\nDiscu\u0163iile recente despre diaspora \u00eemi aduc aminte de ni\u015fte versuri de Arghezi pe care le-am \u00eenv\u0103\u0163at pentru admitere la Facultatea de Teatru: \u201eDe ce-ai plecat? De ce-ai mai fi r\u0103mas?\u201d (o poezie romantic\u0103, dar care se potrive\u015fte m\u0103nu\u015f\u0103 contextului pe care \u00eel tr\u0103im de ani buni, cred \u015fi sentimentelor contradictorii pe care \u00eemi imaginez c\u0103 le tr\u0103iesc cei din diaspora). \u00centrebarea \u201eDe ce am r\u0103mas?\u201d nu are pentru mine un r\u0103spuns idealist. Nu e despre patriotism, ci despre alegeri practice \u015fi emo\u0163ionale deopotriv\u0103. Prima plecare a fost \u00een clasa a cincea, c\u00e2nd am renun\u0163at la prietenii din copil\u0103rie pentru a merge la \u015fcoal\u0103, de la comun\u0103 la ora\u015f. Mica localitate urban\u0103 \u00een care m-am mutat nu era un miracol, dar promitea ce \u00eemi doream cel mai mult atunci: educa\u0163ie. Am r\u0103mas pentru c\u0103 oferea un traseu competitiv \u2013 am ajuns la olimpiada na\u0163ional\u0103, am avut rezultate OK la nivel jude\u0163ean \u015fi acea validare m-a \u0163inut ancorat\u0103 \u00eentr-un orizont de \u201emerit\u0103 s\u0103 munce\u015fti\u201d. C\u00e2nd a venit momentul facult\u0103\u0163ii, am ales s\u0103 plec din ora\u015ful mic, dar nu din \u0163ar\u0103. Poate \u015fi pentru c\u0103 str\u0103in\u0103tatea era prea scump\u0103, dar \u015fi pentru c\u0103 Bucure\u015ftiul \u2013 sau Clujul, care era cealalt\u0103 op\u0163iune \u2013 promiteau atunci viitorul. \u00cen Bucure\u015fti am g\u0103sit o comunitate din provincie, colegi ca mine, cu r\u0103d\u0103cini comune \u015fi vise mari. Aici n-am mai sim\u0163it nevoia plec\u0103rii. Mi-am imaginat mereu c\u0103 \u00eentr-un alt loc ar trebui s\u0103 \u00eencep de la zero \u2013 iar \u00eenceperea de la zero, pentru mine, e o form\u0103 de solitudine. Munca a \u00eenlocuit, \u00eentr-o form\u0103 echilibrat\u0103, dorul de duc\u0103. Am avut \u015fansa s\u0103 c\u0103l\u0103toresc, s\u0103 v\u0103d cum func\u0163ioneaz\u0103 lucrurile \u00een alte \u0163\u0103ri, cum se respect\u0103 timpul, cum arat\u0103 spitalele, cum se circul\u0103 \u015fi c\u00e2t de invizibile pot fi unele probleme sociale atunci c\u00e2nd sunt gestionate eficient. Asta a fost forma mea de \u201ea pleca f\u0103r\u0103 s\u0103 plec\u201d, \u015fi poate motivul pentru care am continuat s\u0103 r\u0103m\u00e2n. Dar nu a fost un parcurs liniar. Am avut momente de frustrare \u015fi neputin\u0163\u0103, unele dintre ele recurente. Le simt c\u00e2nd \u00eemi ia zece ore s\u0103 ajung acas\u0103, de unde am plecat, din cauza unui drum blocat de turism haotic \u015fi infrastructur\u0103 neadaptat\u0103. Le-am sim\u0163it \u00een spitale, \u00een fa\u0163a birocra\u0163iei \u00een intersec\u0163ii, aglomerate \u015fi \u00een ochii c\u00e2inilor vagabonzi. De fiecare dat\u0103, m-a cuprins aceea\u015fi \u00eentrebare: oare de ce r\u0103m\u00e2n? R\u0103spunsul nu vine niciodat\u0103 sub forma unei revela\u0163ii. Vine \u00een buc\u0103\u0163i: \u00een prietenii care au r\u0103mas \u015fi ei, \u00een re\u0163elele create, \u00een sentimentul c\u0103 am construit ceva aici. \u00cen faptul c\u0103, dincolo de greut\u0103\u0163i, via\u0163a \u00een Rom\u00e2nia e a mea \u015fi am reu\u015fit s\u0103 o fac, par\u0163ial, a\u015fa cum \u00eemi doream. Dar toate acestea nu pot fi decuplate de realitatea despre care am ales \u015fi noi s\u0103 scriem, respectiv aceea c\u0103 Rom\u00e2nia \u00ee\u015fi pierde oamenii. \u015ei nu doar pe cei care pleac\u0103, ci \u015fi pe cei care r\u0103m\u00e2n \u015fi nu mai pot sau nu mai vor s\u0103 construiasc\u0103 aici. E u\u015for s\u0103 r\u0103m\u00e2i dac\u0103 e\u015fti \u00eentr-un ora\u015f mare \u015fi ai acces la servicii, dar \u00een spatele acestei \u201ebule\u201d se \u00eentinde o \u0163ar\u0103 tot mai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103, tot mai s\u0103rac\u0103 \u00een resurse umane \u015fi tot mai greu de conectat la lumea care se mi\u015fc\u0103 rapid. \u00cen Rom\u00e2nia anului 2040, dac\u0103 totul decurge normal, ar trebui s\u0103 am 52 de ani. \u00cemi imaginez o via\u0163\u0103 \u00een care \u00eenc\u0103 pot \u00eenv\u0103\u0163a, pot cre\u015fte, pot face cursuri \u2014 nu doar de nevoie, ci \u015fi de pl\u0103cere. \u00cemi doresc o societate \u00een care prietenii mei ajung mai u\u015for la mine, indiferent de distan\u0163\u0103, \u00een care infrastructura nu mai e o piedic\u0103 \u00eentre oameni, ci o punte real\u0103. Vreau ca nivelul de frustrare cotidian\u0103 s\u0103 fie aproape de zero, nu s\u0103-mi macine energia zilnic\u0103. Iar atunci c\u00e2nd va fi nevoie de un medic, o opera\u0163ie sau un consult specializat, s\u0103 nu fie o dram\u0103. S\u0103 am acces, s\u0103 \u00eemi permit, s\u0103 conteze faptul c\u0103 am contribuit, c\u0103 sunt aici. Mai vreau \u015fi ca p\u0103rin\u0163ii mei s\u0103 aib\u0103 o pensie suficient\u0103, demn\u0103, cu care s\u0103 \u00ee\u015fi tr\u0103iasc\u0103 anii de lini\u015fte f\u0103r\u0103 grija zilei de m\u00e2ine. \u00cen aceast\u0103 proiec\u0163ie, educa\u0163ia r\u0103m\u00e2ne un fir ro\u015fu. A fost mereu pentru mine un reper. Am f\u0103cut schimb\u0103ri majore de dragul ei – mi-am construit via\u0163a \u00een jurul ideii c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163area continu\u0103 te salveaz\u0103. \u015ei nu doar pe tine, ca individ, ci \u015fi ca societate. Bogdan Voicu, Prof. univ. dr. habil. Profesor de cercetare la Academia Rom\u00e2n\u0103 \u2013 Institutul de Cercetare pentru Calitatea Vie\u0163ii; profesor de sociologie la Universitatea \u201eLucian Blaga\u201d din Sibiu \u015fi profesor de metode de cercetare la Universitatea Politehnica din Bucure\u015fti spune limpede: \u201eRom\u00e2nia are nevoie de formare continu\u0103 real\u0103, nu de simulare\u201d. Avem nevoie s\u0103 ie\u015fim din logica cursurilor f\u0103cute doar pentru adeverin\u0163e, pentru bifat. Orice form\u0103 real\u0103 de educa\u0163ie \u2014 indifernt c\u0103 \u00eenve\u0163i programare, fotografie sau g\u0103tit \u2014 te expune la alte idei. \u015ei orice te expune la idei noi te dezvolt\u0103. Formarea adul\u0163ilor ar trebui s\u0103 devin\u0103 o politic\u0103 public\u0103, nu un hobby pentru cei care \u201e\u00ee\u015fi permit\u201d. Putem stimula fiscal cursurile pentru adul\u0163i, putem construi centre de \u00eenv\u0103\u0163are pe bune, putem normaliza ideea c\u0103 \u015fi la 40 sau 50 de ani po\u0163i \u00eencepe ceva nou. \u00cen Suedia, unu din patru adul\u0163i de peste 35 de ani particip\u0103 la un curs \u00een fiecare lun\u0103. \u00cen Rom\u00e2nia, doar unu din zece. Dac\u0103 vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n aici \u2014 \u015fi vreau \u2014 atunci vreau s\u0103 fie o alegere bun\u0103. Nu o adaptare, nu un compromis. Vreau s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi la 50 de ani, s\u0103 cunosc oameni noi, s\u0103 am acces la sistemul medical f\u0103r\u0103 s\u0103-mi fie fric\u0103. Vreau s\u0103 \u015ftiu c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei sunt bine \u015fi c\u0103 viitorul nu e o povar\u0103. Iar pentru toate astea, Rom\u00e2nia trebuie s\u0103 cread\u0103 mai mult \u00een educa\u0163ia care chiar schimb\u0103 vie\u0163i. \u015ei \u00een oamenii care vor, pur \u015fi simplu, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103. <\/p>\n
\n <\/p>\n
\nIoana Matei este editor-\u015fef Business Magazin<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Discu\u0163iile recente despre diaspora \u00eemi aduc aminte de ni\u015fte versuri de Arghezi pe care le-am \u00eenv\u0103\u0163at pentru admitere la Facultatea de Teatru: \u201eDe ce-ai plecat? De ce-ai mai fi r\u0103mas?\u201d (o poezie romantic\u0103, dar care se potrive\u015fte m\u0103nu\u015f\u0103 contextului pe care \u00eel tr\u0103im de ani buni, cred \u015fi sentimentelor contradictorii pe care \u00eemi imaginez c\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[510,529,512],"tags":[5414,172,8219,10358,29444,87],"class_list":["post-236386","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-actualitate","category-opinii","category-revista-bm","tag-cursuri","tag-diaspora","tag-educatie","tag-facultate","tag-ioana-matei","tag-opinie"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/236386","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=236386"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/236386\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":236405,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/236386\/revisions\/236405"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=236386"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=236386"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=236386"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}