Ca spitalul era de nebuni, cum nebuni erau si cei trei Isusi,
\nv-ati dat seama, desigur. Milton Rokeach se numeste psihologul, iar
\npacientii au fost inchisi intr-un salon al spitalului Ypsilanti din
\nMichigan; planul initial era pentru doi ani de zile. A doua zi,
\nspectacolul era deja tragic: “Trebuie sa mi te inchini, iti ordon”,
\nracnea unul din cei trei. “Nici gand! Esti posedat! Trezeste-te la
\nrealitate!”, tipa al doilea. “Niciunul nu este Domnul Isus… Eu
\nsunt cel adevarat”, molfaia furios al treilea.<\/p>\n
Rokeach voia sa stabileasca limitele identitatii umane; la baza
\ndemersului sau stateau povesti despre agenti secreti care in timp
\nisi pierdeau adevarata identitate si se “simteau” tot mai mult
\npersonajele pe care le intruchipau. Psihologul s-a intrebat cum si
\nin ce fel poate fi modificata personalitatea individului, intr-un
\nmediu controlat. Si cum Biblia spune ca Fiul lui Dumnezeu este
\nunic, reactiile celor trei indivizi care sustineau ca sunt Isus
\nputeau oferi cateva raspunsuri. Rezultatul a fost publicat intr-o
\ncarte, in 1964.<\/p>\n
Experimentul lui Milton Rokeach a fost un esec. Interactiunea
\ndintre cei trei si stimulii la care au fost supusi pentru a li se
\nschimba convingerea (alaturarea lor, false scrisori de la
\nadmiratoare necunoscute sau de la autoritati care promiteau
\nrecompense daca renunta la identitatea Fiului Domnului) nu au avut
\nun rezultat. Iar cartea lui Rokeach, “The Three Christs of
\nYpsilanti” este, in cele din urma, dupa cum bine remarca un
\njurnalist american, istoria nu a trei, ci a patru nebuni prizonieri
\nin spital. Milton Rokeach era un prizonier al lumii sale – America
\nanilor ’50 – ’60 nu era, din unele privinte, tocmai raiul pe pamant
\n– era Razboiul Rece, discriminare rasiala, mccarthysm, sotii
\nRosenberg, JFK. Psihologul gandea cu mintea unui om de atunci, iar
\nlipsa de etica pe care i-o putem imputa astazi nu prea exista
\natunci nici macar in concept.<\/p>\n
Am insirat povestea nebunilor pentru ca toata tevatura din jurul
\nnoii legi a educatiei m-a facut sa ma gandesc la ea. Zic de mai
\nmulta vreme, unii colegi o pot confirma, ca Romania este in prezent
\no celula nici macar capitonata trainic, iar mesianismul razbate
\nprin miliarde de pori. Iar cand ii comunici unuia ca nu prea are
\nde-a face cu intelepciunea si blandetea Domnului Isus, esti rapid
\ncategorisit drept jurnalist vandut. Si suntem indemnati sa credem
\nca o lege definita drept moderna pentru ca schimba durata unor
\ncicluri de studii si prevede finantarea pe elev si promovarea
\nuniversitatii centrate pe student si desemnari pe baza de
\ncompetente poate schimba Romania.<\/p>\n
Cu nicio luna de zile in urma, jurnalele evidentiau scorurile
\nslabe obtinute de Romania la testele PISA ale OECD – locul 49 din
\n65 de tari. Berbeceste, au venit in presa si rezultatele slabe la
\nolimpiadele internationale, iar motul a fost concluzia ca sistemul
\neste prost, slab finantat, cu profesori lipsiti de abilitati si
\nelevi tembeli. Mare greseala.<\/p>\n
<\/p>\n
Milton Rokeach a stabilit, poate si manat de experienta
\nYpsilanti, un sistem propriu de valori, ce defineste omul. Este
\nvorba de doua seturi, unul aspirational (care include prietenia
\nadevarata, dragostea, fericirea, respectul de sine, armonia
\ninterioara, recunoasterea sociala, stabilitatea in viata de familie
\nsi in societate) si unul comportamental (ambitie, capacitati,
\ncuraj, politete, cinste sau imaginatie, creativitate). Stabilirea
\nierarhiilor in sistemul lui Rokeach defineste individul mult mai
\nbine decat stiinta de carte masurata de PISA sau de valoarea in
\neuro cheltuita pentru a-l alfabetiza.<\/p>\n
In PISA, americanii, care primesc cei mai multi bani pe cap de
\nelev din randul tarilor bogate, sunt niste mediocri. Rusia, care,
\nplace sau nu, are o galerie intreaga de savanti si oameni de
\ncultura, la fel. Sunt bune natiile care pun accent nu pe
\ncreativitate, ci pe memorare, pe invatatul mecanic. Salariile
\nprofesorilor sunt in relatie directa cu scorul PISA: cu cat mai
\nmare salariul, cu atat mai bun scorul. Chiar autorii studiului spun
\nca, unu, sistemele de educatie care au succes apartin natiilor unde
\nvalorile educationale se situeaza peste alte lucruri, credinta
\nindusa de sistem si de liderii sociali.<\/p>\n
Doi, ambitie si dorinta de a invata, de a dobandi acele
\nabilitati care sa te califice in strungarie, administrarea unei
\ncompanii sau conducerea unui minister sau a unui oras.<\/p>\n
Trei, un corp profesoral de elita nu valoreaza nimic intr-un
\nmediu corupt sau birocratic si nu va obtine rezultate bune
\nniciodata.<\/p>\n
Patru, este nevoie de o uniformizare a excelentei si de o
\negalizare a sanselor, care sa aduca profesorii cei mai capabili in
\nclasele cu cele mai mari probleme.<\/p>\n
Marea problema a Romaniei nu este acum durata ciclului
\ngimnazial, ci dorinta familiei de a-si instrui odrasla, mandria
\nprofesorului de a preda si calitatea mediului in care ajunge
\ntanarul odata instruit. Cat timp stabii acestei tari vor crede ca
\nlumea incepe cu peretele din fata, cartierul Militari sau punctul
\nde trecere a frontierei Bors si se termina la peretele din spate,
\ncartierul Pantelimon sau vama Siret, Romania nu va fi cu nimic mai
\nbuna, frumoasa, bogata.<\/p>\n
Si in lipsa unui sistem de valori real, o lege a educatiei va fi
\ndoar o smecherie atarnata pe peretii unei celule, nici macar bine
\ncapitonata, cu 20 de milioane de Isusi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Undeva spre finele anilor \u201950, un psiholog a purces la un experiment care poate parea cel putin ciudat: l-a inchis pe Isus in spital. Ca sa fie si mai ciudat, a luat de fapt trei Isusi si a asteptat sa vada ce se intampla.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[8976,7236,8219,7104],"class_list":["post-45157","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-dorin-oancea","tag-editorial","tag-educatie","tag-opinii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45157","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=45157"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45157\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":62638,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/45157\/revisions\/62638"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=45157"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=45157"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=45157"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}