![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7531616\/20\/banda-metro-video.jpg?width=482&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\nVom avea o groaza de amintiri spectaculoase pentru pensie”,
\nspune Cristian Negrescu. Pentru traseul profesional in cadrul celui
\nde-al doilea producator mondial din industria alimentara da “vina”
\nsi pe o combinatie reusita dintre “sprijinul si increderea unor
\nlideri de valoare” si o anumita doza de noroc “in momentele de
\nturnura ale carierei mele: m-am aflat la locul si la momentul
\npotrivit”. Dincolo de asta, Kraft Foods este o companie care, in
\ngeneral, incurajeaza transferul de talente de pe o piata pe alta.
\nNumai la nivel de management, filiala din Romania si-a trimis
\nreprezentanti in Austria (unul), in Elvetia (trei), Serbia (unul)
\nsi Ungaria (doi).<\/p>\n
De altfel, industria bunurilor de larg consum s-a transformat,
\nin ultimii ani, intr-unul dintre cei mai activi exportatori de
\nmanageri. Sigur, o ierarhizare a celor mai generoase companii din
\nacest punct de vedere si, implicit, a industriilor de care apartin
\neste limitata si dependenta de investitiile straine dintr-un anumit
\ndomeniu. Altfel spus, numarul managerilor romani relocati in
\nstrainatate din industria auto, spre exemplu, este foarte mic,
\ntocmai pentru ca nu prea ar avea unde sa se relocheze, in timp ce
\nin sectorul bunurilor de larg consum, al serviciilor financiare sau
\nal productiei farmaceutice, lucrurile stau mult mai bine datorita
\nintrarii in piata a unui numar mare de jucatori internationali.
\nSimona Popovici este cel mai recent exemplu de manager format in
\ncadrul unei companii multinationale, din al carei plan de cariera
\nface parte relocarea in strainatate.<\/p>\n
<\/p>\n
De la 1 ianuarie 2011, fostul director de resurse umane pentru
\nRomania si Moldova al Coca-Cola HBC Romania va prelua functia de
\ndirector of rewards al Coca-Cola Hellenic si se va muta in Grecia,
\nla sediul central al companiei. Deocamdata face naveta intre Atena
\nsi Bucuresti si se imparte intre preluarea responsabilitatilor
\nimpuse de noua functie si predarea atributiilor catre noul manager
\nde resurse umane din Romania. “Ma mut pe o noua arie de competenta,
\nmult mai specifica si cu responsabilitati mult mai mari, pe tot
\ngrupul”, spune Popovici. Concret, noua functie presupune
\ncoordonarea dezvoltarii si a administrarii politicilor de
\ncomunicare, motivare si angajament, precum si a celor de
\ncompensatii si beneficii pentru cele 28 de tari unde compania este
\nprezenta. Va fi singurul roman din departamentul de resurse umane
\ndin Grecia, iar echipa condusa de ea numara 10 oameni.<\/p>\n
Dincolo de o oportunitate pe care multi o asteapta o viata
\nintreaga, noua functie implica o serie de schimbari in plan
\npersonal, cum ar fi mutarea intregii familii in Grecia si adaptarea
\nla un nou stil de viata. La 41 de ani si cu peste 10 ani de
\nexperienta in domeniu, Simona Popovici spune ca nu a stat nicio
\nclipa pe ganduri cand a acceptat noua numire, care facea oricum
\nparte din planurile ei de dezvoltare pentru anii urmatori. Mandatul
\nacceptat in Grecia e pe o perioada nelimitata, asa incat Popovici
\nnu exclude intoarcerea in Romania, dar mult mai probabila pare
\nvarianta unei relocari ulterioare intr-o alta tara.<\/p>\n
Unul dintre primii romani care au lucrat la sediul central
\nCoca-Cola Company este Cristian Stelea, recent numit in functia de
\nproduct integrity and regulatory compliance director pentru Europa
\nCentrala si de Est, dupa ce anterior a fost seful de cabinet al
\npresedintelui de grup. Cariera de expatriat a lui Stelea a inceput
\nla Atena, de unde, in 2005, a fost promovat ca director si
\ncoordonator al departamentului tehnic global de indicatori de
\nperformanta si sisteme de calitate, la sediul central al companiei
\nCoca-Cola, din Atlanta.<\/p>\n
La inceputul anului trecut a revenit in Europa, ca membru al
\nechipei de management ce acopera jumatate din operatiunile
\nCoca-Cola in Europa. Pentru Stelea, mutarile dintr-o tara in alta
\nsi chiar de pe un continent pe altul s-au transformat intr-un stil
\nde viata in ultimii zece ani. “Cea mai mare oportunitate a fost sa
\nlucrez in afara tarii, iar increderea ca pot lucra bine cu oameni
\ndin culturi diferite, ca pot fi prieten cu ei, ca pot adopta stilul
\nlor de viata cu usurinta m-a determinat sa accept acea pozitie. In
\nmod cert, diferentele culturale si de limbaj sunt cele mai mari
\nobstacole atunci cand lucrezi intr-o tara straina”, admite Stelea,
\ncare nu pare insa foarte sigur ca se va mai intoarce vreodata in
\nRomania sau macar ca isi doreste in mod special aceasta, ramanand
\nmai degraba deschis ofertelor pentru alte tari din lume in care
\nCoca-Cola Company are sediu.<\/p>\n
Nu la fel de usoara a fost decizia de a pleca pentru Marius
\nPersinaru, fostul country general manager al Xerox Romania si
\nMoldova si, actualmente, vicepresedinte de operatiuni al diviziei
\nXerox pentru tari in dezvoltare – DMO East. De mai bine de un an,
\nPersinaru lucreaza la Londra, unde are in subordine directa cinci
\ndirectori generali, care, la randul lor, acopera cinci regiuni, cu
\n120 de tari si peste 3.000 de angajati. Persinaru coordoneaza
\noperatiunile Xerox din zona de est a pietelor emergente, zona care
\ninclude Europa Centrala si de Est, Israel, Turcia, Rusia, Orientul
\nMijlociu, Africa si India.<\/p>\n
A ales sa plece impreuna cu familia si, la un an si trei luni de
\nla relocare, inca se afla “in plin proces de acomodare”. Probabil
\nsi pentru ca ii lipsesc foarte multe de acasa. “Imi lipsesc
\nfamilia, prietenii, Branul, cidrul de mere productie personala,
\ntelemeaua proaspata, crem-vurstii vrac, ciolanul afumat… Sper sa
\nnu fi uitat ceva”, spune amuzat Persinaru. Din punct de vedere
\nprofesional, se simte insa mai implinit, pentru ca acum are un rol
\nmult mai important fata de vremea cand conducea operatiunile din
\nRomania ale companiei si pentru ca incepuse sa simta nevoia unei
\nschimbari.<\/p>\n
Tot la Londra si tot pentru Xerox lucreaza si Dana Untescu,
\nvicepresedinte de resurse umane pentru operatiunile de pe pietele
\nemergente. Untescu nu se afla insa la prima experienta
\ninternationala; inainte a fost director regional de resurse umane
\npentru zona central si est-europeana, Israel si Turcia. Atunci nu a
\nfost nevoita sa plece din tara, functia ei fiind gandita pentru
\nsediul din Bucuresti, dar cu deplasari regulate in cele noua tari
\ndin regiune. Decizia de a nu parasi Romania mai devreme a fost
\nmotivata de considerente exclusiv personale. “Mi s-a mai propus un
\nrol regional cu doi ani inainte, in 2007. Atunci am ezitat si, in
\nfinal, am refuzat. Nu eram pregatita din punct de vedere social
\n(familie, prieteni, angajamente sociale) sa parasesc tara. Nu am
\nregretat alegerea. In 2009 nu am ezitat insa niciun moment. In trei
\nluni eram mutata, pentru ca eram deja pregatita emotional”, isi
\naminteste Untescu.<\/p>\n
Mutarea a fost destul de simpla pentru ca, neavand familie, nu a
\ntrebuit sa-si ia decat “hainele, muzica si cartile”. “Stresul este
\ninsa destul de mare, chiar si asa. Vorbesti permanent o limba
\nstraina, conduci pe partea cealalta a drumului, ai alt sistem
\nadministrativ, trebuie sa intrebi la tot pasul, de multe ori nu
\nstii ce trebuie sa intrebi, iar localnicilor nici nu le trece prin
\ncap sa-ti explice lucruri ce pentru ei sunt evidente, pana si
\numorul e altfel in Anglia. Stresant, ce sa zic! Dar dupa vreo
\ntrei-patru luni am fost ok.”<\/p>\n
<\/p>\n
Are, ca si Marius Persinaru, nostalgii legate de Romania. Spune
\nca ii lipsesc pietele de alimente si de flori, pantofii care se
\nvindeau in doua magazine anume din Bucuresti, serviciile de
\nintretinere corporala si umorul romanesc. Cu toate acestea, sansele
\nde a se intoarce acasa sunt minime, avand in vedere ca la scurt
\ntimp dupa ce a plecat in Anglia cu un contract de expatriat, care
\npresupunea un mandat limitat, de doi ani, a semnat un contract
\nlocal in Marea Britanie. “Sansele sunt minime, dar nu inexistente.
\nEste insa posibil sa fiu mutata oriunde altundeva in lume, in
\nfunctie de nevoile companiei si de acceptul meu, desigur”,
\nsubliniaza Untescu.<\/p>\n
Daca mergem mai departe cu numaratoarea managerilor exportati de
\nXerox, ajungem la cifra trei. Si Gabriel Pantelimon, CIT sales
\n& marketing director la Xerox, ocupa o functie de anvergura
\nregionala in grup. Desi initial aceasta ar fi trebuit sa-l
\ntransfere la Londra, acolo unde se afla sediul central al
\ncompaniei, Pantelimon nu si-a dorit relocarea permanenta, astfel
\nincat in momentul de fata isi imparte timpul intre birourile de la
\nBucuresti si cele din Londra. Chiar daca a ales varianta cea mai
\nobositoare si cronofaga, Pantelimon nu se plange. “In Xerox, o
\npozitie regionala inseamna, in primul rand, o arta in a gestiona
\nresurse asupra carora nu ai control total sau autoritate directa.
\nDin aceasta perspectiva, este o diferenta mare fata de rolul din
\nRomania, unde oamenii erau in subordine directa, iar viteza de
\nreactie era mult mai mare”, spune Pantelimon.<\/p>\n
Si Costin Raiu de la Kaspersky a optat pentru aceeasi varianta
\nde lucru – deplasarile regulate intre sediul central de la Moscova
\nsi biroul din Bucuresti, dupa ce a fost numit director global
\nresearch and analysis team la Kaspersky Lab, adica seful intregii
\nechipe de cercetatori si analisti Kaspersky Lab din mai multe tari
\nale lumii. Echipa de cercetare globala a companiei (denumita
\n“GReAT” – Global Research and Analysis Team) a fost fondata in 2008
\nsi are acum 30 de membri in tari precum Brazilia, Ecuador, Statele
\nUnite, Franta, Anglia, Suedia, Germania, Polonia, Romania, Rusia si
\nJaponia. Rolul echipei este de a analiza amenintarile informatice
\nviitoare si de a imagina tehnologii noi capabile sa le combata cu
\nsucces. “In general, este dificil sa conduci o echipa care se afla
\nin mai multe orase diferite, insa cand acestea sunt si pe
\ncoordonate orare aflate la plus\/minus sase ore de tine, sunt
\nnecesari pasi aditionali, cum ar fi intalniri saptamanale online si
\nintalniri in persoana, de trei-patru ori pe an”, spune Raiu.
\nDaca ar fi ca managerii romani expatriati sa organizeze intalniri
\nde socializare, indiferent de companiile unde lucreaza, probabil
\ncei mai multi s-ar strange la Londra, iar intalnirea ar fi destul
\nde pestrita, avand in vedere ca vin din toate domeniile – IT,
\nbunuri de larg consum, servicii financiare sau farma. Xerox, JTI,
\nProcter & Gamble, UniCredit sau Pfizer sunt cateva dintre
\ncompaniile care au trimis romani in capitala Marii Britanii.<\/p>\n
Si Sergiu Puianu de la UniCredit tot la Londra lucreaza. De la 1
\nseptembrie este director EEMEA markets (Europa de Est, Orientul
\nMijlociu si Africa) in UniCredit Corporate & Investment Bank,
\ndupa o perioada de doi ani cand a fost detasat international la
\nViena, unde s-a ocupat de markets and training support in
\ndepartamentul EEMEA din Bank Austria AG. S-a format insa ca bancher
\nin Romania, unde a fost, printre altele, sef de departament la HVB
\nRomania si mai apoi, dupa fuziunea dintre UniCredit si HVB, a fost
\nINM sales director (pentru pietele internationale) la UniCredit
\n}iriac Bank. Puianu a facut parte din echipa cu care Bank Austria
\nCreditanstalt si-a inceput operatiunile pe piata romaneasca. Si-a
\ndorit foarte mult sa poata lucra in strainatate, pentru ca “sansa
\nunei experiente internationale, mai ales la nivel de headquarters,
\nofera din punct de vedere profesional o deschidere extraordinara.
\nPe de o parte, te afli in centrul activitatii profesionale, te
\nintalnesti cu proiecte si situatii semnificativ mai complexe decat
\nla nivel local, iar pe de alta parte, lucrezi intr-un mediu
\nmulticultural”, spune Puianu.<\/p>\n
Daca initial vedea plecarea sa din tara cu un mandat clar, pe
\ntermen determinat, acum nu mai tine atat de mult la o intoarcere
\nacasa, desi recunoaste ca munca in Romania are avantajele ei.
\n“Romania imi lipseste ca mediu si chiar daca distantele nu sunt
\nchiar asa de mari, diferente culturale si de mentalitate exista si
\nuneori ai prefera sa fii in mediul tau, de care sa simti ca
\napartii”, marturiseste bancherul.
\nAltii, in schimb, nu pomenesc decat de adaptarea lor in tara unde
\nlucreaza. Emilia Bunea, unul dintre managerii cu experienta pe
\npiata serviciilor financiare din Romania si fostul director general
\nal ING Pensii, a parasit Romania la sfarsitul lunii martie pentru
\nfunctia de director financiar in ING Asigurari in Europa Centrala.
\nCa si Dana Untescu de la Xerox, Emilia Bunea a avut nevoie de ceva
\ntimp pana sa paraseasca Romania. A mai primit o oferta similara in
\nurma cu cativa ani, pe care, in cele din urma, a refuzat-o.
\n“Asadar, acum am avut raspunsul la cele mai multe dintre
\nintrebarile care rasar in astfel de momente.”
\nAstazi locuieste in Olanda, la Amsterdam, alaturi de intreaga
\nfamilie. S-au acomodat cu totii foarte repede: “Olanda este o tara
\nprimitoare unde, poate datorita numarului mare de biciclete, totul
\nmerge ca pe roate. Fetele mele se bucura acum de o independenta pe
\ncare nu au mai gustat-o, eu pot iesi sa alerg direct din fata
\ncasei. Pana si pisica a pus stapanire pe strada unde nu intalneste
\ndecat cateva alte pisici si cate un catel binecrescut”, povesteste
\nBunea.<\/p>\n
Dincolo de traiul linistit de zi cu zi, Emilia Bunea are
\nresponsabilitati uriase si, implicit, presiuni mult mai mari decat
\navea in Romania. “Este o responsabilitate cu un alt nivel de
\nconceptualizare si de gandire strategica, iar ca director intr-o
\ncompanie nationala trebuie deja sa gandesti strategic, sa
\n<privesti din elicopter>, dar orizontul se largeste
\nconsiderabil la nivel regional, probabil la o <privire din
\nsatelit>”, explica ea. Aria care i-a fost repartizata cuprinde
\npietele financiare din Europa Centrala si de Est, al caror nivel de
\nsofisticare si maturitate nu este mult superior celui din Romania,
\ndar si pietele mai dezvoltate ale Greciei si Spaniei. “Satisfactia
\nvine mai degraba din perspectivele diferite pe care le ofera
\ncomparatia intre tari si intre piete, dar si din identificarea unor
\ntendinte comune, din posibilitatea de a vedea unde sunt folosite
\ncele mai bune tactici si solutii si de a le oferi si celorlalte
\ntari.”\n <\/p>\n
<\/p>\n
Harta tarilor unde romanii ocupa functii de management are
\nmarcata in cea mai mare parte Europa, insa nici Statele Unite ale
\nAmericii sau Asia nu sunt ocolite. In SUA, cei mai multi romani
\nsunt cei care lucreaza in domeniul IT, Adobe, Microsoft sau
\nElectronic Arts avand oameni de baza acolo. In Asia lucreaza romani
\nde la Metro, iar Europa este destinatia managerilor din industria
\nbunurilor de larg consum, farmaceutice sau servicii financiare.
\nBritanicii de la GlaxoSmithKline au trimis manageri romani chiar si
\nin Egipt, asa ca punctam un stegulet si pe harta Africii.<\/p>\n
Ulrik Rasmussen, partener in cadrul firmei de executive search
\nPedersen & Partners, spune ca acest fenomen era foarte rar
\nintalnit in urma cu opt ani, atunci cand a venit in Romania el
\ninsusi ca manager expatriat, insa a luat amploare in ultimii
\npatru-cinci ani. Cunoaste bine stilul si caracteristicile
\nmanagerilor romani si face chiar o apreciere neasteptata: “Romania
\nare cel mai mare si mai bun bazin de talente din Europa Centrala si
\nde Est, asa ca daca un grup are nevoie de un manager din aceasta
\nzona, se uita in primul rand la Romania. In general, managerii
\nromani sunt recunoscuti pentru competentele lor tehnice deosebite”,
\nafirma Rasmussen. Nu trece insa cu vederea faptul ca au fost si
\ndestule cazuri de manageri relocati in strainatate care nu au
\nreusit sa confirme asteptarile celor ce i-au preluat. “Nu este
\nneaparat vina lor. Probabil ca au plecat fara sa fie pregatiti,
\ninsa de acest lucru trebuia sa-si dea seama cei care le-au facut
\nplanul de cariera”, comenteaza Rasmussen.<\/p>\n
Este indiscutabil faptul ca orice manager cu experienta
\ninternationala are castiguri uriase la capitolul imagine.
\nHead-hunterii spun insa ca exista diferente si in functie de tara
\nunde se face relocarea si de complexitatea pietelor respective,
\nfiind, prin urmare, mai apreciati cei care merg sa conduca afaceri
\nin tari mai dezvoltate din Occident decat cei transferati in tari
\nprecum Ucraina, Bulgaria sau state de pe continentul african. De
\nasemenea, adauga recrutorii, ar fi flatanta o propunere
\ninternationala venita din afara grupului unde lucreaza managerul
\nrespectiv, insa nu se intampla foarte des. “99% dintre managerii
\nromani care ajung pe pozitii importante la firme din strainatate
\nsunt trimisi prin filiala din Romania a firmei respective, dupa ce
\nau lucrat multi ani in firma, au avut o ascensiune constanta si au
\nconfirmat ca sunt compatibili cu modelul corporatist central.<\/p>\n
Cazurile in care astfel de manageri ajung direct din Romania in
\naceste tari dezvoltate intr-o functie manageriala semnificativa pe
\nalta filiera decat aceasta sunt rare, foarte, foarte rare
\nexceptii”, constata George Butunoiu, managing partner in cadrul
\nfirmei de executive search George Butunoiu Ltd. “De pilda, e
\naproape de neconceput ca o firma occidentala sa caute astfel de
\nmanageri in Romania”, precizeaza recrutorul. Nu neaga insa ca
\n“semnalul” cel mai important pe care trebuie sa il recepteze acesti
\nmanageri este ca li s-a acordat un grad ridicat de incredere, “ceea
\nce este, probabil, cea mai buna confirmare profesionala pentru
\ncineva. In astfel de situatii, practic, valoarea <de piata> a
\nmanagerului respectiv e confirmata definitiv si in interiorul
\nfirmei, si in afara ei”.<\/p>\n
In ceea ce priveste salariile acestor manageri, situatia este un
\npic mai complicata. Desi in cifre absolute salariile din
\nstrainatate sunt intotdeauna mai mari, uneori chiar duble sau
\ntriple fata de cat castigau in Romania, raportate la puterea de
\ncumparare si costul vietii din tara unde ajung, diferentele se
\nreduc pana aproape de zero. “Am vazut multi manageri care au
\nrefuzat salarii duble in alta tara, dupa ce si-au facut calcule
\namanuntite si au ajuns la concluzia ca ar trai mai prost cu banii
\naceia decat in Romania”, enunta head-hunterul.<\/p>\n
In ultimii doi ani, criza a delimitat si doua tabere clare, ale
\nmanagerilor pro si contra expatrierilor. Tot mai putini, spun
\nhead-hunterii, sunt cei ce fac demersuri pentru a pleca din tara.
\nPrefera stabilitatea locului pe care il ocupa aici si inteleg ca
\nacum presiunile sunt cu mult mai mari in afara. Acesti factori,
\ncorelati cu intrarea intr-un mediu complet strain, fac adaptarea
\nmult mai anevoioasa. Pe de alta parte, a scazut si numarul
\nexpatilor care au venit sa conduca afaceri in Romania. Deocamdata,
\nasadar, piata a intrat intr-un recul. Managerii care tanjesc la o
\ncariera internationala raman insa pe pozitii si isi asteapta randul
\nla relocare.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Statutul pe care angajatii romani il au in afara tarii este greu de definit intr-un cuvant. Unii spun ca suntem candidatii perfecti pentru munca de jos, altii cred ca suntem hoti si cersetori si se feresc de noi, altii ne-au acordat suficient credit incat sa ne lase sa le conducem afacerile. In ultimii ani, cateva mii de romani au intrat in echipele internationale de conducere ale unor afaceri uriase. BUSINESS Magazin a vorbit cu o parte dintre ei si va prezinta povestile de succes ale expatilor \u201emade in Romania\u201c.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[81,339,9520,5823,173],"class_list":["post-43596","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-afaceri","tag-conducere","tag-expati","tag-manageri","tag-romani"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43596","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=43596"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43596\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":61190,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43596\/revisions\/61190"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=43596"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=43596"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=43596"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7531616\/23\/banda-cespun.jpg?width=&height=\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\n<\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7531616\/21\/manageri-afara.jpg?width=&height=\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7531616\/22\/banda-expati.jpg?width=&height=\")
<\/a><\/p>\n![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7531616\/19\/banda-300.jpg?width=576&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\n![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/7531616\/18\/banda-100-ceo.jpg?width=576&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\n