{"id":22427,"date":"2010-08-09T09:00:00","date_gmt":"2010-08-09T09:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=22427"},"modified":"2026-04-02T17:48:57","modified_gmt":"2026-04-02T17:48:57","slug":"cum-se-fac-bani-din-gunoi-video-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=22427","title":{"rendered":"Cum se fac bani din gunoi (VIDEO)"},"content":{"rendered":"

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\nDaca ar fi sa ma intrebati de trei ori, tot de atatea ori v-as spune ca m-as apuca de afacerea cu gunoiul. Este profitabila mereu. Din gunoi se pot scoate bani”, marturiseste Camelia Chirila, fondatoarea Cami Comexim. La 20 de ani de la infiintarea acestei companii, Chirila a schimbat de mai multe ori obiectul de activitate, pana cand a descoperit mirosul banilor. Dupa opt ani in industria confectiilor, anul 2000 a orientat businessul catre gunoi: “Am vrut sa imi duc cursurile de la facultate la un punct de colectare si nu avea cine sa mi le ia. Investitia a inceput cu o mie de lei si o masina pentru transportatul marfii pe datorie”.<\/p>\n

\n
\n\"\" <\/a><\/p>\n

\nPrimul camion pe care l-a transportat a fost catre Vrancart Adjud unde, pentru cele 40 de tone colectate, a primit un pic peste cinci mii de lei. “Ne-am achitat datoriile si am mers mai departe. Am mai cumparat masini pe care seara le reparam, iar dimineata le trimiteam pe drum”, isi aminteste ea cu nostalgie.In prezent, Cami Comexim colecteaza lunar 1.500 de tone de hartie si carton pe care le transporta atat in tara, cat si la export in Germania.<\/p>\n

\n\"\"<\/a>“Cumparam hartia cu 10-35 de bani kilogramul si o vindem cu 45 catre reciclatori precum Vrancart si Petrocart, iar cele trei-patru tone de PET-uri pe care le colectam lunar le cumparam cu 0,35 lei pe kilogram si le vindem cu 0,85 lei la Buzau”, precizeaza patroana companiei cu afaceri anuale de peste 1,7 milioane de euro si un profit net de 100.000-200.000 de euro in fiecare din ultimii ani.<\/p>\n

\n <\/p>\n

\nBuzaul” despre care vorbeste Camelia Chirila este Greentech, o companie cu actionari taiwanezi, unul dintre cei mai mari reciclatori de PET din Romania. Sau, dupa cum rezuma Cristinel Dobrota, seful Greentech, o afacere pornita la sfarsitul anilor ’90 in urma unei idei taiwaneze (a sefului sau de atunci si actionarul fabricii de mase plastice la care lucra Dobrota), dar cu executie 100% romaneasca.<\/p>\n

\n
\n“Cineva tot trebuie sa inceapa, deci mi-am zis sa fim chiar noi. Am avut discutii cu autoritatile de la Buzau despre viziunea Ministerului Mediului in ce priveste colectarea si reciclarea. Toti au vazut cu ochi buni aceasta idee si au fost impresionati. Dar atat, pentru ca alt suport nu am avut din partea autoritatilor”, isi aminteste Dobrota inceputurile uneia dintre primele afaceri din domeniul reciclarii deseurilor din Romania.<\/p>\n

\nPrimul pas a fost sa cumpere o fosta ferma in apropierea Buzaului pentru depozit, iar in zona industriala a orasului au amenajat instalatia de transformare a deseurilor in materie prima. “Mai apoi am inceput sa umblam din poarta in poarta, la societati de salubritate, centre de tip remat sau puncte mici de colectare si la toti cei care aveau legaturi intr-un fel sau altul cu deseurile”, explica seful GreenTech, remarcand ca la acea vreme plasticul nu se colecta niciunde.<\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\nStrategia a dat roade si daca in 2003 Greentech colecta anual circa 150 de tone si avea o singura instalatie de reciclat, in prezent cantitatea colectata este de 200 de ori mai mare, iar grupul detine patru instalatii de reciclare, doua la Buzau si doua la Iasi, unde din 2006, grupul a trecut la nivelul urmator de integrare si a infiintat o firma care transforma fulgii de PET-uri reciclate in fibre poliesterice, folosite, de exemplu, pentru covorasele masinilor sau umplerea pernelor.<\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

<\/p>\n

Circa 50.000 de tone de fibra pot fi produse intr-un an la Iasi,
\npotrivit lui Dobrota, in conditiile in care consumul anual de fibra
\ndin Uniunea Europeana este estimat la 700.000 de tone, din care
\ndoar jumatate din cantitate este fabricat pe continent, restul
\nfiind importuri din Asia.<\/p>\n

Numai ca fiind al doilea producator de fibra poliesterica ca
\nmarime din Europa, GreenFiber (compania care transforma fulgii de
\nPET-uri reciclate produsi de Greentech in fibra) s-a confruntat cu
\no mare problema: nu gasea in tara suficienta materie prima, pentru
\nca nici furnizorul sau principal – Greentech – nu strangea atat de
\nmulte PET-uri din tara.<\/p>\n

“Cea mai la indemana solutie a fost sa importam gunoi. Oricine
\naude acest lucru pare amuzat, dar sa stiti ca noi importam gunoi
\ndin Grecia, Bulgaria sau Serbia”, explica Dobrota, care incepe sa
\nfaca o serie de calcule pe hartie pentru a dovedi ca o astfel de
\nsolutie este viabila din punct de vedere economic. Produsa din
\nmaterie prima din import si de pe piata romaneasca deopotriva,
\nfibra a insemnat anul trecut, potrivit lui Dobrota, afaceri de 38
\nde milioane de euro, fiind destinata in proportie de 90%
\nexportului.<\/p>\n

Iar daca adunam la activitatile de reciclare PET si pe cele cu
\nreciclarea deseurilor de echipamente electrice si electronice
\n(DEEE), derulate printr-o alta companie infiintata la Buzau –
\nGreenWeee, atunci afacerile intregului grup ar trebui sa ajunga
\nanul acesta la 50 de milioane de euro. Valoarea ar putea creste
\naccelerat in anii ce vor urma, deoarece, asa cum spune Dobrota,
\nplanurile grupului iau in calcul si acoperirea altor domenii de
\nreciclare, precum ulei, baterii auto si lampi de iluminat.”Exista
\npasiune si fac treaba asta cu placere. Nu ma imaginez in alt
\ndomeniu.<\/p>\n

In reciclare poti investi ca in orice alta afacere, daca te
\nconcentrezi putin in ceea ce faci. La prima vedere pare foarte
\nsimplu sa faci bani, dar nu e chiar asa. Trebuie sa bagi mana in
\ndeseuri. Nu poti sa stai doar la birou. In plus, mai miroase”,
\npovesteste amuzat Dobrota.<\/p>\n

Fibra nu este sigura modalitate in care gunoiul procesat in
\nRomania ajunge la export. O alta companie specializata in
\nreciclarea PET-urilor, Esox Caracal, este printre putinele din
\nEuropa care poate produce R-PET, adica un fel de PET ecologic, un
\nprodus tot mai des folosit de gigantii din domeniul bunurilor de
\nlarg consum pentru un singur motiv – e mai ieftin cu 15-20% fata de
\nmaterialul virgin utilizat la realizarea sticlelor de PET.<\/p>\n

“Va dati seama ca pretul unei sticle PET scade astfel de la 7-8
\neurocenti la circa sase?”, spune plin de entuziasm Daniel
\nStancescu, cel care alaturi de sotia sa, Alina, controleaza
\ncompania Esox Caracal.
\nPoate ca pentru cei mai multi dintre noi o astfel de reducere a
\ncosturilor nu pare foarte mult, dar pentru un producator de sucuri
\nsau apa minerala se poate traduce in cresteri ale marjelor de
\nprofit de milioane de euro.
<\/u><\/p>\n

<\/p>\n

La fel ca si in cazul fabricilor de la Buzau si Iasi despre care
\nam vorbit mai sus si cea de la Caracal lucreaza aproape in
\ntotalitate pentru export, deoarece, asa cum spun sotii Stancescu,
\nproducatorii romani sunt foarte sceptici “In Romania avem un
\nconsumator needucat, ignorant si usor influentabil, iar faptul ca
\ns-ar raspandi ideea ca un anume suc e ambalat in gunoi ar fi o grea
\nlovitura de marketing pentru un producator. Chiar daca e vorba de
\nun proces de reciclare foarte strict, care presupune respectarea
\nunor norme foarte stricte. De ce credeti ca francezii de la Evian
\nfolosesc la nivel international in proportie foarte mare R-PET si,
\nmai ales, cum credeti ca i-am convins pe italienii de la San
\nBenedetto sa foloseasca R-PET de la noi (unul dintre cei mai mari
\nproducatori italieni de apa minerala – n. red.)?”, afirma Alina
\nStancescu in timp ce ne prezinta intregul flux de productie care
\nincepe cu baloti uriasi de sticle PET urat mirositoare, care sunt
\nsortate, spalate si transformate ulterior in fulgi si apoi granule
\nde R-PET.<\/p>\n

Motivul pentru care sotii Stancescu sunt atat de incantati de
\ncontractul cu grupul italian San Benedetto este reprezentat, dupa
\ncum recunosc cu sinceritate cei doi soti, de faptul ca italienii,
\nla fel ca si ceilalti clienti externi, platesc in avans, ajutand
\ncash-flow-ul companiei, aflata de circa doi ani in fata unei mari
\ndileme: sa se restructureze sau sa intre in faliment.<\/p>\n

“Noi am intrat in afacere din intamplare. Eram prieteni cu cei
\ncare produceau Schweppes in Romania, care la vremea respectiva, pe
\nla jumatatea anilor ’90, aveau nevoie de sticle de PET produse
\nlocal, intrucat importul era destul de costisitor. Am fost in
\nPolonia, am vazut utilajele de fabricat sticle din plastic si mi
\ns-a parut foarte interesant”, isi aminteste Alina, de formatie
\nanalist politic. Asadar, dupa ce au cumparat un camion de preforme
\n(recipiente din plastic, asemanatoare unor eprubete, care, supuse
\nunui proces termic, se umfla si devin PET-uri) din Bulgaria si un
\naparat de suflat sticla, au inceput sa produca PET-uri. Cativa ani
\nmai tarziu afacerea cu sticle s-a dovedit a fi neprofitabila:
\n“Lumea nu mai cumpara sticle. La inceput era foarte bine, aveam
\nmarje foarte bune. Acum nu mai sunt la nici un sfert fata de vremea
\naceea. Nu mai merge bine nici businessul cu preforme, de cel cu
\nsticle nici nu mai vorbesc”, explica fondatoarea Esox intrarea
\ncompaniei in insolventa la inceputul anului trecut, in urma unor
\ndatorii de peste 5 milioane de euro, din care 4,5 milioane de euro
\nla banci.<\/p>\n

Practic, inceperea productiei de R-PET si banii partenerilor
\nstraini au reprezentat salvarea pentru compania olteana, al carui
\nplan de reorganizare a fost aprobat la inceputul acestui an si care
\nprevede plati in fiecare trimestru pentru urmatorii patru ani,
\nprima plata fiind deja facuta in martie. Compania din Caracal ar
\nputea incheia anul cu afaceri de aproape 4 milioane de euro si o
\nmarja de profit de circa 20%.\n <\/p>\n

<\/p>\n

“Marele nostru noroc in aceasta poveste este ca produsul (R-PET
\n– n. red.) e foarte cautat si platile ni se fac in avans. In Europa
\nde Est functioneaza unitati de acelasi fel doar in Lituania si
\nCroatia, iar daca cineva ar vrea acum sa se apuce de un astfel de
\nbusiness are nevoie de cel putin 18 luni pana ii vin utilajele
\nnecesare, deoarece sunt doar cativa producatori in lume si sunt
\nasaltati de comenzi”, explica Dan Stancescu, in timp ce arata
\ncateva slide-uri potrivit carora in prezent, din consumul total de
\nPET in Europa, de 3,6 milioane de tone pe an, PET-ul reciclat
\nreprezinta 0,2 milioane de tone, valoare de patru ori mai mare
\ndecat in urma cu patru-cinci ani, dupa ce tot mai multe guverne din
\nUE si-au dat acceptul pentru ca R-PET sa poata fi folosit pe scara
\nlarga de catre producatorii de bunuri de larg consum.<\/p>\n

Iar cererea tot mai mare de gunoi, destinata productiei de
\nR-PET, nu poate decat sa o bucure pe Camelia Chirila, eroina de la
\ninceputul articolului, care va profita de pe urma razboiului
\npreturilor pe care companii precum Esox sau Greentech au inceput
\ndeja sa il duca si care a facut ca pretul gunoiului sa creasca
\naccelerat. “In aceste zile, piata e a celui care reuseste sa
\ncolecteze gunoiul. De la cel care scormoneste in gunoi si poate
\ncastiga o mie de lei pe luna si pana la marii colectori, cei care
\naduna 100-150 de tone de PET pe luna. Tot ce le trebuie pentru a
\nincepe o astfel de afacere este o platforma betonata de 300 mp si o
\npresa de 12.000-15.000 de euro”, spune Alina Stancescu.<\/p>\n<\/p>\n

“Va rugam sa reformulati intrebarile. Este absurd sa ma
\nintrebati daca se fac bani din gunoi”, incepe contrariat o discutie
\ncu BUSINESS Magazin Mihai Botez, director general al Vrancart
\nAdjud, cel mai mare reciclator de deseuri cu fibra celulozica din
\nindustria de hartie din Romania. Compania recicleaza lunar 8.000 de
\ntone, producand din acestea hartii pentru carton ondulat si
\nigienico-sanitare. “Produsele noastre sunt livrate in special in
\ntara, dar ajung si in afara granitelor. Este vorba despre hartia
\npentru fabricarea cartonului ondulat, care se livreaza in tari
\nprecum Bulgaria, Grecia, Republica Moldova”, explica Botez,
\nspecificand ca exportul reprezinta mai bine de un sfert din
\ncantitatea totala livrata pe piata.<\/p>\n

Daca ar fi sa dea timpul inapoi, directorul Vrancart spune ca
\ns-ar apuca oricand de o astfel de afacere, fiind una cu viitor pe
\ntermen lung si cu materie prima disponibila mult timp de acum
\ninainte.\n <\/p>\n

<\/p>\n

\nIn Romania se recicleaza anual circa 300.000 tone de deseuri cu fibra celulozica si cantitatea este in crestere. Consumul de hartii pe cap de locuitor este cu mult mai mic fata de tarile din vestul Europei, deci in urmatoarea perioada tara noastra trebuie sa se alinieze la nivelul celorlalte state. Privind astfel situatia, crede el, este clar ca o afacere in acest domeniu e de viitor.<\/p>\n

\nIn plus, din ce in ce mai multi romani sunt preocupati de problemele de mediu si de gasirea unor solutii pe termen lung pentru rezolvarea acestora.<\/p>\n

\n“Din fericire, noi deja actionam in aceasta directie, dar din pacate, o cantitate foarte mare de deseuri din hartii si cartoane ajung la gunoi, nemaiputand fi reciclata”, constata contrariati cei de la Vrancart.<\/p>\n

\nPe piata hartiilor igienico-sanitare mai opereaza companii precum Comceh Calarasi si Pehart Tec Petresti. Pe piata cartonului ondulat avem Rondocarton cu doua fabrici, una la Cluj-Napoca si alta la Targoviste, Rainbox Dunapack la Sfantu Gheorghe, Romcarton Bucuresti, Ecopack Ghimbav, in timp ce pe piata hartiilor pentru carton ondulat sunt EcoPaper Zarnesti si Ambro Suceava.<\/p>\n

\nAfacerea de la Adjud este totusi cea mai mare, situandu-se in jurul valorii de 30 de milioane de euro anual, cu un profit de circa 5%. Cu aceste date in fata, pentru a putea obtine totusi un raspuns la intrebarea “Se fac bani din gunoi?”, am reformulat intrebarea intr-un mod mai putin tendentios. Intrebat cum se castiga din afacerea cu materiale reciclabile, Mihai Botez raspunde: “Scopul nostru nu este sa facem bani din reciclari, ci sa salvam cat mai multa masa lemnoasa prin reciclare. Facand acest lucru cu responsabilitate, vin si banii!”.<\/p>\n

<\/p>\n

“Suntem in preajma celor care ard becuri”, glumeste intr-o
\ndiscutie cu BUSINESS Magazin, Roxana Sunica, director de marketing
\nal Recolamp, singura asociatie specializata in gestionarea
\ndeseurilor din surse de lumina, amintind astfel de un alt capitol
\nla care Romania are de indeplinit obligatiile legale privind
\nreciclarea deseurilor – sursele de iluminat. Sau, asa cum sunt ele
\ndenumite stiintific DEEE-uri, adica deseuri de echipamente
\nelectrice si electronice.<\/p>\n

In prezent se colecteaza mai putin de un kilogram de deseuri
\nelectrice si electronice, fata de patru kilograme, cat ar trebui
\ncolectat, potrivit lui Raul Pop, director general al Recolamp.
\n“Autoritatea publica nu a platit nicio amenda catre Garda de Mediu
\npentru ca nu a facut infrastructura pentru colectare. Rezultatele
\nreciclarii din acest sector reprezinta exact peisajul Romaniei in
\ncare traim”, spune Pop. El afirma ca ONG-ul pe care il conduce a
\namenajat puncte de colectare in apropierea marilor generatori de
\nastfel de deseuri, respectiv fabrici sau companii de mari
\ndimensiuni si odata colectate, deseurile pleaca inspre Targu-
\nMures, la Ro Ecologic, singurul reciclator de becuri din tara, unde
\nsunt reciclate manual, adica, asa cum spune Roxana Sunica, “se
\ninteapa becul fara ca sticla sa atinga filamentul din mercur si
\nfluor, iar partea metalica a duliei se recicleaza si ea, in timp ce
\npartea toxica se ingroapa in spatii special amenajate”. “Cat timp
\nse face dupa toate normele, reciclarea este o afacere profitabila”,
\nmarturiseste Cristian Dragomir, directorul general al Ro Ecologic,
\ncompanie care a reciclat circa 80 de tone de becuri in 2009 si care
\nva ajunge la 200 de tone in acest an.<\/p>\n

Reciclarea nu e o afacere rea nici pentru Rombat, cel mai mare
\nproducator roman de baterii pentru automobile, care a reciclat anul
\ntrecut circa 15.000 de tone de acumulatori auto (adica 300.000 de
\nbucati), de pe urma carora a obtinut circa 8.000 de tone de
\nplumb.<\/p>\n

“In acest moment autoritatile ne obliga sa reciclam 90% din
\ncantitatile introduse in piata, insa spre deosebire de alte piete,
\ncea a bateriilor este competitiva. Reciclarea nu produce costuri,
\nci, dimpotriva, duce si la obtinerea de venituri”, declara
\ndirectorul general al Rombat, Ioan Repede. Din cei 680 de angajati
\nai companiei, 90 lucreaza la fabrica de reciclare a deseurilor de
\nla Copsa Mica, unde ar putea mari capacitatea de reciclare pana la
\n20.000 de tone de plumb.<\/p>\n

<\/p>\n

incolo de segmentul de activitate, veniturile si marjele de
\nprofit realizate, cele sase afaceri prezentate pana acum au in
\ncomun un element important: perspectivele de crestere uriase,
\ndeoarece, asa cum reiese din statisticile Eurostat, doar 1% din
\ncele 382 de kilograme de gunoi generate anual de catre fiecare
\nroman ajunge sa fie valorificat. Iar colectorii par cei mai
\navantajati, cel putin pe termen scurt. “Firmele de colectare pot
\navea practic doua surse de venit pentru aceleasi deseuri: de la
\nreciclatori, care le folosesc drept materie prima si o
\nachizitioneaza de la colectori contra cost, dar si de la companiile
\ncare pun pe piata ambalaje sau firmele carora acestea din urma le
\ntransfera responsabilitatea de recuperare a acestor deseuri”,
\nconstata Codrut Pascu, seful companiei de consultanta Roland
\nBerger.<\/p>\n

Ultima parte a argumentatiei lui Pascu vizeaza obligativitatea
\ncompaniilor care introduc pe piata ambalaje de hartie, plastic,
\nmetal, sticla sau lemn de a retrage (sau de a delega aceasta
\nresponsabilitate unor companii specializate) o cantitate
\nprocentuala ce variaza intre 15% si 60%.<\/p>\n

“}intele de reciclare a deseurilor de ambalaje sunt indeplinite
\nin mare parte prin colectarea ulterioara a acestor ambalaje din
\ngroapa de gunoi – de aici si perceptia de rand ca de fapt nu
\nreciclam nimic (pentru ca populatia practic nu este implicata in
\nproces)”, explica Pascu.<\/p>\n

Aici intervin asociatii precum Ecorom Ambalaje, care a
\nimplementat pana acum, potrivit lui Mugurel Radulescu, presedintele
\nasociatiei, sisteme de colectare selectiva in 85 de localitati cu
\npeste 4 milioane de locuitori.<\/p>\n

“Speram ca in cativa ani toata populatia urbana din Romania sa
\naiba posibilitatea de a colecta selectiv”, sustine Radulescu. Iar
\nunul dintre rolurile principale in atingerea acestui obiectiv il
\nvor avea companiile de salubritate, precum Urban din Bucuresti,
\ncare “plimba pana acum masina de gunoi degeaba pentru 100 de
\nkilograme de PET-uri”, dupa cum plastic spunea intr-o discutie cu
\nBUSINESS Magazin Dan Ceausescu, seful companiei. El adauga ca de
\nacum inainte volumul de colectare va justifica doua fluxuri de
\ncolectare. Altfel spus, o colectare selectiva in adevaratul sens al
\ncuvantului, nu amestecarea gunoiului colectat selectiv la
\ntomberoane in acelasi camion si resortarea lui la groapa de
\ngunoi).<\/p>\n

Pana atunci, mai este insa cale lunga, sustin analistii. “Suntem
\npe penultimul loc in UE (inaintea Bulgariei) in ceea ce priveste
\nrata de valorificare a deseurilor, cu doar 1% – ceea ce inseamna ca
\n99% din deseurile municipale ale Romaniei ajung la gropile de
\ngunoi. Spre comparatie, in Germania si Olanda procentul de deseuri
\ncare ajunge la groapa de gunoi este de doar 1%, iar in Austria si
\nSuedia de doar 3%”, sustine Pascu.<\/p>\n

Si dincolo de orice alt argument financiar, intervine unul
\ndintre cei mai dificil de evaluat factori: schimbarea
\nmentalitatilor. “Pare foarte simplu (sa crestem gradul de
\nvalorificare de la 1% – n. red.), insa va asigur ca este foarte
\ndificil – pentru ca ne luptam cu mentalitati, obiceiuri, chiar
\nsisteme ce trebuia sa fie schimbate”, remarca Valentin Negoita,
\ndirectorul general al Ecotic, organizatie responsabila cu adunarea
\nDEEE-urilor, adica a deseurilor electrice si electronice.<\/p>\n

De modul cum si mai ales cat de rapid se vor schimba aceste
\nmentalitati, incepand cu informarea pe scara larga a populatiei
\nasupra beneficiilor\/amenzilor pentru indeplinirea\/neindeplinirea
\ncotelor de reciclare impuse de UE si pana la infrastructura de
\ncolectare vor depinde nu doar afacerile antreprenorilor despre care
\nam scris mai sus, ci si factura lunara pe care fiecare familie o va
\nplati la finalul lunii pentru gunoiul menajer.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O afacere cu o materie prima care nu se termina niciodata este solu\u0163ia cea mai buna in vremuri dificile.Ca sa afle cum si mai ales cat se castiga din gunoi, BUSINESS Magazin a mers la poarta celor mai mari reciclatori ai Romaniei.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[82,182,17364,18714],"class_list":["post-22427","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-bani","tag-criza","tag-gunoi","tag-reciclatori"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22427"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22427\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":42014,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22427\/revisions\/42014"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}