![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/7752815\/13\/banda-europa.jpg?width=&height=\")
<\/a><\/p>\nDar si structura economiilor la care ar trebui sa se aplice
\nreformele respective, si diferentele culturale dintre societatile
\neuropene contrazic ideea de mars unitar si creeaza tensiuni care se
\nreflecta in increderea in moneda euro. Pentru ca euro sa fie, spre
\nexemplu, la fel de bun pentru Grecia pe cat este pentru Germania ar
\ntrebui ca si cresterea economica, si deficitele externe, si
\ninflatia din ambele state sa fie sincronizate. Asa ceva nu se
\nintampla, asa incat statele cu productivitate crescuta acumuleaza
\nexcedente bugetare (16,8 miliarde de euro in 2010 in Germania), iar
\ncele cu productivitate scazuta acumuleaza deficite. Scenariul se
\nintampla pe continent, spun analistii, inca de prin anii ’80, de
\ncand nordul bogat s-a decuplat tot mai mult de restul plutonului,
\ndin care acum se selecteaza victimele de sacrificat pe altarul
\npietelor financiare.<\/p>\n
Decuplarea parea un fapt depasit gratie beneficiilor UE si apoi
\nale zonei euro; am auzit cu totii ani in sir povestile despre tari
\nca Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia care s-au ridicat din
\nsaracie cu bani europeni, cu munca multa si ieftina si in cele mai
\nfericite cazuri cu taxe scazute. Irlanda a ajuns fostul “tigru
\nceltic”, invidiat de intreaga Europa – Thomas Friedman,
\neditorialistul de la The New York Times, o cataloga in 2007 drept
\n“a doua cea mai bogata tara din Europa”. La jumatatea lui noiembrie
\ncurent, insusi directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, dadea
\nasigurari ca Dublinul “se poate descurca” fara ajutorul
\ninstitutiilor financiare internationale. Atunci ce i-a lovit si de
\nce tocmai acum?<\/p>\n
<\/p>\n
Raspunsul, ca in teoria fluturelui care provoaca dintr-o bataie
\nde aripi o furtuna in celalalt colt al lumii, se afla nu la Dublin,
\nci intr-o statiune de lux franceza de pe tarmul Canalului Manecii,
\nDeauville. Acolo s-au intalnit la jumatatea lui octombrie
\npresedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela
\nMerkel, ca sa discute viitorul mecanismelor macroeconomice din
\nUniunea Europeana. Desi se astepta un plan comun de penalizare a
\ncelor care mai incalca limitele de deficit bugetar impuse prin
\nTratatul de la Maastricht, cei doi au abandonat aceasta idee si au
\navansat in schimb un proiect (acceptat cateva zile mai tarziu de
\ntoti cei 27 de sefi de state si guverne din UE) prin care
\ncreditorii privati, adica grupurile financiare si fondurile de
\ninvestitii care actioneaza pe pietele financiare si cumpara titluri
\nde stat si obligatiuni suverane, urmeaza sa preia o parte din
\npagubele aparute atunci cand o tara ar recunoaste ca nu-si mai
\npoate achita datoria. Adica exact planul propovaduit in primavara
\nde o multime de analisti americani: declarati incapacitate de
\nplata, restructurati creditele, iar creditorii privati sa-si asume
\no parte din pierderi, urmand sa recupereze doar restul
\ncreantelor.<\/p>\n
Proiectul n-a mers mai departe de declaratiile de intentii,
\nmecanismul sau de functionare n-a fost prezentat, dar a fost
\nsuficient pentru ca pietele financiare sa intre din nou in vrie, sa
\nparieze pe falimentul PIIGS si pe spargerea zonei euro. Degeaba a
\nincercat ministrul german de finante Wolfgang Sch\u00e4uble sa tempereze
\nagitatia, spunand ca planul Berlinului se referea la situatia de
\ndupa 2013, cand expira actualul exercitiu bugetar al Uniunii si
\ntotodata si mecanismul plasei de siguranta de 750 de miliarde de
\neuro de care am pomenit la inceput. Primele de risc (contractele
\nCDS) pentru statele din grupul PIIGS au reinceput sa urce, iar
\ndobanzile asemenea, avand pe post de vedeta Irlanda, careia i s-au
\ncerut dobanzi chiar si de 8,6%, cu 6,2 procente peste nivelul cerut
\npentru obligatiunile Germaniei, considerate etalon de solvabilitate
\nin UE. Joia trecuta, dobanda la obligatiunile germane pe 10 ani era
\nde 2,67%.<\/p>\n
Cum guvernul de la Dublin nu-si putea finanta deficitul bugetar
\nimens (ajuns la circa 32% din PIB, daca adaugam sumele investite
\npentru salvarea sistemului bancar) decat prin imprumuturi de pe
\npietele externe, Irlanda avea de ales intre declararea
\nincapacitatii de plata (pentru ca nu-si putea rostogoli la
\nnesfarsit creditele cu dobanzi din ce in ce mai mari) si apelul la
\npachetul de garantii al UE si FMI, din care Grecia a luat deja in
\nprimavara 110 miliarde de euro. La cele 80-90 de miliarde despre
\ncare guvernul lui Brian Cowen discuta cu FMI si Comisia Europeana
\nse vor adauga probabil inca 8 miliarde de euro de la Marea Britanie
\n– imprumutul de “buna vecinatate” pe care l-a anuntat deja
\npremierul britanic George Osborne. Nu, nu e vorba de altruism,
\nLondra avand de fapt cea mai mare expunere la sistemul bancar
\nirlandez si fiind, deci, cea mai interesata ca acesta sa fie
\nmentinut cu orice pret in picioare.<\/p>\n
Guvernul irlandez a subestimat severitatea crizei in mod
\nconstant, sub conducerea aceluiasi premier Brian Cowen care acum,
\npresat sa convoace alegeri anticipate ce probabil nu-i vor fi
\nfavorabile, incearca sa mai traga de timp pana la adoptarea
\nbugetului pe 2011. Pana la sfarsitul lui septembrie, executivul
\nCowen injectase 45 mld. euro pentru a asigura lichiditati unui
\nsistem bancar care a pariat haotic pe sectorul imobiliar prabusit
\nodata cu criza, iar o agentie creata de guvern, de fapt o “banca de
\nvidanjare” a activelor toxice, NAMA (National Asset Management
\nAgency) a anuntat ca va prelua de la banci imprumuturi de alte 73
\nde miliarde de euro, cu un discount de aproape 50%.<\/p>\n
Analistii spun insa ca si dupa acest discount, activele pe care
\nau fost acordate imprumuturile sunt inca supraevaluate, la fel ca
\nsi o mare parte a portofoliului de credite emise in anii nebuni de
\ndupa 2001, cand sectorul imobiliar irlandez a inceput sa ia avant
\ncu ajutorul banilor ieftini pe care bancile le puneau la dispozitie
\noricui voia sa-i ia. Pana in 2001, modelul irlandez a fost de
\nsucces: o tara ai carei cetateni emigrau in corpore inca din urma
\ncu doua secole a devenit treptat un paradis pentru companiile de
\ntehnologie (in special), dar si pentru cele farmaceutice.<\/p>\n
Reteta nu a fost foarte complicata: scaderea impozitului pe
\nprofitul companiilor la 12,5% a facut din tara cu 4,6 milioane de
\nlocuitori un cvasi-paradis fiscal unde, atrasi de multimea de
\ntineri bine educati si vorbitori nativi de engleza, au navalit
\ngigantii IT-ului mondial, Google, Intel, Microsoft, dar si “noua
\ndintre cele mai mari zece companii farmaceutice, 16 dintre cei mai
\nmari 20 de producatori de echipamente medicale si 7 dintre cei mai
\nmari zece designeri de software ai lumii”, dupa cum descria in 2007
\nThomas Friedman miracolul irlandez.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Dupa 2001 insa, Irlanda a intrat intr-o febra imobiliara
\naccentuata din care nu s-a mai trezit decat in 2007 in sunetul unei
\nimplozii de amploare, ale carei efecte se resimt astazi din plin.
\nPoate una dintre cele mai relevante personificari ale excesului din
\nimobiliare este Derek Quinlan, un fost inspector fiscal irlandez
\ncare in 2004, in fruntea unui grup de investitori, a suflat
\nconsortiul hotelier Savoy din Londra de sub nasul bogatului print
\nsaudit Alwaleed Bin Talal pentru naucitoarea suma de 1,1 miliarde
\nde euro, in cea mai mare parte bani imprumutati. Laudat la vremea
\nrespectiva de presa irlandeza pentru revansa intoarsa
\nimperialismului britanic (irlandezii si englezii s-au luptat
\nindarjit pentru Irlanda de azi de pe la jumatatea secolului al
\nXIX-lea, pana cand cei din urma au inteles sa se retraga in partea
\nde nord a insulei), Quinlan este dovada vie a cat de mari si de
\nnebunesti au putut fi pariurile puse de bancile irlandeze pe
\nsectorul imobiliar, fara ca vreo autoritate de reglementare sa
\nrestrictioneze sau sa controleze aceste expuneri.<\/p>\n
Fostul magnat irlandez, care acum traieste cu chirie la
\nLausanne, de unde incearca sa valorifice ramasitele fostului sau
\nimperiu imobiliar, a imprumutat pentru investitii imobiliare 600 de
\nmilioane de euro in nume personal de la mai multe banci irlandeze:
\n300 de milioane de euro de la Anglo Irish Bank, 130 de milioane de
\nla Bank of Scotland Ireland, cate 40 de milioane de la Allied Irish
\nBanks, Bank of Ireland, dar si de la banci britanice – Barclays,
\nRBS – precum si cate 11 milioane de euro de la Citigroup, Lombard
\nsi First Active. Cele 600 de milioane se adauga miliardelor de euro
\ncu care cam aceleasi banci irlandeze i-au creditat achizitiile
\nfacute in numele vehiculului sau de investitii, Quinlan Private, si
\ncare s-au dezumflat pe rand. Un exemplu edificator: in 2006, un
\nconsortiu condus de Quinlan a cumparat un teren de constructie in
\nzona Ringsend din Dublin, iar trei ani mai tarziu, dupa ce criza a
\noprit orice intentie de dezvoltare pe respectivul amplasament,
\nparcela a fost reevaluata la doar 60 de milioane de euro, dar,
\npentru ca nici asa nu i s-a putut gasi un cumparator, a fost
\ntransferata in proprietatea “vidanjorilor” de la NAMA!<\/p>\n
Paradoxal sau poate ca nu chiar, data fiind proverbiala mandrie
\na irlandezilor, cei mai mari investitori din imobiliare din Irlanda
\nau fost irlandezii insisi, sprijiniti de bancile din Dublin. De
\naceea, atunci cand, din 2007, bancile nu au mai avut de unde sa
\nimprumute bani ca sa finanteze noi si noi achizitii spectaculoase,
\nmandrilor irlandezi proprietari de active hiper-evaluate li s-a
\ntras presul de sub picioare. Unii, precum Quinlan, incearca sa
\nsalveze ce se mai poate salva; altii au decis sa incheie altfel
\nsocotelile: potrivit Consiliului Irlandez de Proprietati, citat de
\nBusiness Week, 29 de magnati imobiliari, de la proprietari de
\nactive si pana la patroni din constructii, s-au sinucis de la
\ninceputul crizei si pana toamna aceasta.<\/p>\n
Bancile au ramas cu activele, numai ca, prin ajutorul
\nneprecupetit al actualului premier Cowen, s-au bucurat de numeroase
\ninjectii de lichiditati care sa le mentina in viata. Intre timp,
\ncei care aveau depozite in Irlanda si au aflat de povesti precum
\ncea a lui Quinlan si-au retras masiv banii, astfel ca Banca
\nCentrala Europeana a devenit principalul sustinator al sistemului
\nbancar irlandez, ajungand la 130 de miliarde de euro injectati
\nindirect pana in prezent, pentru a le acoperi nevoile de
\nlichiditati. De fapt, unii analisti sustin ca tabloul irlandez de
\nacum seamana cu cel al bancii Lehman Brothers din 2008, sufocata de
\nretragerile masive, incapabila sa-si onoreze obligatiile in lipsa
\ngarantiilor guvernamentale si cazuta sub povara datoriilor. Doar ca
\nLehman a putut fi lasata sa cada – Irlanda nu, fie si doar daca ne
\nuitam la expunerea bancilor straine: salvarea tarii devine o
\nchestiune de siguranta nationala pentru Marea Britanie, iar pentru
\nUniunea Europeana un pariu pe care moneda unica europeana e
\nobligata sa-l castige.<\/p>\n
Iar aceasta e de fapt problema cea mare din spatele incercarilor
\nUE si FMI de a calma pietele prin marele credit pentru Irlanda:
\nteama de contagiune, de repetare a problemelor de la Dublin in
\ncazul altor state mult mai mari din zona euro, cu repercusiuni
\ngrave si posibil iremediabile asupra viitorului monedei unice
\neuropene. Contagiunea nu este doar o vorba dintr-un lexicon politic
\nmenit sa inspire teama (acuzatia respectiva i-a fost adusa
\ncancelarului Angela Merkel, care a avertizat ca “euro se afla
\nintr-o situatie exceptional de grava”), ci o realitate care sufla
\nin ceafa: dobanzile pentru datoria Portugaliei au crescut de la
\n4,89% martea trecuta pana la 5,1% in ziua urmatoare, iar pentru
\nSpania au ajuns in acelasi interval la 3,12% de la 3,1%. Tensiunea
\npe pietele financiare este in buna parte pur speculativa, intrucat,
\npotrivit unui calcul Reuters, imprumuturi de circa 20 de miliarde
\nde euro facute de sase dintre cele mai mari banci din Irlanda ajung
\nla scadenta in urmatoarele 12 luni, peste jumatate dintre ele chiar
\npana in iunie 2011. Pentru a reda increderea investitorilor,
\nIrlanda a anuntat ca isi va “supracapitaliza” bancile, iar unele
\ndintre ele ar putea fi nationalizate, ca sa nu se prabuseasca sub
\npovara imprumuturilor.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Dar Portugalia? Confruntata cu perspectiva scadentei unui
\nserviciu al datoriei publice de 4,5 miliarde de euro in aprilie,
\napoi cu o alta scadenta in iunie, de 4,96 miliarde de euro,
\nPortugalia este si ea, dupa modelul aplicat cu succes Greciei si
\nIrlandei, incoltita de investitorii financiari care pentru a-i
\ncumpara certificatele de trezorerie ii cer dobanzi ce nu pot sfarsi
\ndecat prin a ajunge prohibitive, daca lucrurile merg in acelasi
\nritm. E drept, Executivul de la Porto pare pe cale sa rateze tinta
\nde deficit bugetar estimata pentru 2010, de 7,3% din PIB, ceea ce
\nar da un motiv in plus creditorilor externi sa-l stoarca de si mai
\nmulti bani in schimbul imprumuturilor; mai mult, dupa cresterea
\nfirava din acest an, in jur de 1%, analistii estimeaza intoarcerea
\nla recesiune in 2011, cand consumul se va contracta sensibil din
\ncauza masurilor de austeritate ce au fost si vor fi introduse –
\nreduceri de salarii si cresteri de impozite.<\/p>\n
Un analist din Citi-ul londonez, citat sub anonimat de agentia
\nReuters, a calculat ca necesarul sumelor pentru salvarea tarii
\niberice ar fi de 45 de miliarde de euro pana in 2013, pentru ca
\nportughezii sa-si poata plati bondurile scadente in valoare de 22
\nmiliarde de euro si sa isi poata finanta si deficitele fiscale din
\nurmatorii ani, estimate la alte 20 de miliarde de euro.<\/p>\n
Dar adevarata sperietoare pentru toti nu este o cerere de ajutor
\nvenita din partea Portugaliei, ci una venita din partea Spaniei.
\nDobanzile cerute Madridului pentru creditele externe sunt si ele in
\ncrestere, iar solutia in caz ca guvernul spaniol nu va mai avea
\nacces la finantare de pe piete nu mai pare atat de simpla. Cele 750
\nde miliarde de euro disponibile in cadrul Fondului de Stabilitate
\nFinanciara European (EFSF), de unde se vor hrani deficitele
\nirlandeze, ar ajunge pentru acoperirea nevoilor de finantare ale
\nSpaniei, estimate de compania de consultanta Capital Economics la
\n420 de miliarde de euro, dar nu ar ramane mai nimic si pentru
\naltii. Spania este a patra economie din UE, contribuind cu 11,5% la
\nprodusul intern al Uniunii, iar economia sa este mult mai mare
\n(aproape dubla) decat cele ale Greciei, Irlandei si Portugaliei la
\nun loc.<\/p>\n
Cu toate acestea, si desi ministrul spaniol de finante refuza
\norice comparatie, problemele Spaniei sunt foarte asemanatoare cu
\ncele ale Irlandei, sistemul bancar spaniol fiind considerat putred
\npe dinauntru din cauza expunerii mari a caselor de creditare
\nregionale, “cajas”, fata de sectorul constructiilor, care a suferit
\nsi aici o implozie dureroasa. Insa Spania sta deocamdata bine la
\ncapitolul datorie publica raportata la PIB, fiind sub media
\neuropeana, ceea ce ar trebui sa-i ofere un respiro in fata
\nasaltului speculatorilor. Sau nu.<\/p>\n
Oricum ar fi, toata lumea e de acord ca problemele din zona euro
\nnu s-au terminat, asa cum incercau sa se amageasca liderii europeni
\nin primavara dupa salvarea Greciei, ci, odata cu perspectiva ca
\nPortugalia sa o ia pe drumul Greciei si al Irlandei, se vor
\ncomplica si mai mult. Dat fiind ca marii creditori ai statelor din
\ngrupul PIIGS sunt Germania, Franta si Marea Britanie, viitorul
\nmonedei unice europene se joaca doar intre trei capitale. Deja
\nGermania a dat semne de nervozitate, interpretate de unii analisti
\nca marcand punctul de saturatie la care Berlinul a ajuns dupa ce a
\ntrebuit sa-si foloseasca resursele bugetare pentru a-i salva pe
\ncheltuitorii zonei euro. E posibil insa ca, dupa alti analisti,
\nsoliditatea sistemului bancar european in ansamblu, cuplata cu
\nfaptul ca datoriile statelor cu probleme sunt “in familie”, adica
\ntot fata de state din eurozona, sa fie suficienta pentru a asigura
\nmoneda euro ca trece cu bine de niste turbulente ce se vor prelungi
\nprobabil pana cel putin anul viitor. Cand, dupa cum se stie, vine
\nun nou Ignat.<\/p>\n
PIGS, ulterior PIIGS, acronimul care a dat peste cap sistemul
\nfinanciar european, este din nou in atentie, la doar cateva luni
\ndupa convulsiile care au insotit salvarea Greciei. De aceasta data
\nsi din motive sensibil diferite, Irlanda are nevoie sa fie scoasa
\ndin ghearele investitorilor financiari, care altfel ar sufoca-o cu
\ndobanzi de doua cifre pentru obligatiunile sale suverane. Vestea
\nproasta este ca s-ar putea ca tandemului greco-irlandez sa i se
\nalature in curand si un al treilea “purcelus”, Portugalia, desi
\nmulti se tem de ce ar fi mai rau: extinderea problemelor la
\neconomiile cu adevarat prea mari ca sa cada, Spania sau
\nItalia.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
PIGS, ulterior PIIGS, acronimul care a dat peste cap sistemul financiar european, este din nou in atentie, la doar cateva luni dupa convulsiile care au insotit salvarea Greciei. De aceasta data si din motive sensibil diferite, Irlanda are nevoie sa fie scoasa din ghearele investitorilor financiari, care altfel ar sufoca-o cu dobanzi de doua cifre pentru obligatiunile sale suverane. Vestea proasta este ca s-ar putea ca tandemului greco-irlandez sa i se alature in curand si un al treilea \u201cpurcelus\u201d, Portugalia, desi multi se tem de ce ar fi mai rau: extinderea problemelor la economiile cu adevarat prea mari ca sa cada, Spania sau Italia.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[8225,7267,7136,7433,5842,30,13308,20125,20126,17312,9705,8988,13242],"class_list":["post-44388","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-analiza","tag-banci","tag-finante","tag-fmi","tag-grecia","tag-imobiliare","tag-irlanda","tag-pigs","tag-piigs","tag-portugalia","tag-spania","tag-special","tag-zona-euro"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44388","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=44388"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44388\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":61916,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/44388\/revisions\/61916"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=44388"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=44388"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=44388"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/7752815\/14\/banda-irlanda.jpg?width=&height=\")
<\/a><\/p>\n