![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/7618335\/24\/banda-valuta.jpg?width=369&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\nDesigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
\ncare au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
\ninteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
\nexpresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
\ncu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
\ndevalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
\nAcestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
\nreziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
\nsa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
\nde puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
\nde speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
\ndevalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
\nSUA sau Germania.<\/p>\n
Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
\nrespectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
\ndorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
\ndolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
\nsaptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
\nnoua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
\ntitluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
\ndeci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
\niesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
\naici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
\nva continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
\ndesi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
\nde a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
\na amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
\ndecizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
\npunitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
\nadica pentru China.<\/p>\n
Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
\nin valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
\nscape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
\nmai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
\ncea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
\ndin recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
\no apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
\nin plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
\ncentrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
\nde semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
\nreflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
\nguvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).<\/p>\n
Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
\nbrazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
\nde zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
\n2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
\nsi, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
\ncompetitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
\naproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
\nbancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
\nmonede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
\ndescuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
\ndesavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
\nrentabile in care sa-si plaseze banii.<\/p>\n
Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
\nsunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
\nunui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
\ndispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
\nBancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
\nde cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
\ncare initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
\nGrecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
\nce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
\ncrize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
\ncontextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
\nnumele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
\nsa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
\nimplicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
\nbancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
\nconturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
\neconomiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.<\/p>\n
<\/p>\n
Pentru Statele Unite, politica unui dolar ieftin a fost la
\nordinea zilei inclusiv in anii administratiei Bush, cu tot cu
\ncorolarul ciondanelilor cu China pe aceeasi tema a yuanului
\nmentinut artificial prea ieftin. Dupa caderea Lehman Brothers insa,
\nproblema cursului a capatat o miza noua, respectiv evitarea unei
\nnoi crize financiare si furnizarea de lichiditate in piata pentru a
\nintretine circuitul banilor in economie si a depasi recesiunea.
\nRezerva Federala a inceput sa injecteze masiv bani in piata, sa
\ncumpere certificate de trezorerie si a coborat pana spre 0% ratele
\ndobanzii de referinta.<\/p>\n
Deloc surprinzator, cel mai mare sustinator al monedei americane
\na devenit China, cea mai afectata de o posibila devalorizare a
\ndolarului: Beijingul are la dispozitie, in special din schimburile
\ncomerciale, un imens rezervor de valuta evaluat la circa 2.600 de
\nmiliarde de dolari la inceputul lui octombrie, 65% din acesta fiind
\noficial in moneda americana. Chinezii s-au straduit sa pastreze
\nyuanul la niveluri cat mai scazute, ca sa-si pastreze avantajul
\ncomercial si sa ramana o piata atractiva de investitii. In acelasi
\ntimp, oficialii chinezi au reluat tema, veche tot de pe vremea
\nadministratiei Bush, a amenintarilor cu diversificarea rezervei
\nvalutare (in sensul unei mai mari ponderi a euro, de pilda), pentru
\na putea sa priveasca mai cu detasare cererile tot mai insistente
\nale administratiei americane de a da drumul cursului yenului.<\/p>\n
Daca dupa episodul cu calul troian am invatat ca trebuie sa te
\ntemi de greci chiar si atunci cand fac daruri, ideea de
\ndiversificare a rezervelor valutare chineze ar sugera ca trebuie sa
\nte temi de chinezi mai ales atunci cand investesc in moneda ta.
\nJaponia, pentru care China reprezinta principala piata de export, a
\nfost prima victima a valului de bani venit din vistieria chineza.
\nIn primele sapte luni ale acestui an, Beijingul a cumparat asiduu
\nobligatiuni de stat japoneze in valoare de 2.300 de miliarde de
\nyeni (25,5 miliarde de dolari), facand ca moneda nipona sa piarda
\n15% fata de dolar. Reactia japonezilor a fost diplomatica doar
\nintr-o mica masura, autoritatile de la Tokio cerand imperativ
\nChinei sa-si diminueze expunerea pe yen; mai mult, in premiera in
\nultimii sase ani, banca centrala a Japoniei a vandut in septembrie
\nyeni in valoare de 20 de miliarde de dolari ca sa tempereze
\naprecierea propriei monede. Aparent, Beijingul s-a conformat
\nsomatiilor si a vandut in august circa 90% din cat cumparase; insa
\nin acelasi timp, fonduri de investitii din Londra si-au descoperit
\nbrusc intentia de a investi masiv in obligatiunile japoneze, pe
\ncare le-au cumparat aproape in totalitate de la chinezi. Dupa cum
\nobserva saptamanalul The Economist, “nu e imposibil ca China sa se
\nfi aflat in spatele unora dintre aceste achizitii”, dat fiind ca
\nBeijingul foloseste deseori “paravane” din Londra sau Hong Kong
\npentru a-si deghiza investitiile si pentru a ascunde expunerea (mai
\nmare deci decat oficialul nivel de 65%) pe moneda americana.<\/p>\n
Pe de alta parte, pentru Statele Unite nu e deloc confortabil
\npolitic ca mare parte a datoriei lor externe sa se afle in mainile
\nBeijingului, caruia administratiile de la Washington i-au reprosat
\nde-a lungul timpului atat incalcarea drepturilor omului, cat si
\nexporturile la pret de dumping, care cresc implacabil deficitul
\ncomercial american. Apropierea alegerilor de la jumatatea
\nmandatului, care au loc in aceasta saptamana, la 2 noiembrie, si
\nnevoia de munitie electorala a administratiei Obama (care are de
\nraportat pana acum succese modeste in raport cu asteptarile de la
\ninvestitura din urma cu doi ani) au facut ca presiunile
\nWashingtonului asupra Chinei sa sporeasca in ultimele luni pentru
\nca aceasta sa permita yuanului sa revina la niveluri mai
\nsuportabile.<\/p>\n
Ministrul american de finante Timothy Geithner a acuzat China
\nca, nepermitand yuanului sa se aprecieze, creeaza o “dinamica
\npericuloasa” de “non-apreciere competitiva” in economiile emergente
\nsi ca acumularea in exces de rezerve valutare duce la “distorsiuni
\nsevere” in economia mondiala. Cu alte cuvinte, din cauza Chinei si
\na lesei scurte in care isi tine moneda nationala, restul lumii –
\ndependenta de exporturile chineze ieftine, care realizeaza 40% din
\nprodusul intern brut al tarii – s-ar vedea nevoita sa-si deprecieze
\nfortat monedele ca sa-si salveze de la strangulare propriile
\neconomii.<\/p>\n
Replica Chinei? Purtatorul de cuvant al ministerului de externe
\nde la Beijing: “Daca aprecierea unei monede ar putea rezolva toate
\nproblemele economice ale lumii, la ce ne-ar mai folosi
\neconomistii?” Iar guvernatorul bancii centrale chineze, Zhou
\nXiaochuan, a explicat ca pretentiile de apreciere rapida a yuanului
\nseamana cu cautarea unei potiuni magice la o problema care necesita
\nun tratament de lunga durata. Beijingul a deschis la 19 iunie o
\nsupapa foarte ingusta prin care este eliberata presiunea pusa de
\nyuan pe celelalte monede, permitand o apreciere suficient de lenta
\nastfel incat sa nu-i dezechilibreze economia – cum spuneam mai sus,
\nde 1,92% fata de dolar, in conditiile in care insa moneda chineza
\neste considerata de Fondul Monetar International “semnificativ
\nsubevaluata”, iar un grup de lobby al producatorilor americani
\nsustine ca subevaluarea ar fi chiar de 40%!<\/p>\n
\nFaptul ca administratia Obama s-a ferit sa dea curs pana acum
\ncererii Congresului de a impune sanctiuni vamale prietenilor
\nasiatici sugereaza ca Washingtonul inca mai spera in bunele
\nintentii ale Beijingului; de altfel, Obama se va intalni din nou cu
\nomologul sau Hu Jintao inainte de summitul G20 de la 11-12
\nnoiembrie de la Seoul. Separat insa, administratia americana a
\nanuntat si declansarea unei anchete cu privire la posibila
\nsubventionare de catre China a companiilor sale producatoare de
\nechipamente pentru energia alternativa, piata pe care o domina de
\ndeparte la nivel mondial, dar pe care Statele Unite si-au propus sa
\no avanseze rapid sub administratia Obama. Ancheta – care s-ar putea
\nsolda cu reclamarea Beijingului la Organizatia Mondiala pentru
\nComert – va dura circa 90 de zile, timp in care multe lucruri se
\npot schimba.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Inclusiv atitudinea Chinei, care a luat deja o masura citita
\ndrept o incercare de a evita supraincalzirea propriei economii,
\ninsa in practica poate fi interpretata drept o mana de ajutor data
\ndolarului si amicilor americani: dupa trei ani de inactiune, a
\nridicat saptamanile trecute cu 0,25% dobanda la depozitele pe un an
\n(2,5%) si cu acelasi cuantum dobanda anuala de referinta la
\ncredite, care a ajuns la 5,56%. Desi in teorie nu e o masura
\nbrutala, caracterul ei neasteptat (analistii estimau ca pana in
\n2011 nu va fi vorba de vreo crestere a dobanzilor) a alertat
\npietele, care se asteapta ca Beijingul sa vina in continuare cu
\nalte masuri de temperare a cresterii economice, estimata in acest
\nan la 9-10%. Decizia a fost citita si ca un posibil compromis (in
\nasteptarea unuia oficial de la summitul G20 din noiembrie) intre
\nadministratiile americana si chineza, Beijingul aratandu-se dispus
\nsa creasca ritmul de apreciere a yuanului, cu conditia ca
\nWashingtonul sa limiteze cantitatea de dolari (inclusiv
\nnou-tipariti) pe care-i va arunca in piata in perioada
\nurmatoare.<\/p>\n
Dar apetitul de investitii al Chinei nu se rezuma la bondurile
\namericane sau japoneze. Intr-un turneu diplomatic facut luna
\ntrecuta prin Europa, premierul chinez Wen Jiabao a aratat clar ca
\nBeijingul a simtit miros de sange de la problemele economice ale UE
\nsi s-a declarat gata sa puna umarul la rezolvarea lor. Principala
\ntinta: Grecia, care are mare nevoie de finantarea deficitului
\nbugetar si in general de bani. Or, China s-a angajat sa cumpere si
\nviitoarele obligatiuni pe care guvernul elen le va emite, dar si sa
\nparticipe masiv la privatizarile pregatite de Atena si la o serie
\nde investitii publice in infrastructura portuara. Un ajutor fratesc
\nintre doua economii emergente, a reflectat premierul chinez, care
\nsi-a prezentat tara ca avand “un PIB per capita la doar o optime
\ndin cel al Greciei si de trei ori mai multi locuitori sub limita de
\nsaracie decat Grecia”. Beijingul e empatic, deci, la problemele
\neconomice ale Atenei pe care, la o adica, le-ar putea rezolva cu o
\nfarama din cele 2.600 de miliarde de dolari pe care le are la
\ndispozitie si care cresc continuu, ca spatiul de stocare pe
\nconturile Gmail – numai in septembrie, Beijingul a raportat aproape
\n17 miliarde de dolari excedent comercial pe ultimele 12 luni.<\/p>\n
Ce cere Jiabao in schimb? Mai nimic – poate doar, pentru
\ninceput, un sprijin mai consistent al Greciei – si al altor state
\npe care altruista China s-a aratat dispusa sa le ajute financiar,
\nca “pasageri in aceeasi barca” – pe langa Bruxelles, ca organismul
\neuropean sa declare China economie de piata functionala, ceea ce ar
\nface-o mai putin vulnerabila, spun analistii, la acuzatiile de
\ndumping ce i-ar putea fi aduse la Organizatia Mondiala a
\nComertului. “Winston Churchill si Harry Truman au ferit Grecia sa
\nnu cada sub comunism; Wen Jiabao isi ia acum revansa”, a conchis
\nIrwin Stelzer, director de studii de politici economice la Hudson
\nInstitute. Asa cum spuneam, nu doar Grecia se afla in vizorul
\nofensivei chineze: tot in acest an, Beijingul a cumparat
\nobligatiuni de 400 de milioane de euro emise de guvernul spaniol,
\naflat si el intr-o situatie economica sensibila. Printre escalele
\nlui Wen Jiabao de luna trecuta s-a numarat si Italia, inclusa si ea
\nin grupul denumit PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si
\nSpania) al statelor cu cele mai nesustenabile deficite bugetare din
\nUniunea Europeana, dintre care Beijingul pare ca-si recruteaza cu
\npredilectie viitoarele “victime”.<\/p>\n
O dovada, spun unii, ca statele zonei euro nu se pot ajuta
\nsingure, mai exact ca programele masive de injectii de lichiditati
\npe care Banca Centrala Europeana le-a declansat din 2008 incoace
\npentru a relansa economiile zonei euro nu au avut efectul scontat.
\nDintre critici, cel mai aspru s-a dovedit pana acum Axel Weber,
\nguvernatorul bancii centrale germane, membru in consiliul BCE si
\ncandidat la succesiunea actualului presedinte Jean-Claude Trichet.
\nWeber a sustinut inca de la lansarea programului ca aceasta metoda
\nde “quantitative easing” nu va face decat sa arunce fondurile UE in
\nbuzunarele altora, in special ale speculatorilor. Insa, in fata
\nvalului de devalorizari voluntare operate de alte banci centrale,
\nactualul presedinte al BCE a lasat deschisa usa reluarii
\ninjectiilor de capital in piete, pentru ca europenii sa nu se
\nimpiedice in procesul de redresare de un euro ajuns artificial prea
\nputernic.<\/p>\n
O moneda prea puternica e o problema pe care Brazilia, parte a
\nunui alt acronim, la fel de celebru – BRIC (Brazilia, Rusia, India
\nsi China), abia o poate tine sub control. Din acest grup al
\nstatelor emergente cu cele mai mari ritmuri de crestere economica,
\nBrazilia este de departe cea mai afectata de migrarea fondurilor
\nspeculative aflate in cautare de oportunitati rentabile de
\nplasament. Realul brazilian s-a apreciat cu peste 100% din 2003, de
\ncand presedintele Lula Ignacio da Silva a fost investit in functie,
\niar tendinta este in continuare crescatoare, ceea ce l-a facut pe
\nministrul de finante Guido Mantega sa acuze public “razboiul
\nvalutar” caruia i-ar fi cazut victima tara sa. Intr-adevar,
\nsituatia Braziliei, care are cea mai supraevaluata moneda a lumii,
\npotrivit Goldman Sachs – cu o crestere de 38% de la inceputul lui
\n2009 – poate fi exemplul clasic al unei alte fatete din “razboiul
\nvalutar”: operatiunile de “carry trade”. Acestea se refera la
\nplasamentele speculative facute adesea cu bani imprumu-tati din
\nstatele dezvoltate la dobanzi aproape de zero si depusi in conturi
\ndeschise in statele emergente, unde randamentele sunt de cateva
\nzeci de ori mai mari.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Spre exemplu, in vreme ce SUA si Europa isi tin dobanzile de
\nreferinta aproape de zero, Brazilia ofera un randament de 10,75%,
\ncel mai ridicat din tot G20 si un magnet sigur pentru speculatorii
\nfinanciari care, fireste, nu s-au lasat rugati sa vina. De aceea a
\najuns in aceasta toamna banca centrala a Braziliei probabil una
\ndintre cele mai ocupate institutii ale lumii, tinand cate doua
\nsedinte zilnice de cumparare de valuta ca sa arunce in piata
\nechivalentul in reali al unui miliard de dolari la fiecare 24 de
\nore pentru a tempera realul.<\/p>\n
America Latina si Asia de Sud-Est sunt tintele preferate ale
\nspeculatorilor pe curs (intre care nu e exclus sa se afle si unele
\nguverne): David Carbon, economist la DBS in Singapore, a estimat ca
\ndin aprilie 2009 si pana in prezent, capitalurile speculative care
\nau intrat in Asia (exceptand Japonia) s-au cifrat la circa doua
\nmiliarde de dolari zilnic, transformand regiunea in cea mai
\nfierbinte zona financiara a lumii. De asemenea, o analiza facuta de
\nStandard Chartered din Hong Kong arata ca investitorii speculativi
\nau plasat in acest an echivalentul a circa 8,6 miliarde de dolari
\nin obligatiunile indiene, indoneziene, sud-coreene, filipineze,
\nthailandeze, taiwaneze si vietnameze, de aproape o suta de ori mai
\nmult decat in aceeasi perioada din 2009, cand valoarea
\nplasamentelor ajunsese la doar 94 de milioane de dolari. Iar banii
\ncontinua sa asalteze cele sapte economii: in al treilea trimestru
\ndin 2010, capitalul strain investit in pietele sus-amintite a ajuns
\nla 11,5 miliarde de dolari, de cinci ori mai mult decat in
\ntrimestrul precedent.<\/p>\n
E lesne de vazut, in context, unde se afla Europa de Est si
\nRomania: atata vreme cat speculatorii cauta active considerate
\nriscante, dar si remunerate ca atare, ei au preferat in primul rand
\nmonede exotice, destinatii traditionale pentru astfel de plasamente
\n(dolarul australian, yenul), orientandu-se mai mult dupa dobanzi
\nmari si dupa dimensiunea pietelor decat dupa riscul de la un moment
\ndat; asa se explica de ce Europa de Est este periodic decretata
\ndrept o zona riscanta pentru investitori, dar ea nu atrage decat o
\nmica parte din speculatiile la nivel global. Ceea ce poate da peste
\ncap total o economie (riscul unor intrari si iesiri mari de
\ncapitaluri speculative este motivul pentru care Romania a
\ncontractat, de altfel, imprumutul cu FMI destinat sa sustina
\nrezerva valutara) este, din unghiul speculatorilor, un mizilic,
\nprivit la scara globala. Miza nu e insa atat de mica incat, de
\npilda, sa lipseasca total discutiile interminabile care condamna
\nBNR ca tine de curs in loc sa-l lase sa ajunga la 5 lei sau, in alt
\nplan, condamna Finantele ca nu accepta dobanzi mai mari de 7% la
\nlicitatiile de titluri de stat.<\/p>\n
Ce ar fi de facut totusi pentru ca actualele tensiuni valutare
\ndin pietele mondiale sa fie atenuate? Pericolul este ca razboiul
\nvalutar sa degenereze intr-un conflict comercial in care tarile,
\nvazand ca nu mai reusesc sa-si deprecieze suficient monedele, sa
\nimpuna restrictii importurilor din alte state pentru a-si pastra
\ncompetitivitatea economica. O analiza a agentiei Reuters arata ca
\nscenariul cel mai probabil ar fi reformarea Fondului Monetar
\nInternational si acordarea de puteri sporite boardului FMI pentru a
\nimpune decizii de natura valutara statelor membre (187 la numar,
\ninclusiv China). Decizia ar putea fi luata la summitul G20 din
\nnoiembrie, dar in calea ei stau multe obstacole. Primul ar fi ca,
\nintr-o perioada de turbulente si protectionism economic tot mai
\nagresiv, e putin probabil ca Occidentul – care detine in mod
\ntraditional puterea de decizie in FMI – va fi dispus sa cedeze o
\nparte din influenta in favoarea statelor emergente, intre care
\nvocea Chinei s-ar auzi cel mai tare. Iar China a reusit, cu
\ninfluenta ei de pana acum, sa blocheze deja publicarea unui raport
\nFMI care ii cerea reformarea sistemului monetar. De altfel, pana
\nacum toate incercarile de a impune statelor sa accepte reforme
\nradicale au esuat.<\/p>\n
Un alt scenariu probabil creionat de Reuters ar fi ca misiunea
\nreformarii sistemului monetar mondial sa fie aruncata pe umerii
\nFrantei, care de anul viitor preia presedintia G20 si care,
\nconsecventa programului de revenire in prim-planul scenei
\ninternationale, si-a manifestat deja intentia de rediscutare a
\nstatus-quo-ului valutar mondial. Indiferent ce ar dori insa Franta
\nori alta putere, cert este ca un acord la care vreuna dintre marile
\neconomii implicate in turbulentele de azi sa faca opinie separata
\nnu are sanse de punere in practica. Un razboi valutar, spun
\nspecialistii, poate fi oprit doar prin efortul conjugat al tuturor
\ncelor implicati. Desigur, prin aceasta se inteleg statele, cu
\npolitica lor monetara si fiscala. Ce se intampla insa cu capitalul
\nspeculativ care umbla liber prin lume si care nu poate fi dovedit
\nca ar apara sau ar lovi interesele vreunui stat, iar orice
\nincercare de reglementare a tranzactiilor naste reactii violente
\nale pietelor? Nimeni n-are deocamdata raspunsul la aceasta
\nintrebare, iar maximul care poate fi sperat e ca insasi punerea
\nacestei intrebari in discursul public sa fie evitata cat mai mult
\nposibil.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scenariul anilor \u201830 pare ca se repeta, sustin gurile rele: criza care a devastat marile economii ale lumii e gata sa continue cu un razboi valutar dus fara menajamente. In transee sunt acum capitalurile speculative, dirijate de fonduri specializate in spatele carora uneori se afla chiar guverne, si bancile centrale, care incearca sa mentina competitivitatea economiilor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[17014,466,6545,7873,7921,19795,8988,106,18085],"class_list":["post-43889","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-brazilia","tag-capital","tag-china","tag-dolar","tag-germania","tag-razboi-valutar","tag-special","tag-sua","tag-yuan"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43889","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=43889"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43889\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":61467,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43889\/revisions\/61467"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=43889"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=43889"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=43889"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}