Nu, nu vorbesc despre ultraconservatori. Vorbesc despre cei
\nbogati.Sunt vremuri grele pentru multi oameni din aceasta tara.
\nSaracia, in special saracia acuta, a crescut in timpul crizei
\neconomice; milioane de oameni si-au pierdut casele. Tinerii nu-si
\nmai pot gasi de lucru; concediatii ajunsi la varste de 50 de ani se
\ntem ca n-or sa mai lucreze niciodata.<\/p>\n
Si totusi daca vreti sa gasiti furie politica in stare pura –
\naceea care ii face pe unii sa-l compare pe presedintele Barack
\nObama cu Hitler sau sa-l acuze de tradare – n-o s-o gasiti in
\nrandul acestor americani in suferinta. O veti gasi in schimb in
\nrandul celor mai privilegiati, cei care nu trebuie sa se teama
\nca-si vor pierde locul de munca, casele, asigurarile de sanatate,
\ndar care sunt indignati, ultragiati, ofensati la gandul ca ar putea
\nsa plateasca impozite putin mai mari.<\/p>\n
Furia bogatilor a tot crescut de cand Obama si-a inceput
\nmandatul. La inceput, totusi, ea era in mare parte canalizata spre
\nWall Street. De aceea, cand saptamanalul New York a publicat in
\nprimavara trecuta un articol cu titlul “Bocetul celor 1%”, vorbea
\ndespre smecherii din finante ale caror firme fusesera salvate cu
\nfonduri publice, dar care erau furiosi la ideea ca pretul acestor
\nsalvari ar trebui sa includa limitari temporare ale bonusurilor
\nlor. Miliardarul Stephen Schwarzman a comparat o propunere a lui
\nObama cu invazia nazista din Polonia, dar propunerea in chestiune
\ninchidea o portita fiscala de care profitau chiar managerii de
\nfonduri ca el.<\/p>\n
Acum insa, pe cand se pune problema viitorului reducerilor de
\nimpozite lasate de administratia Bush – si daca impozitele vor urca
\ndin nou pana la nivelurile din epoca Clinton -, furia celor bogati
\na crescut si in unele privinte si-a schimbat caracteristicile.<\/p>\n
Pe de o parte, nebunia a incetat sa mai fie un fenomen marginal.
\nE de inteles cand un miliardar sporovaie la o cina publica. E insa
\ncu totul altceva cand bilunarul Forbes are un cover story in care
\nsugereaza ca presedintele Statelor Unite incearca in mod deliberat
\nsa traga in jos America, in virtutea programului lui
\n“anticolonialist” si ca “SUA sunt conduse dupa idealurile unui
\nmembru de trib Luo din Kenya in anii ’50”. Cand vine vorba de
\naparat interesele celor bogati, se pare, regulile normale de
\ndiscurs civilizat si rational nu se mai aplica.<\/p>\n
In acelasi timp, autocompatimirea in randul celor privilegiati a
\ndevenit acceptabila, chiar sic.<\/p>\n
Sustinatorii reducerilor de impozite spuneau ca ei sunt
\ninteresati in special de familia americana obisnuita. Chiar si
\nreducerile de impozite pentru cei bogati erau justificate in
\ntermeni de hocus-pocus economic, sustinandu-se ca impozitele mai
\nmici de la varful piramidei vor face economia mai puternica pentru
\ntoata lumea.<\/p>\n
In zilele astea, insa, acesti sustinatori nici nu se mai obosesc
\ncu scamatoriile. Da, republicanii striga in gura mare ca majorarea
\nimpozitelor va lovi in micile afaceri, desi parca nu de asta le
\npasa lor cel mai tare. Auzi insa tot mai des negari vehemente cum
\nca aceia care castiga 400.000 sau 500.000 de dolari pe an ar fi
\ncumva bogati. Adica ganditi-va la cheltuielile celor din acea clasa
\nde venituri – impozitele pe care trebuie sa le plateasca pe casele
\nlor scumpe, cheltuielile cu scolile private de elita la care isi
\ntrimit copiii si tot asa. La sfarsit abia daca le mai raman ceva
\nbani si pentru ei.<\/p>\n
Si in randul celor evident bogati ia nastere un sentiment de
\n“mi-se-cuvine” extrem de belicos: sunt banii lor si au dreptul sa-i
\npastreze. “Impozitele sunt ceea ce platim pentru o societate
\ncivilizata”, spunea Oliver Wendell Holmes, dar asta era cu multa
\nvreme in urma.<\/p>\n
Spectacolul americanilor cu venituri mari, cei mai norocosi
\noameni ai lumii, care se complac in autocompatimire ar fi amuzant
\ndaca n-ar fi o singura problema: s-ar putea sa le iasa asa cum isi
\ndoresc. Nu conteaza chitanta de 700 de miliarde de dolari pentru
\nextinderea reducerilor de impozite pentru cei bogati: aproape toti
\nrepublicanii si unii democrati dau fuga sa sara in ajutorul
\nbogatasilor napastuiti.<\/p>\n
Vedeti dumneavoastra, oamenii avuti sunt ceva diferit de mine
\nsau de dumneavoastra: ei au mai multa influenta. Pe de o parte e o
\nproblema de contributii din campanie, dar e si una de presiune
\nsociala, de vreme ce politicienii petrec o gramada de vreme cu
\nacesti alegatori. Asa ca, atunci cand cei bogati se confrunta cu
\nperspectiva de a da ca impozite inca 3-4% din veniturile lor,
\npoliticienii le resimt durerea – o resimt mai acut, asta e clar,
\ndecat percep durerea familiilor care-si pierd locurile de munca,
\ncasele si sperantele. Si cand disputa fiscala se va fi terminat –
\nintr-un fel sau altul – puteti fi siguri ca oamenii care acum apara
\nveniturile elitei se vor intoarce ca sa ceara reduceri ale
\ncheltuielilor pentru asigurari sociale si ale ajutoarelor pentru
\nsomeri. America trebuie sa faca alegeri dureroase, vor spune; noi
\ntoti trebuie sa fim dispusi sa facem aceste sacrificii.<\/p>\n
Dar cand ei spun “noi toti”, ei de fapt spun “voi toti”.
\nSacrificiile sunt pentru cei mici.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mania matura toata America. E adevarat, aceasta furie a albilor infierbantati e un fenomen minoritar, nu ceva care ii caracterizeaza pe cei mai multi dintre concetatenii nostri. Minoritatea furioasa consta din oameni care simt ca li se ia ceva la care au dreptul. Si vor razbunare.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[5828,19277,7104,10276,19278],"class_list":["post-43066","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-america","tag-furia-bogatilor","tag-opinii","tag-paul-krugman","tag-tea-party"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43066","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=43066"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43066\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":60699,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/43066\/revisions\/60699"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=43066"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=43066"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=43066"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}