Am o presimtire rea referitoare la viitorul muncitorilor
\namericani – dar nu din motivele care v-ar putea veni acum in minte,
\nsau nu in totalitate. Da, cresterea incetineste si sunt destule
\nsanse ca somajul sa creasca, nu sa scada, in lunile care vin. Asta
\ne de rau. Dar ce e mai rau e ca sunt tot mai multele dovezi ca
\nelita noastra guvernamentala nu e interesata de faptul ca un nivel
\nde disfunctionalitate economica odinioara de neimaginat este pe
\ncale sa devina noua stare de normalitate.<\/p>\n
Si mi-e teama ca cei de la putere, in loc sa-si asume
\nresponsabilitatea pentru crearea de locuri de munca, vor declara in
\ncurand somajul ridicat drept “structural”, o componenta permanenta
\na peisajului economic, si ca prin condamnarea unei mari parti
\ndintre americani la somaj pe termen lung vor transforma aceasta
\nscuza intr-o trista realitate.
\nNu cu mult timp in urma, oricine ar fi estimat ca unul din sase
\nangajati americani va ajunge in curand in somaj sau i se vor reduce
\nnorma si salariul, si ca perioada medie de somaj va ajunge la 35 de
\nsaptamani, era trimis la plimbare drept un pesimist incurabil, in
\nparte si pentru ca daca s-ar fi intamplat ceva din cele de mai sus,
\nse presupunea ca autoritatile ar fi tras de toate parghiile crearii
\nde locuri de munca. Dar iata ca aceste previziuni s-au adeverit, si
\nce vedem in schimb?<\/p>\n
In primul rand, vedem Congresul care refuza sa actioneze, atat
\nrepublicanii cat si democratii conservatori refuzand sa mai dea
\nveun ban pentru crearea de locuri de munca si nedorind nici macar
\nsa aline suferinta celor fara un loc de munca.
\nNi se spune ca nu ne permitem sa ii ajutam pe someri – ca trebuie
\nsa ne coboram grabnic deficitele bugetare, fiindca altfel
\n“gardienii obligatiunilor” (speculatorii de pe pietele financiare)
\nvor urca pana la cer costul la care se imprumuta Statele Unite.
\nSunt plasmuiri ale imaginatiei vulturilor deficitului, caci departe
\nde a fugi de datoriile SUA, investitorii le cumpara si mai abitir,
\nducand dobanzile de fapt la minime istorice. Dar apostolii fricii
\nsunt de neclintit: lupta cu deficitele, insista ei, trebuie sa aiba
\nprioritate – dar nu si inaintea reducerilor de impozite pentru cei
\nbogati, care trebuie extinse, indiferent ce minusuri bugetare se
\nvor genera astfel. Ideea e ca o mare parte din Congres – suficient
\nde mare incat sa poata bloca orice actiune in privinta locurilor de
\nmunca – e foarte interesata de impozitele pentru cei mai bogati
\namericani, adica 1% din populatie, dar foarte putin de necazul
\namericanilor de rand care nu-si pot gasi de lucru.<\/p>\n
Bun, daca nu face nimic Congresul, de ce nu actioneaza atunci
\nRezerva Federala? La urma urmei, se presupune ca ea are doua tinte:
\neliminarea somajului si stabilitatea preturilor, de obicei definita
\nin practica drept o inflatie sub 2%. De vreme ce somajul e foarte
\nmare, iar inflatia e mult sub pragul maxim, te-ai astepta ca Fed sa
\nia masuri agresive care sa stimuleze economia. Dar n-o face. E
\nadevarat ca Rezerva Federala a apasat deja una dintre pedale pana
\nla podea: dobanzile pe termen scurt, parghia sa obisnuita de
\ninterventie, sunt aproape de zero. Totusi, presedintele Fed, Ben
\nBernanke, ne-a asigurat ca are si alte optiuni, cum ar fi sa-si
\nmareasca detinerea de obligatiuni ipotecare, si a promis ca va
\npastra dobanzile pe termen scurt la un nivel minim. Si un mare
\ninstitut de cercetare sugereaza ca Rezerva Federala ar putea
\nimpulsiona economia daca si-ar fixa o tinta de inflatie mai mare de
\n2%. Dar Fed nu a facut nimic din acestea. In loc de asa ceva, unii
\noficiali coboara mizele pentru ea. Spre exemplu, Richard Fischer,
\npresedintele Rezervei Federale din Dallas, a sustinut luna trecuta
\nca Fed nu are nicio responsabilitate pentru slabiciunea economiei,
\npe care el a pus-o pe seama incertitudinii cu privire la viitoarele
\nreglementari legale – o viziune populara in cercurile
\nconservatoare, dar fundamental opusa realitatii. De fapt, el a
\nreactionat la esecul Fed de a-si atinge una din cele doua
\nprincipale tinte prin mutarea tintei.
\nA trecut apoi la cealalta tinta, explicand ca scopul Fed nu e
\nmaximum 2% pentru inflatie, ci mai degraba “a pastra inflatia
\nextrem de joasa si de stabila”.<\/p>\n
Pe scurt, toate-s bune. Si estimez – dupa ce am mai vazut filmul
\nasta odata in Japonia – ca daca si cand preturile vor incepe sa
\nscada, cand inflatia deja mult sub tinta va deveni deflatie, unii
\noficiali Fed ne vor explica atunci ca si asta e in regula. Ce ne
\nasteapta urmand aceasta cale? Iata ce consider eu foarte probabil:
\ndoi ani de acum inainte, somajul va fi foarte ridicat, foarte
\nposibil mai mare decat e acum. Dar in loc sa-si asume
\nresponsabilitatea pentru a rezolva situatia, politicienii si
\noficialii Fed vor declara laolalta ca somajul ridicat e structural,
\ndincolo de controlul lor. Si dupa cum am mai spus, cu timpul aceste
\nscuze se pot transforma intr-o filozofie de viata, pe masura ce
\nsomerii pe termen lung isi pierd abilitatile de munca si
\nconexiunile cu piata muncii si devin de neangajat.<\/p>\n
As vrea sa-mi imaginez ca mania publica va preveni acest
\ndeznodamant. Dar desi americanii sunt cu adevarat nervosi,
\nsupararea lor nu are o tinta anume. Asa ca mi-e teama ca elita
\nnoastra guvernamentala, care nu e cine stie ce interesata de somaj,
\nva permite ca distrugerea locurilor de munca sa se perpetueze si de
\nacum inainte.<\/p>\n
\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mi-e teama ca cei de la putere, in loc sa-si asume responsabilitatea pentru crearea de locuri de munca, vor declara in curand somajul ridicat drept \u201cstructural\u201d, o componenta permanenta a peisajului economic, si ca prin condamnarea unei mari parti dintre americani la somaj pe termen lung vor transforma aceasta scuza intr-o trista realitate.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[12879,188,11256,106],"class_list":["post-22403","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-datorii-externe","tag-economie","tag-somaj","tag-sua"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22403"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22403\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22410,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22403\/revisions\/22410"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}