Unii ii considera niste teribilisti, daca nu huligani de-a
\ndreptul, ramasi probabil pe strada din greseala si morti din
\ngreseala, fiindca nu s-au ferit la timp. Altii ii considera niste
\nbiete victime vrednice de mila, pentru ca ucigasii lor nu sunt nici
\nacum pedepsiti, ba nici macar cunoscuti, iar fiecare luna decembrie
\nar mai adauga astfel un an riscului ca Romania sa ramana etern
\nbantuita de mania unor suflete care cer razbunare pentru sangele
\nvarsat.<\/p>\n
Altii ii ignora complet, pentru ca mortii Revolutiei nu conteaza in
\nraport cu diversele teorii ale conspiratiei la care adera acesti
\ncompatrioti informati, care stiu cel mai bine cine a facut
\n“revolutia” (neaparat cu ghilimele si cu R mic) si, de la inaltimea
\ncertitudinilor ca americanii, rusii, ungurii sau Vestul in general
\nau pus la cale totul, stiu ca deja nu mai conteaza cativa morti,
\ninfinit mai putin interesanti decat ultimele dezvaluiri despre
\nurzelile dinainte ca zidul Berlinului sa se darame. In fine, altii
\nii dispretuiesc pe mortii din 1989 si ii acuza ca au iesit in
\nstrada ca niste copii rai care nu asculta de tovarasa, ca sa
\ncombata un regim care de fapt era bun, doar ca nu-si dadeau ei
\nseama: acei copii n-au stiut ce fac, caci au distrus – unelte
\ninconstiente ale marilor puteri ce voiau raul tarii – o epoca asa
\nde luminoasa a istoriei noastre.<\/p>\n
Indiferent insa de opiniile despre imprejurarile mortii lor, exista
\nundeva un punct de consens. Luati periodic drept potentiali aliati
\npolitici post-mortem in lupta cu cate un vremelnic presedinte,
\nprim-ministru sau partid la putere, cei ucisi la Revolutie sunt
\nconsiderati automat nenorocosi pentru ca si-au dat viata fara sa
\npoata prevedea ca Romania va ajunge o tara dezbinata, fara
\ndirectie, saracita, condusa de cine nu trebuie si asa mai departe.
\n“Daca ar sti, s-ar zvarcoli in morminte!”<\/p>\n
Dar eu nu cred deloc ca se zvarcolesc in morminte. Ramasi pururi
\ntineri cum sunt, daca ar fi printre noi s-ar imprieteni atat de
\nrepede cu atatia dintre oamenii tineri de azi, care le seamana
\nizbitor. Ii stiti – cei ce invata nu doar ca sa treaca clasa, incep
\nsa munceasca devreme, strang bani ca sa plece in vacanta sa vada
\nEuropa, prind rapid limbi straine, nu admit sa li se bage pe gat
\nparerile altora, viseaza la o Romanie de unde sa nu mai fie impinsi
\nsa emigreze si sunt gata sa faca misto de orice, dar nu si de
\nlibertatea lor, pentru ca vad singuri la multi dintre cei mai in
\nvarsta ce sechele urate a lasat lipsa de libertate.<\/p>\n
De asta nu mi se pare deloc ciudat ca, pe cate un forum online sau
\nintr-o discutie intre colegi unde apare cineva care zice “mai
\nlasati-ma cu Revolutia asta” sau “era mai bine inainte”, intre cei
\nce le dau replica imediat, aratandu-le ce inseamna sa fii liber si
\nce le datoram celor cazuti atunci la Timisoara si la Bucuresti,
\nsunt oameni nascuti dupa 1989 sau cu doar cativa ani inainte de
\nRevolutie. Acesti oameni tineri sunt infuriati de aceleasi lucruri
\ncare i-ar infuria si pe cei din cimitirele Revolutiei – ca Romania
\nnu scapa de hoti, de securisti, de politruci si ca nu ne-am revenit
\nsuficient de repede dupa o arsura de 45 de ani cu fierul rosu. Dar
\nasta nu stirbeste cu nimic bucuria din decembrie 1989 ca dictatorul
\na fugit. Ea a ramas intreaga si se innoieste zi de zi la vederea
\ndezinvolturii normale, orgolioase, stangace, inteligente cu care
\ntraiesc generatiile crescute dupa Revolutie. A, da, sunt niste
\ninculti, lenesi, au obiceiuri foarte proaste si n-au respect. Exact
\nca prietenii lor din ’89 \ud83d\ude42<\/p>\n