Ana crede ca statul roman este totusi generos<\/u><\/p>\n<\/p>\n
Romania are spor natural negativ. Pe scurt, avem nevoie de cat
\nmai multi nou-nascuti. Mai clar de atat, pentru ca Romania sa
\nrevina la spor natural pozitiv, fiecare familie ar trebui sa faca
\nmacar trei copii. Asta nu se intampla, in mod evident, este greu de
\ncrezut ca se va intampla in curand, asa ca dincolo de ratiuni care
\ntin de implinirea personala, cresterea numarului de nasteri ar
\ntrebui sa fie incurajata si de un sistem mai confortabil pentru cei
\ncare sa pregatesc sa-si mareasca familia.<\/p>\n
Asta a fost probabil intentia Ministerului Muncii, atunci cand a
\nextins perioada in care mamele puteau sta acasa pentru a-si ingriji
\ncopiii, de la un an la doi ani, si a majorat valoarea
\nindemnizatiei, de la 600 de lei, la 85% din media veniturilor
\nsalariale nete, din care se plateau contributii sociale, realizate
\nin ultimul an. Acum, ambele au scazut, iar mamele vor sta acasa
\ndoar un an, in care vor primi tot 85% din venituri, din al doilea
\nan urmand sa primeasca doar 500 de lei pe luna. Asta daca aleg sa
\nnu se intoarca la serviciu. Fata de cum arata legislatia in Romania
\nanul trecut, situatia este nemultumitoare.<\/p>\n
Fata de cum stau lucrurile in alte tari, ne aflam inca in
\nparametri mult mai generosi. Iata cateva exemple: in Austria,
\nfemeile nu primesc indemnizatie pentru concediul de maternitate mai
\nmult de 16 saptamani, in Grecia perioada legala este de 17
\nsaptamani, iar in Ungaria se primeste indemnizatie de maternitate
\ntimp de 24 de saptamani. Sa vedem cum stau lucrurile si pe alte
\ncontinente – Statele Unite ale Americii nu sunt deloc generoase in
\naceasta privinta. Nu platesc nici macar o zi de concediu maternal,
\ninsa mamele pot sta acasa trei saptamani, fara sa fie platite de
\nstat sau de compania angajatoare. Pentru Asia si Africa, media este
\nde trei luni.<\/p>\n
Sigur, multe dintre aceste tari nu se confrunta cu problemele
\nnoastre demografice, insa este foarte probabil ca autoritatile sa
\nfi inteles ca natalitatea poate fi stimulata si prin alte metode,
\nmult mai constructive decat concediile de maternitate indelungate
\nsi bine platite. Un exemplu ar fi crearea unui sistem bine pus la
\npunct de educatie si ingrijire prescolara, cu crese care primesc
\ncopii chiar si de cateva luni, cu multinationale care au in sediu
\nsi centre de ingrijire, astfel incat mamele sa poata fi aproape de
\ncopii chiar si atunci cand lucreaza. La fel de mult conteaza si
\ndiferentele dintre calitatea vietii si venituri. Este mult mai
\nsimplu sa te intorci la serviciu la la scurt timp dupa nastere
\nintr-o tara in care angajarea unei bone nu reprezinta un capriciu,
\nci un fenomen uzual.<\/p>\n
Anca este de parere ca statul roman nu are o strategie
\ncoerenta<\/u><\/p>\n
Intentia statului de a diminua perioada platita in care mamele
\nau putut sta acasa pentru a-si creste copiii nu este prea bine
\nprimita, mai ales in randul viitorilor parinti. Este drept,
\nperioada mai ridicata a concediului pentru cresterea copilului,
\nprecum si indemnizatia mai consistenta a favorizat cresterea
\nnatalitatii, inclusiv in mediul corporatist – in multe companii s-a
\nsimtit puternic impactul deciziei guvernantilor, iar destule
\nbirouri au ramas in aceasta perioada neocupate. Nu numai atat, dar
\nmulte mame au fost indemnate de noul sistem sa stea acasa intreaga
\nperioada si sa ia chiar in calcul posibilitatea de a face un al
\ndoilea copil inainte ca primul sa implineasca doi ani.<\/p>\n
Intre timp, campul muncii a avut destul de mult de suferit din
\nacest punct de vedere, iar companiile s-au vazut nevoite fie sa
\npuna presiune mai mare pe angajatii ramasi in companie, fie sa-si
\ncreasca forta de munca si sa faca fata cheltuielilor mai mari la
\nintoarcerea mamelor la lucru, dat fiind ca exista obligativitatea
\nde a le pastra postul sau de a le oferi o pozitie echivalenta timp
\nde sase luni.<\/p>\n
Diminuarea perioadei de la doi la un an si implicit reducerea in
\nansamblu a indemnizatiei pe care trebuie sa o plateasca statul in
\ndecursul concediului pentru cresterea copilului are in sine o
\nsingura justificare, chiar daca nu tocmai pe placul populatiei si
\nprobabil riscanta in raport cu sporul natural din Romania. Bugetul
\nde stat este sugrumat. In aceste vremuri de criza, contributiile
\nprin taxe si impozite la buget s-au diminuat, chiar daca procentual
\ncotele de contributie au crescut pe alocuri (o baza mai mica de
\ncontribuabili, fie ca vorbim de angajati sau de angajatori,
\ninseamna in final o contributie totala mai redusa). Iar statul pare
\nsa fi ajuns sa nu-si mai poata permite sa sustina deopotriva
\nsomerii, pensionarii, parintii si copii, alaturi de alte categorii
\ndefavorizate, asa ca incepe sa refaca toate calculele.<\/p>\n
Problema ar fi faptul ca in Romania nu pare sa existe un set de
\nprioritati bine definit, iar autoritatile prefera sa investeasca in
\nlucruri poate frumoase, dar care nu inlesnesc prea mult viata
\nromanilor si asa saraci prin comparatie cu vecinii din Vest. Cu o
\nindemnizatie pentru cresterea copilului mai mica, un ajutor de
\nsomaj si el mai redus si alte masuri asemenea, s-ar putea sa nu ne
\nramana altceva de facut decat sa revenim poate la o serie de
\npractici mai putin corecte din care pana la urma tot statul va avea
\nde pierdut.<\/p>\n
Pe de alta parte, nu ma intelegeti gresit, nu sunt deloc de
\nacord cu situatia, insa nu pot sa nu ma intreb cum de s-au
\ndescurcat atatea familii inainte de noua legislatie, cand perioada
\nera oricum mai redusa, iar indemnizatia era aceeasi pentru toata
\nlumea – 600 de lei, plus alocatia copilului? Se nasteau copii si
\natunci, iar mamele nu se plangeau prea mult si nu protestau in
\nstrada ca un an nu le ajunge pentru a-si creste copilul sau ca
\nindemnizatia nu le ajunge pentru lapte praf si Pampers. Nimic de
\nzis, suntem mai saraci in criza decat acum cativa ani raportat la
\nputerea de cumparare, dar un parinte care asteapta sa creasca un
\ncopil doar din indemnizatie nu face decat sa se amageasca. Si nu
\nvorbim aici despre perioada ulterioara primilor doi ani, cand si
\ncheltuielile incep sa creasca.<\/p>\n
In fond, un copil n-ar trebui sa se nasca doar din motive
\nbanesti, iar cresterea natalitatii n-ar trebui sa fie doar o
\nproblema de natura financiara pentru stat. Daca vor sa se alinieze
\npracticilor mondiale, guvernantii ar trebui sa se alinieze pana la
\ncapat si sa ofere totdata si un sistem intreg prin care parintii sa
\nstea acasa cu nou-nascutii doar pana la varsta de un an, mai exact
\ncrese, gradinite sau bone care sa nu ceara intr-o luna mai mult
\ndecat castigurile unuia dintre parinti. Iar 500 de lei pe luna in
\nplus fata de salariu in al doilea an, daca intentiile statului se
\nvor materializa, sunt doar frectie la picior de lemn.<\/p>\n
Si atunci, care mai e toata strategia? Sa reduci acum din
\ncheltuieli ca sa ajungi peste niste ani sa nu mai ai de unde sa
\nincasezi venituri?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Natalitatea poate fi stimulata si prin alte metode, mult mai constructive decat concediile de maternitate indelungate si bine platite. Un exemplu ar fi crearea unui sistem bine pus la punct de educatie si ingrijire prescolara, cu crese care primesc copii chiar si de cateva luni, cu multinationale care au in sediu si centre de ingrijire, astfel incat mamele sa poata fi aproape de copii chiar si atunci cand lucreaza. Conteaza insa si diferentele dintre tari in privinta calitatii vietii si a veniturilor. Este mult mai simplu sa te intorci la serviciu la la scurt timp dupa nastere intr-o tara in care angajarea unei bone nu reprezinta un capriciu, ci un fenomen uzual.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[15190,15245,553,17645,4669,17505,7104],"class_list":["post-44412","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-ana-raduta","tag-anca-arsene-barbulescu","tag-copii","tag-dezbaterile-bm","tag-familie","tag-indemnizatie","tag-opinii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44412","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=44412"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44412\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":61937,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44412\/revisions\/61937"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=44412"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=44412"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=44412"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}