Da, America a trecut de la a fi invingatorul suprem al celui
\nde-al Doilea Razboi Mondial la a fi una dintre cele doua
\nsuperputeri ale razboiului rece, apoi de la natiunea indispensabila
\nde dupa castigarea razboiului rece la “superputerea frugala” de
\nazi. Obisnuiti-va cu asta, caci asa ne va fi noua porecla.
\nPacifistii americani nu mai trebuie sa se teama de razboaie
\naleatorii. Nu mai facem asa ceva. Nu ne mai permitem azi nici sa
\ninvadam Grenada, mica insula din Marea Caraibelor.<\/p>\n
Inca de la inceputul Marii Recesiuni din 2008, a devenit clar ca
\nin America se schimba tipologia liderilor, fie ei politici sau
\ncorporatisti. In timpul celei mai mari parti a epocii postbelice, a
\nfi lider insemna sa oferi oamenilor lucruri. Azi si pentru cel
\nputin urmatorul deceniu, a fi lider in America va insemna, in
\ncontrapartida, sa iei lucruri de la oameni.<\/p>\n
Si nu exista nicio situatie in care liderii americani, pe masura
\nce trebuie sa ia tot mai multe lucruri de la propriii votanti, sa
\nnu se gandeasca sa puna deoparte niste bani de la bugetele pentru
\npolitica externa si pentru razboaiele externe.Politica externa si
\nde aparare este un indicator lasat la urma. Multe altele sunt
\ntaiate mai intai. Dar aceste taieri vin, caci deja se aud
\navertismentele secretarului Apararii, Robert Gates. Iar o America
\nsuperputere frugala va avea efecte in cascada pe tot globul.<\/p>\n
“Superputerea frugala: leadershipul global al Americii intr-o
\nera stramtorata financiar” este titlul unei foarte oportune noi
\ncarti a mentorului si prietenului meu Michael Mandelbaum, expert in
\npolitica externa la Universitatea Johns Hopkins. “In 2008, toate
\nformele de asistenta sociala si de sanatate oferite de guvern au
\nconstituit cam 4% din PIB”, arata el. In actualul ritm si cu
\ngeneratia exploziei demografice de dupa razboi care va incepe in
\ncurand sa apeleze la aceste forme de asistenta, pana in 2050 “ele
\nvor constitui 18% din tot ce produce SUA”. Asta, pe langa costurile
\nde a ne scoate singuri din aceasta recesiune, “va transforma
\nfundamental viata publica din Statele Unite si prin urmare si
\npolitica externa a tarii”. In ultimele sapte decenii, atat in
\nmaterie de politica externa, cat si in cea interna, cuvantul nostru
\nde ordine a fost “mai mult”, sustine Mandelbaum. “Sintagma
\ndefinitorie a politicii externe in al doilea deceniu al secolului
\n21 si mai incolo va fi insa ‘mai putin’.”<\/p>\n
Cand singura superputere a lumii e impovarata cu o datorie atat
\nde mare – atat fata de sine, cat si fata de alte state – toata
\nlumea e afectata. Cum? E greu de prezis. Dar stiu ca trasatura cea
\nmai importanta si nemaiintalnita a politicii externe americane a
\nfost in ultimul secol ritmul in care diplomatii si fortele navale,
\naeriene si terestre americane au oferit bunuri publice – de la mari
\nlibere la comert liber si de la izolare la antiterorism – de care
\nau beneficiat multi altii in afara de noi. Puterea Americii a fost
\nelementul esential in mentinerea stabilitatii globale si asigurarea
\nunei guvernante planetare in ultimii 70 de ani. Un astfel de rol nu
\ndispare, dar se va micsora cu siguranta.<\/p>\n
Marile puteri s-au mai restrans si in trecut: Marea Britanie,
\nspre exemplu. Dar, dupa cum observa si Mandelbaum, “cand Marea
\nBritanie nu a mai putut sa ofere guvernanta globala, au aparut
\nStatele Unite ca sa o inlocuiasca. Acum, nicio tara nu e in stare
\nsa inlocuiasca Statele Unite, asa ca pierderea de pace si
\nprosperitate internationala risca sa fie mai mare odata cu
\nretragerea Americii decat a fost la retragerea Marii Britanii”. La
\nurma urmei, Europa este bogata, dar cam bleaga. China este bogata
\nca natiune, dar inca saraca masurata per capita si prin urmare
\nramane puternic orientata spre interior si regional. Rusia,
\nimbatata de petrol, poate cauza probleme, dar nu poate proiecta
\nputere.<\/p>\n
“Prin urmare, lumea va fi un loc mai dezordonat si mai
\npericulos”, estimeaza Mandelbaum.<\/p>\n
Cum poate fi intoarsa aceasta evolutie? Mandelbaum evoca trei
\nlucruri: In primul rand, trebuie sa revenim pe un drum sustenabil
\ncatre crestere economica si reindustrializare, indiferent de
\nsacrificiile, munca grea si consensul politic pe care aceasta il va
\npresupune. In al doilea rand, trebuie sa ne stabilim prioritatile.
\nNe-am bucurat de un secol in care am avut, in materie de politica
\nexterna, atat ceea ce este vital, cat si ceea ce este dezirabil.
\nSpre exemplu, eu presupun ca putem avea succes in Afganistan cu o
\ncantitate infinita de oameni si de bani. Dar este acest succes
\nvital? Sunt sigur ca e de dorit, dar e vital? In al treilea rand,
\ntrebuie sa ne amelioram situatia bugetara si s-o slabim pe cea a
\ninamicilor nostri, iar cel mai bun mod in care putem face asta din
\nmers este cu ajutorul unei taxe pe carburanti mult mai mare.<\/p>\n
America este pe cale sa invete o lectie foarte dura: iti poti
\nasigura prosperitatea cu bani imprumutati pe termen scurt, dar nu
\nsi puterea geopolitica pe termen lung. Pentru asta iti trebuie un
\nmotor economic real si in crestere. Si pentru noi s-a cam terminat
\ntermenul scurt. A fost o vreme cand analiza serioasa a politicii
\nexterne americane nu presupunea analiza serioasa a politicii
\neconomice. Nu mai e asa.<\/p>\n
O America amanetata nu va mai avea ulii razboinici sau cel putin
\nnu unii pe care sa-i ia cineva in serios.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In ultimii ani le-am spus adesea prietenilor mei europeni: nu v-a placut o lume in care America avea o putere prea mare? Sa vedem cum va place o lume in care America are o putere prea mica, pentru ca se profileaza intr-un teatru geopolitic aflat langa voi.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[7420,7104,106,19147,19146],"class_list":["post-42826","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-geopolitica","tag-opinii","tag-sua","tag-superputere","tag-thomas-l-friedman"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/42826","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=42826"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/42826\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":60475,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/42826\/revisions\/60475"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=42826"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=42826"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=42826"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}