![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/7899921\/9\/banda-companii.jpg?width=297&height=31\")
<\/a><\/p>\n\n“Una din atributiile mele este sa-mi cresc succesorii, si va asigur ca pentru urmatorii zece ani cel putin, succesiunea la Carpatcement este asigurata. Exista baieti <spirt>, care pot sa lucreze multe ore, si sambata, si duminica, stiu si sa se distreze, si sa cante”, spune el. Compania are un program de internship cu studenti care vin sa faca practica in companie, pe baza unei conventii cu universitatile. “Eu personal ma duc si discut cu studentii, care invata meserie, stiu ca pot ajunge aici, de tineri, sefi de sectie si directori daca sunt buni. Asta ii motiveaza pe oameni, asa incat raman in companie si nu sunt tentati sa plece in alta parte.”
\nAbsolvent de Electromecanica la Brasov, Rohan si-a inceput cariera la Institutul Roman de Cercetare si Proiectare a Cimentului (CEPROCIM), unde s-a ocupat de proiecte de constructii de fabrici de ciment, inclusiv pentru strainatate. “Asa am fost obligat sa invat limbi straine, inclusiv rusa, sa cunosc documentatie straina a industriei, sa-i cunosc pe oamenii din industrie din alte tari”.<\/p>\n
\nAsa a fost remarcat si promovat la Centrala Industriei Cimentului, ca director tehnic, apoi dupa 1990 la conducerea Romcim SA, primul holding industrial din Romania, infiintat cu patru fabrici, pe baza structurii elaborate de el. Sfarsitul anilor ’90 il gaseste la conducerea Casial Deva, care era detinuta de grupul Lasselsberger, iar din aceasta pozitie a negociat preluarea fabricii de catre germanii de la HeidelbergCement. Noii proprietari l-au pastrat apoi la sefia operatiunilor lor din Romania, care acum cuprind trei companii – Carpatcement Holding, Carpat Beton si Carpat Agregate, respectiv trei fabrici – cele de la Bicaz, Deva si Fieni.<\/p>\n
<\/p>\n
Boomul industriei cimentului, cu cresterile de profit de 30-60%
\nde acum cativa ani, a ramas o amintire; in plus, viitorul pare
\nrezervat mai curand turnurilor din metal si sticla care umplu
\norasele ori unor materiale traditionale, ca lemnul. Ce sanse mai
\nare cimentul sa reziste in peisajul urban, in aceste conditii?
\nCimentul va avea inca mult timp de trait, raspunde Rohan, pentru ca
\nnu e mai poluant decat alte industrii, iar betonul e unul dintre
\ncele mai ecologice materiale de constructii, pentru ca poate fi
\nreconcasat si folosit in constructii succesive. In plus, e
\nrezistent la intemperii si la foc: “Daca Turnurile Gemene din New
\nYork ar fi fost facute din beton, ar fi rezistat, pentru ca n-ar fi
\nluat foc”, exemplifica el.<\/p>\n
Trebuie sa reinventam asadar betonul, spune managerul, inclusiv
\nla constructiile de infrastructura rutiera; Germania, Polonia,
\nAustria fac sosele din beton, material bine adaptat la fluctuatiile
\nclimei, rezistent la temperaturi de -25 sau +50 de grade, mai putin
\nvulnerabil decat bitumul, dupa cum se vede pe soselele noastre
\nvesnic in reparatie. “Eu l-am rugat si pe Berceanu, cand era
\nministru al transporturilor: macar centura Capitalei faceti-o din
\nbeton. Budapesta are centura facuta din beton; oare oamenii aceia
\nau fost nebuni?”<\/p>\n
Intentii bune au avut toti ministrii cu programul de autostrazi,
\ndar din pacate nu s-au realizat, iar acum “ti se face rau” cand
\nvezi ca si Bulgaria are mai multe autostrazi. “La noi, partea
\nputreda tine de politic”, afirma Rohan, acuzand faptul ca din 1990
\nincoace nu a existat vointa politica de a face din constructia de
\nautostrazi o prioritate nationala. “Pana si Albania s-a miscat mai
\nrepede in acest domeniu”, spune el, apreciind ca daca de la
\ninceputul anilor ’90 s-ar fi initiat investitiile pentru
\nautostrazi, astazi o mare parte dintre investitorii “care altfel nu
\nvin sa-si rupa aici masinile” ar fi ales Romania.<\/p>\n
Referitor la programul de infrastructura rutiera anuntat de
\nministrul transporturilor, Anca Boagiu, conform caruia pana in 2020
\nar urma sa avem in total circa 1.000 km de autostrada, Mihai Rohan
\na comentat ca nu poate decat sa-si doreasca si sa fie optimist ca
\nun astfel de program va fi dus la bun sfarsit, nu fara a remarca
\ninsa lipsa de continuitate a politicilor de pana acum ale tuturor
\nguvernelor, care “incep de fiecare data de la zero atunci cand
\najung la putere si desfiinteaza tot ce au facut predecesorii
\nlor”.<\/p>\n
Romania de azi, crede Mihai Rohan, poate fi definita ca “un
\nvapor in deriva, care nu are carmaci, nu stie incotro s-o ia si e
\nplin de oameni deznadajduiti”, din cauza crizei. Dar si privind in
\ntrecut, ramane un gust amar, din cauza impresiei de constructie
\nmereu neterminata si reluata mereu de la zero, cu politicieni si
\nguverne care anulau tot ce era inaintea lor si voiau sa ia totul de
\nla capat din orgoliu personal. Romania nici azi nu are un brand
\nnational (“nu la frunza ma refer”), nu l-a identificat, cum nu l-au
\nidentificat nici consultantii si teoreticienii straini de branding.
\n“Nici eu nu l-am identificat”, afirma managerul, adaugand insa ca
\nle-a propus presedintilor si guvernantilor precedenti sa faca
\nefortul de a reuni la aceeasi masa 100 sau 200 de oameni “destepti
\nsi responsabili” din toate domeniile, de la agricultura la turism
\nsi arta, care sa defineasca prioritatile nationale si ce drum
\ntrebuie urmat astfel incat sa dispara aerul de “istorie indecisa”,
\nde lipsa de directie si de performanta.<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai Rohan afirma ca, prin natura afacerii, stie intotdeauna
\ndinainte ce se afla pe masa arhitectilor si ce se va construi peste
\ncativa ani, asa incat poate spune cum va arata Bucurestiul peste
\ncativa ani. “Sigur ca sunt multe idei bune pe plansete intotdeauna,
\ndar daca nu au clienti si finantare, nu se realizeaza. Eu nu cred
\nca orasul se va schimba mult in urmatorii cinci ani, cu cladiri
\nfoarte inalte, cu edificii noi de birouri si cu alte malluri,
\npentru ca nu este nevoie de ele.” Majoritatea constructiilor noi
\nvor fi de domeniul infrastructurii si al constructiilor
\nrezidentiale, in speta ansambluri rezidentiale, iar de aici vor
\nveni si comenzile pentru industria de constructii si cea de
\nciment.<\/p>\n
Piata cimentului, asa afectata de criza cum e, va continua sa
\nfie traversata insa de probleme asemanatoare cu cele din anii de
\nboom, ceea ce se explica prin caracterul ei foarte concentrat, cu
\ncateva grupuri mari care domina Europa. La noi, in 2005, Consiliul
\nConcurentei i-a amendat cu 28 de milioane de euro pe cei trei mari
\nproducatori – Lafarge, Holcim si Carpatcement, acuzandu-i ca au
\nstabilit in comun pretul la produsele livrate, ca sa-si imparta
\npiata. Investigatia a fost lunga, a inceput in 2001 si, dupa cum
\ns-a vazut ulterior, lucrurile nu s-au oprit odata cu amenda:
\nCarpatcement, care primise atunci o amenda de 313,2 miliarde de
\nlei, a contestat in 2007 verdictul Consiliului si a avut castig de
\ncauza. Acum, la nivel european, problemele se repeta: Comisia
\nEuropeana a lansat la inceputul lui decembrie o ancheta asupra a
\nopt companii producatoare de ciment, intre care Lafarge, Holcim,
\nHeidelbergCement, Italcementi sau Cemex, pe motiv ca au violat
\nlegislatia antitrust tot din motive de control in comun al
\npretului. UE poate impune companiilor amenzi de pana la 10% din
\ncifra globala de vanzari daca vinovatia lor e dovedita.<\/p>\n
In interviuri anterioare, Mihai Rohan afirma ca se asteapta ca
\nnoi cresteri ale industriei la nivelul celor din perioada 2006-2008
\nsa poata avea loc, dar numai in orizontul a cinci-zece ani, in
\nintervalul 2015-2017, determinate de investitiile in infrastructura
\nsi in constructia de locuinte, pentru ca in continuare cererea de
\ncase este mare. Cat priveste ceea ce s-a facut pana acum, daca ar
\nfi sa compare felul cum s-a construit inainte de 1989 cu ceea ce
\ns-a intamplat ulterior, Mihai Rohan se declara impresionat de modul
\ncum a evoluat peisajul urban. “Nu poti sa contesti felul
\nspectaculos in care s-au schimbat Bucurestiul, sau Mamaia, de
\npilda”. Atunci de ce se raporteaza oamenii mereu la trecut si
\ndeplang felul cum se traia inainte? Pentru ca pe atunci toata lumea
\navea un salariu asigurat, un loc de munca, desi nu conta
\nintotdeauna calitatea muncii, iar competitia si performanta nu erau
\nincurajate, raspunde managerul, cu un aer aproape didactic.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Spune ca nu e un om bogat, pentru ca nu-si doreste altceva decat
\nceea ce are, si din punctul de vedere al veniturilor, si al starii
\nmateriale (“nu mi-am dorit un iaht sau un palat cu turnulete, ci
\ndoar o casa pe pamant”), iar mai nou si al timpului liber, pentru
\nca de anul acesta va avea mai mult timp pentru proiecte personale,
\nde la consultanta – tot pentru industria cimentului – si pana la
\ncalatorii la munte ori in Europa. O functie in guvern? “M-au curtat
\ntoate partidele care erau la putere, au incercat sa ma ademeneasca
\nsa fiu membru de partid, dar am refuzat, pentru ca stiam ca nu pot
\nface bine mai multe lucruri deodata”, replica Rohan. “Am preferat
\nsa ma tin departe de politica. Am invatat sa fac ciment, am invatat
\nsa fac management, asa ca prefer sa ma concentrez pe ceea ce stiu
\nsa fac mai bine.”<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A vazut tot ce se putea vedea in materie de tranzitie de la socialism la comunism, de nastere si crestere a pietei cimentului in Romania si de civilizatie a constructiei. Mihai Rohan, cel pe care presa l-a botezat “tatal cimentului”, preda acum stafeta la Carpatcement unui manager care a invatat meserie in aceeasi companie.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[16291,3826],"tags":[8603,16001,8201,8988],"class_list":["post-45348","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-meet-the-ceo","category-special","tag-carpatcement","tag-meet-the-ceo","tag-mihai-rohan","tag-special"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45348","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=45348"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45348\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":62818,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45348\/revisions\/62818"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=45348"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=45348"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=45348"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/7899921\/8\/banda-piata-cim.jpg?width=389&height=31\")
<\/a><\/p>\n