteste Dana
\nMirela Ionescu, CEO la Raiffeissen Capital Investment si sefa
\nconsortiului de brokeri care s-a ocupat de listarea Fondului
\n(compus din Raiffeisen Capital Investment, BRD Groupe Soci\u00e9t\u00e9
\nG\u00e9n\u00e9rale si ING Bank NV Amsterdam Sucursala Bucuresti). “In alte
\ntari, o firma care face un IPO are la dispozitie tot cateva luni
\npentru prospect.<\/p>\n
Diferenta este facuta de faptul ca, acolo, o firma care face un
\nIPO are deja toate evaluarile facute, lucreaza deja de cativa ani
\ncu consultanti care au restructurat anumite departamente si este
\npregatita pentru a deveni publica. Or, in cazul Fondul
\nProprietatea, in 5 ani nu s-a intamplat nimic si in 3 luni s-a
\nintamplat totul, de la evaluari inclusiv ale unor companii care nu
\nsunt listate si in a caror camera de date nu s-a intrat niciodata,
\nla implementarea tranzactiilor prin conturi globale, scrierea
\nprospectului, totul”, povesteste brokerul. Isi aminteste ca, atunci
\ncand RCI a castigat conducerea consortiului de brokeri pentru Fond,
\na avut la dispozitie doar 59 de zile pentru a face cea mai mare
\nparte din proiect. E si acum uimita ca din calendarul facut atunci
\nnu s-a modificat nicio zi, niciun termen si totul a mers bine:
\n“Numai noi am avut incredere ca va iesi la timp, toata lumea ne
\nspunea ca \u00ablasa, mai vedem noi daca veti depune chiar pe 3
\ndecembrie prospectul la CNVM\u00bb. A fost un maraton in ritm de
\nsprint”.<\/p>\n
Dana Mirela Ionescu are acum 36 de ani si s-a intors in Romania
\ndin Statele Unite in 2004, avand in plan sa iasa din business si sa
\ninvesteasca pe bursa. In Statele Unite lucrase ca bancher de
\ninvestitii la Goldman Sachs, apoi ca asociat la fondul de
\ninvestitii Oaktree Capital Management, av\u00e2nd in administrare un
\nportofoliu de 500 de milioane de dolari si investind in special in
\npietele emergente. Povesteste ca in 2001-2003, focalizarea era pe
\nAsia, iar “pietele mele erau Hong Kong, Taiwan, Coreea, dar ma
\nuitam si la India, Cehia sau Polonia, unde am si investit putin;
\ntineam un ochi si pe Europa de Est, dar oportunitatile erau mult
\nmai mari in Asia, care este inca un punct fierbinte pentru
\ninvestitori, alaturi de Africa de Sud si Australia”.<\/p>\n
Cand a venit insa in Romania, nu a putut sa stea prea mult timp
\npe margine: “Problema cu libertatea e ca toata lumea si-o doreste,
\ndar putina lume stie ce sa faca cu ea”. S-a angajat la RCI chiar in
\nperioada in care se punea pe hartie oficiala proiectul Fondului
\nProprietatea. De atunci, s-a implicat in toate listarile care au
\natras mai multi investitori pe bursa locala, adica cei trei T:
\nTranselectrica, Transgaz si Terraplast. Recordul ei local de pana
\nacum in materie de intocmire de prospect a fost de 9 luni, la
\nTransgaz – care a fost si cea mai de succes listare din Romania,
\nsuprasubscrisa de 28 de ori.<\/p>\n
In 2005, cand Dana Mirela Ionescu se familiariza cu mediul de
\nbusiness din Romania, Fondul Proprietatea era doar o alta varianta
\nde despagubire a fostilor proprietari. Dupa variate incercari ale
\nstatului roman de rezolvare a dosarelor fostilor proprietari,
\nFondul a fost primit cu neincredere si pe buna dreptate, daca e sa
\nluam in calcul cei 5 ani care au trecut de la infiintarea lui pana
\nla listarea la Bursa. Istoricul celor 5 ani inseamna pentru cei mai
\nmulti dintre cei care trebuia despagubiti prin acest Fond multe
\nprocese, zeci de drumuri intre primarii, evaluatori sau avocati,
\nfara certitudinea ca o despagubire se va concretiza vreodata. Cei
\nmai multi minoritari au renuntat pe parcurs si au vandut actiunile
\ncelor care au vrut sa le cumpere, de la mici speculatori pana la
\nbrokeri care adunau cat mai multe actiuni pentru a le vinde (sau
\nnu) fondurilor de investitii.<\/p>\n
<\/p>\n
In 2006, Nicolae Ivan, unul dintre directorii Fondului
\nProprietatea, declara pentru BUSINESS Magazin ca “listarea e
\naproape, maxim doi ani”; in 2007, Stere Farmache, directorul BVB,
\ncalifica Fondul ca fiind “al saselea SIF, care are toate sansele sa
\nrepete istoria de succes pe care au facut-o cele cinci societati de
\ninvestitii financiare pe bursa”; si inca de pe atunci se vorbea de
\ninteresul investitorilor romani si straini, dupa cum spunea Dan
\nPaul, presedintele Asociatiei Brokerilor: “Multi investitori
\nstraini se intereseaza de acest Fond, cand va fi listat, fiind
\nuimiti cand aud ce capital social are”. Criticile legate de Fondul
\nProprietatea nu s-au oprit atunci cand listarea sa a intrat in
\nlinie dreapta si in continuare este criticat din mai multe motive –
\nca CEDO nu il recunoaste ca instrument de despagubire a fostilor
\nproprietari, ca valoarea actiunilor va fluctua si asta nu va
\npermite ca acestia sa isi recupereze contravaloarea bunurilor
\nconfiscate, ca a devenit dintr-un instrument de despagubire o
\ncompanie care se va supune regulilor pietei si ar putea da chiar si
\nfaliment si mai ales ca este un fond unde sunt amestecate actiuni
\nfoarte valoroase cu actiuni de la companii cu pierderi, actiuni de
\nla companii listate cu actiuni nelistate.<\/p>\n
Chiar daca in urma cu patru-cinci ani nu existau decat date
\nsporadice despre Fondul Proprietatea, capitalul social al acestuia
\nfiind la mult mai putin de jumatate fata de cat este acum, Dana
\nMirela Ionescu isi aminteste ca toata lumea o intreba inca de pe
\natunci ce se va intampla cu Fondul Proprietatea, daca se va lista
\nsi cum, iar intrebarile au continuat in ultimii ani si mai ales
\nanul trecut: “Investitorii ne-au tot sunat sa ne intrebe cand venim
\npe la ei sa le povestim despre Fond; sunt foarte multi interesati
\nsi interesul s-a pastrat si dupa ce au citit raportul de risc”.<\/p>\n
Cand vine vorba de raportul de risc, Narcisa Oprea – partener in
\ncadrul casei de avocatura Schoenherr si asociatii, care a consiliat
\njuridic brokerul Fondului pentru intocmirea prospectului – zambeste
\ninstantaneu: “Fondul e prima listare din Romania unde este atat de
\nextins prezentata zona de riscuri si nu pentru ca Fondul
\nProprietatea prezinta in sine riscuri, ci pentru ca are o serie de
\nparticularitati importante: statul este actionar, multe companii
\ndin portofoliu au statul ca actionar majoritar, performantele
\ndepind de deciziile statului cu privire la strategia acelor
\ncompanii si nu numai”.<\/p>\n
“Ce poate face statul ca actionar la o companie in Romania a
\nfost cea mai mare surpriza si pentru noi”, spune ganditor Grzegorz
\nKonieczny, managerul de fond, referindu-se la cazul Romgaz, prin
\ncare compania de stat a donat din profitul anului trecut aproape
\n100 de milioane de euro la buget. “Termenul in procesul nostru
\ncontra statului este la sfarsitul lunii ianuarie. Avem doua planuri
\ncu acest proces: 1. sa il castigam si 2. ca cine a facut asta o
\ndata sa se mai gandeasca atunci cand va vrea sa o faca din nou.
\nMesajul nostru este ca acum suntem aici, suntem implicati si nu
\nputem lasa ca astfel de lucruri sa se intample.”<\/p>\n
Narcisa Oprea crede ca e foarte important ca Franklin Templeton
\nsa mearga pana la capat cu acest proces, pentru a se crea un
\nprecedent pe plan local. Iar daca justitia din Romania nu le va da
\ndreptate, oficialii Franklin Templeton vor sa caute dreptatea la
\ninstantele cu care se inteleg mai bine: “Este evident ca ne este
\nmai usor sa discutam cu oficialii UE sau FMI despre acest caz decat
\ncu guvernul din Romania”, spune raspicat Mark Mobius.<\/p>\n
Pana la pronuntarea sentintei in cazul Romgaz sau a gigantilor
\ndin energie (un alt proiect despre care oficialii Franklin
\nTempleton spun ca se vor adresa instantelor internationale in cazul
\nconcretizarii lui), Konieczny si echipa lui se multumesc cu pasi
\nmici pe care ii pot face in Romania: “Avem niste victorii marunte
\ndeocamdata: in multe dintre companiile cu capital de stat, AGA se
\nstabilea peste noapte. Nu exista o pregatire, un plan cu ce se va
\ndiscuta, nu aveai timp sa analizezi. Am schimbat asta si am reusit
\nsa convingem companiile unde suntem actionari sa urmeze legea si sa
\nne trimita din timp convocarea la AGA, cu tot ceea ce prevede
\naceasta. Suna ca un detaliu, dar eu cred ca e o victorie ca am
\nreusit sa ii facem pe manageri sa se gandeasca cu 30 de zile
\ninainte la ce se va discuta”.<\/p>\n
<\/p>\n
Managerul Fondului Proprietatea crede ca regulile interne ale
\ncompaniilor cu capital de stat se vor schimba pe parcurs, pentru a
\nduce in final la schimbari care sa permita si cresterea valorii
\nacestor companii. Dupa cum spune Konieczny, tema valorii
\ncompaniilor din Fond si cum poate fi crescuta valoarea lor este
\nintre primele cinci intrebari despre Fond pe care le au potentialii
\ninvestitori: “Nu pot da o estimare, dar incercam sa masuram aceasta
\nproblema de mult timp in alte piete emergente. In cele mai multe
\ncazuri, companiile de stat care nu sunt conduse eficient nu pot
\ncreste si nu fac profit. Si nu vorbim de cifre mici: eu cred ca
\ndaca am transfera activele unei companii din Romania in alta parte,
\nafacerile si profitul ar putea creste in cele mai multe cazuri de
\npeste 10 ori. Sunt niste cifre imense”.<\/p>\n
Grzegorz Konieczny considera ca solutiile sunt in primul rand
\nlegate de schimbarea unor lucruri precum instituirea corporate
\ngovernance, “numirea unor manageri pe salarii bune pentru a obtine
\nrezultate bune”, restructurarea lor si apoi aducerea lor pe piata
\nprin IPO-uri: “Aducand cat mai multe companii pe bursa, se creeaza
\nlichiditate, piata creste semnificativ, apoi pachetele majoritare
\npot fi vandute prin privatizare – e o strategie pe termen scurt
\nspre mediu care ar putea da roade. Asa s-a intamplat in Polonia
\nprocesul de privatizare”. Dupa parerea managerului de fond, ce este
\nfoarte important in cazul unor IPO sau privatizari este ca scoate
\nmanagementul firmelor de stat din modul lor de lucru uzual: faptul
\nca au de-a face cu regulatori, ca sunt obligati sa pregateasca
\ndocumentatia de listare si ca fac fata evaluarilor e un exercitiu
\nfoarte bun pentru ei: “De asemenea, in procesul de privatizare se
\nva tine cont de acordarea de actiuni managementului, motivandu-i
\nastfel; asta s-a intamplat in multe companii din zona si am fost
\nuimit sa constat cat de mult s-au schimbat lucrurile. Valoarea
\ncompaniilor a crescut de zece ori, cateodata de 20 de ori si de
\nmulte ori directorii au fost uimiti sa constate ca pot castiga la
\nfel de multi sau chiar mai multi bani facand pur si simplu
\nmanagement”.<\/p>\n
Cresterea valorii companiilor si investitiile in sectorul
\nenergetic local au fost primele pe lista cu lucruri de facut inca
\nde la venirea Franklin Templeton la Fondul Proprietatea. Mark
\nMobius explica insa ca
\nintre cele doua e o legatura mult mai stransa: “Principalul motiv
\npentru care vrem sa ne concentram in Romania in sectorul energetic
\neste ca asta are Fondul. Trebuie sa protejam ce avem. Asadar,
\nprimul obiectiv al nostru in Romania este sa pazim ce avem, din
\npacate, pentru ca noi ar trebui sa avem alte prioritati: sa gasim
\nnoi companii, sa reorganizam companiile din portofoliu, sa le
\ncrestem. In schimb, va trebui sa consumam mult timp in a pazi
\ncompaniile de stat. Asa ca uitati de crestere, noi trebuie intai sa
\nne protejam si apoi sa crestem. In Romania, trebuie sa pui un zid
\nin jurul a ceea ce ai. E o provocare foarte foarte mare”.<\/p>\n
Este si principalul motiv pentru care Mobius plaseaza Romania pe
\ncea mai joasa treapta in ceea ce priveste statusul sau de piata in
\ncurs de dezvoltare: “Pe o scara de la 1 la 10 (unde 1 este stat
\nemergent si 10 economie matura), Romania e in mod foarte, foarte,
\nfoarte clar pe cea mai joasa treapta. Problema cheie aici este
\nsistemul legal, corporate governance si tratamentul la care sunt
\nsupusi actionarii minoritari”. Sunt si puncte tari ale Romaniei,
\nconsidera Mark Mobius, printre care faptul ca e tara UE, ca
\ninvestitorii o cunosc (“multi datorita potentialului turistic, desi
\nmultora a trebuit sa le explic si unde si ce este Romania”) si ca
\n“a facut niste pasi spre dezvoltare, dar mai are inca drum lung de
\nparcurs”.<\/p>\n
Din aceste motive, la intrebarea “unde ati investi acum”,
\nmanagerul Franklin Templeton enumera fara suflare: “India, China,
\nThailanda, Brazilia si Rusia. In aceasta ordine”. Si explica:
\n“Corporate governance e foarte ok in China, India si Thailanda.
\nRusia si Brazilia au inca probleme la acest capitol. Saltul acestor
\npiete emergente si nu numai a fost incredibil in ultimii 20 de ani,
\nfacand tot ce le-a stat in putinta pentru a atrage investitorii.
\nMulti bani merg pe aceste piete, care sunt interesante pentru
\nfondurile de investitii specializate in pietele de frontiera si
\ncare au crescut de la 1 miliard de dolari anul trecut la 10
\nmiliarde astazi; e pacat ca Romania nu isi ia partea din acesti
\nbani, mai ales in perioadele cand pietele cresc”.<\/p>\n
<\/p>\n
Mobius spune ca ar avea in plan sa investeasca mai mult local,
\ndincolo de firmele in care Franklin Templeton si fondurile asociate
\nau investit aici din 1997, cand Grzegorz Konieczny venea prima oara
\nla Bucuresti pentru a cauta companii interesante in care sa plaseze
\nbanii investitorilor: “Da, avem planuri sa cumparam companii in
\nRomania. Desi, sincer, mi-e cam frica. Nu este cu mult mai greu
\naici decat in alte tari emergente, dar fiecare tara are specificul
\nei si specificul Romaniei este ca are probleme cu justitia. In
\nRomania, daca legislatia ar fi corecta cu investitorii si daca
\njustitia ar fi o institutie in care oamenii de afaceri sa aiba
\nincredere, s-ar rezolva cea mai mare parte a problemei legata de
\natragerea investitiilor straine”. Cu atat mai mult, spune Mobius,
\ncu cat oportunitatile chiar sunt mai ieftine acum, pe final de
\ncriza economica.<\/p>\n
Criza e o oportunitate. Au spus-o in ultimii doi ani atat de
\nmulti oameni de afaceri incat si-a pierdut cumva din substanta. In
\ncartile scrise de Mark Mobius si in interviurile lui din anii ’90,
\npot fi intelese insa mult mai usor modurile cum un investitor poate
\nprofita de o criza economica. “Vreau ca aceste tari sa se scufunde,
\nca sa fie ieftine.” Propozitia aceasta a fost rostita de Mark
\nMobius in urma cu peste 12 ani si cu ea l-a citat The Economist.
\nAtunci era vorba de Mexic si de modul cum tara a intrat in colaps
\ndin cauza datoriilor externe. Mobius explica atunci ca strategia
\nlui de investitii nu este una de caritate. E o forma dura de
\ndragoste, un mod de a face bine unei tari nu prin a-i da ceva
\ndirect, ci prin a o invata cum sa faca bani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mark Mobius conduce investitii in tari emergente de aproape 40 de ani. Cam de 14 ani a intrat si Romania pe harta lui de interes, insa prima afacere cu miza debuteaza saptamana aceasta. Mark Mobius este acum, pentru Romania, Fondul Proprietatea.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[7216,202,7781,7364,13396],"class_list":["post-45398","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-bursa","tag-cover-story","tag-fondul-proprietatea","tag-listare","tag-mark-mobius"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45398","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=45398"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45398\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":62865,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45398\/revisions\/62865"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=45398"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=45398"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=45398"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7908999\/24\/banda-istorie.jpg?width=341&height=31\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7908999\/25\/banda-sperante.jpg?width=482&height=31\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7908999\/26\/banda-control.jpg?width=360&height=31\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7908999\/28\/banda-contra.jpg?width=408&height=31\")
<\/a><\/p>\n