{"id":44918,"date":"2010-12-25T09:00:00","date_gmt":"2010-12-25T09:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=44918"},"modified":"2026-04-02T19:09:30","modified_gmt":"2026-04-02T19:09:30","slug":"surpriza-craciunului-din-cinematografe-little-fockers-video","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=44918","title":{"rendered":"Surpriza Craciunului din cinematografe – Little Fockers (VIDEO)"},"content":{"rendered":"

Premisele sunt stravezii. A cincea aniversare a “micilor
\nFockeri” reuneste intregul clan Focker-Byrnes la Chicago, iar
\naceasta provocare este cam singura scoasa la inaintare de catre
\nscenaristi. Mai mult, bunicul Jack (De Niro) ar fi dispus sa
\nrenunte la statutul de lider (autoales) al intregii familii, daca
\nginerele Greg (Stiller) s-ar dovedi demn de aceasta onoare. In rest
\ntotul este cam la fel: Jack este la fel de bagaret si paranoic, iar
\nGreg la fel de patetic de obsedat sa se ridice la nivelul
\nasteptarilor intregii familii. Prin cadru trec si cei mai tineri
\nmembri ai familiei, Henry si Samantha, dar contributia lor nu
\njustifica titlul partii a treia, unul mult mai corect fiind,
\nprobabil, “The Same Fockers”.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

Cand miza unui intreg film este organizarea unei petreceri, stii
\nde la inceput ca nu se va intampla mare lucru, prin urmare te poti
\naseza comod in scaunul de cinematograf si chicoti (in cazurile mai
\nfericite), cu atentia la turatie minima, la cateva dintre gagurile
\ntot mai fara perdea ale seriei. Nu poti vorbi de un scenariu in
\ncazul acestei comedii, ci mai degraba de o succesiune de poante,
\nmai mult sau mai putin reusite, chiar daca lipsa de inspiratie
\najunge sa fie inlocuita la final cu doar putintica inspiratie.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Au trecut zece ani de la “Un socru de cosmar”, film care reusea,
\ncu un buget de 55 de milioane de dolari, sa devina al saptelea cel
\nmai de succes film al anului 2000 la nivel mondial, cu incasari de
\n330 de milioane. Patru ani mai tarziu, intra in scena Barbra
\nStreisand si Dustin Hoffman si, chiar daca criticii nu prea s-au
\ngrabit sa rada la glumele seniorilor Focker, cifrele au “obligat”
\nstudiourile sa pregateasca o a treia parte: peste 500 de milioane
\nde dolari incasari si un onorant loc 77 in topul celor mai mari
\nincasari ale tuturor timpurilor. Cu toata bunavointa publicului si
\no perioada extrem de bine aleasa pentru lansarea unei comedii de
\nfamilie, sunt putine sanse ca “O familie de cosmar” sa-si intreaca
\npredecesorii odata trecut weekendul premierei, cand fanii
\nnabadaiosului cuplu De Niro-Stiller se vor ingramadi in
\ncinematografe.<\/p>\n

A treia parte a trilogiei (pentru moment, caci cu Fockerii nu-i
\nde glumit) duce lipsa de un ingredient vital – inspiratia. Filmul
\niti lasa impresia unei masinarii bine unse, dar care se misca
\nexclusiv din inertie (sau, altfel spus, unicul motor sunt cateva
\ncecuri grase platite in speranta unor cecuri si mai grase), iar
\nacest lucru te face sa te intorci in trecut cu cateva decenii si sa
\nte gandesti la “Funny Girl”, in care Barbra Streisand pronunta,
\nprintre cantece ca “Don’t Rain on My Parade”, increzatorul
\nauto-salut atat de folosit ulterior “Hello, Gorgeous”, la
\n“Rainman”, la “Vanatorul de cerbi” sau “Taxi”, sau, daca tinem
\nmortis sa ramanem pe domeniul comediei si sa-i bifam si pe Ben
\nStiller si regizorul Paul Weitz in enumerarea de mai sus, la “Mary
\ncea cu vino-ncoa” si “Placinta americana”, doua comedii la fel de
\nireverentioase, dar infinit mai proaspete decat “O familie de
\ncosmar”.<\/p>\n


\n
<\/a><\/p>\n<\/p>\n

<\/object><\/p>\n

Dintre noile achizitii in ceea ce priveste actorii, printre care
\nse numara Jessica Alba, Harvey Keitel si Laura Dern (poate nu ati
\nvazut “Inland Empire”, dar sigur o stiti din seria “Jurassic
\nPark”), cel mai sus iese, surprinzator, Jessica Alba. Celebra
\npentru comentariile ei cu privire la industria filmului (sa zicem
\ndoar ca avem de-a face cu actrita de la Hollywood pentru care un
\nconsilier pentru interviuri este obligatoriu), Alba este Andi
\nGarcia (chiar asa!), reprezentanta unei companii de medicamente
\nhotarate sa promoveze, cu ajutorul lui Greg Focker, recent lansatul
\nSustengo, o pastila pentru disfunctii erectile.<\/p>\n

Este o caricatura din cap pana in picioare, dar un plonjon
\nintr-o groapa de cativa metri adancime si cateva glume reusite
\ndespre Andy Garcia sunt pe lista putinelor bobarnace in stare sa
\nmentina atentia treaza pe durata celor 100 de minute. Daca si Laura
\nDern are momentele ei, aparitia lui Harvey Keitel este la nivelul
\ncelei a lui Steve Buscemi in “Oameni mari si fara minte”: o irosire
\ncumplita a unui talent mult prea rar folosit in comedie.<\/p>\n

Cat despre Dustin Hoffman, aparitiile lui arata clar abordarea
\nde bricolaj a “Familiei”. Neimpresionat de scenariu, actorul a
\nrefuzat sa apara in sequel, dar ulterior s-a razgandit, iar scenele
\nsale au fost realizate dupa terminarea filmarii propriu-zise. De
\naici si neconvingatorul subplot al cuscrului la andropauza, hotarat
\nsa invete flamenco in Sevilla.<\/p>\n

Pentru spectatorul pasionat de comedie fara pretentii, “O
\nfamilie de cosmar” categoric va avea lipici in perioada
\nsarbatorilor, mai ales cand principalul concurent este galagiosul
\n“Calatoriile lui Gulliver” cu Jack Black in rolul titular. Dar
\nchiar si cel mai inrait fan al seriei isi va da seama ca finalul
\ntrilogiei este mult sub partile anterioare si ca studiourile
\nDreamWorks, proprietarul francizei, ar face bine sa-l impace o data
\npentru totdeauna pe ursuzul Jack cu timidul Greg, pentru ca, dupa
\ntrei portii din aceeasi ciorba reincalzita, sunt sanse sa ni se
\naplece.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Varf de lance al batalionului de filme de familie care iau cu asalt cinematografele in luna decembrie, \u201cLittle Fockers\u201d ni-i reambaleaza pe Robert De Niro si pe Ben Stiller in tot mai intepenitul cuplu Byrnes-Focker cu tanara generatie a familiei si pastile gen Viagra pe post de element resuscitant.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7195],"tags":[20392,16782,7406,46,19318,20491],"class_list":["post-44918","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-film","tag-ben-stiller","tag-cinematografe","tag-craciun","tag-film","tag-little-fockers","tag-robert-de-niro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44918","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=44918"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44918\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":62412,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44918\/revisions\/62412"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=44918"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=44918"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=44918"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}