\nPuternica recesiune mondial\u0103, provocat\u0103 de m\u0103surile de izolare impuse de epidemia Covid-19, precum \u015fi ajutoarele acordate de multe state popula\u0163iei \u015fi companiilor au dus peste tot \u00een lume la cre\u015fterea cheltuielilor bugetare \u015fi a datoriei publice. Acest fenomen s-a ad\u0103ugat la politica monetar\u0103 expansionist\u0103 a b\u0103ncilor centrale, care a mers \u00een multe cazuri p\u00e2n\u0103 la finan\u0163area monetar\u0103 a unei p\u0103r\u0163i \u00eensemnate a datoriei publice, ceea ce a dus la amplificarea infla\u0163iei. \u00cen plus, m\u0103surile de \u201erelansare\u201d \u015fi consecin\u0163ele economice ale r\u0103zboiului din Ucraina au determinat cre\u015fterea \u015fi intensificarea interven\u0163iei statului \u00een activitatea economic\u0103 \u015fi sl\u0103birea durabil\u0103 a economiei de pia\u0163\u0103, de a c\u0103rei bun\u0103 func\u0163ionare depinde bun\u0103starea la care a ajuns o parte a lumii la acest \u00eenceput de mileniu III.<\/p>\n
\nCu toate c\u0103 mul\u0163i economi\u015fti au sesizat pericolul reprezentat de cre\u015fterea cheltuielilor publice, ei nu sunt de acord cu privire la semnifica\u0163ia rezultatelor analizei rela\u0163iei dintre acest fenomen \u015fi bun\u0103stare: economi\u015ftii de inspira\u0163ie keynesian\u0103 continu\u0103 s\u0103 afirme c\u0103 cheltuielile publice sunt susceptibile s\u0103 \u201estimuleze\u201d cererea \u015fi cre\u015fterea economic\u0103. \u015ei chiar \u015fi economi\u015ftii care nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc aceast\u0103 concep\u0163ie etatist\u0103 \u201eextrem\u0103\u201d, tind s\u0103 sus\u0163in\u0103 teza c\u0103 destina\u0163ia cheltuielilor este mai important\u0103 dec\u00e2t m\u0103rimea lor. Nu se poate ignora, desigur, aspectul calitativ al cheltuielilor publice: exist\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, deosebiri importante \u00eentre cre\u015fterea cheltuielilor neproductive, cum ar fi cele implicate de \u00eentre\u0163inerea aparatului birocratic, ori simpla redistribuire de venituri \u00een numele \u201estatului social\u201d (Social State<\/em>), pe de o parte, \u015fi investi\u0163iile \u00een infrastructur\u0103, serios proiectate \u015fi bine executate, pe de alt\u0103 parte. Nu este \u00eens\u0103 mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 o cre\u015ftere economic\u0103 sus\u0163inut\u0103 nu se poate realiza \u00een condi\u0163iile existen\u0163ei unui sector de stat supradimensionat: analizele empirice cu privire la rela\u0163ia dintre m\u0103rimea statului \u015fi bun\u0103stare, efectuate pentru o lung\u0103 perioad\u0103 de timp \u015fi cuprinz\u00e2nd un mare num\u0103r de \u0163\u0103ri, arat\u0103 clar c\u0103 \u00eentre talia sectorului de stat \u015fi prosperitate exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 invers\u0103. Iar aceast\u0103 concluzie este valabil\u0103 inclusiv pentru cheltuielile statului considerate, de regul\u0103, \u201eproductive\u201d, cum ar fi cele pentru educa\u0163ie, cercetare, infrastructur\u0103 etc., dac\u0103 se \u0163ine seama de costurile fiscale implicate de ac\u0163iunea statului \u00een domeniile respective.<\/p>\n \n <\/p>\n \n1. Rezultatele cercet\u0103rilor empirice<\/strong><\/p>\n \n <\/p>\n \nStudiile empirice arat\u0103 c\u0103, pe termen scurt, cre\u015fterea economic\u0103 a unei \u0163\u0103ri este influen\u0163at\u0103 de un num\u0103r foarte mare de factori. O \u0163ar\u0103 poate avea, de asemenea, condi\u0163ii particulare, legate de diverse politici economice, cum ar fi, de exemplu, politica monetar\u0103 sau regimul valutar, care sunt, \u00een general, greu de izolat de alte forme de interven\u0163ie a statului \u00een economie. De aceea, concluzii pertinente \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 nu pot fi trase dec\u00e2t prin observarea unui num\u0103r de \u0163\u0103ri reprezentativ \u015fi pentru o lung\u0103 perioad\u0103 de timp. Or, numeroase lucr\u0103ri empirice de acest tip confirm\u0103 clar rela\u0163ia invers\u0103 \u00eentre talia statului \u015fi bun\u0103stare.[1]<\/a><\/p>\n \nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, interven\u0163ia statului nu \u00eempiedic\u0103 economia s\u0103 se dezvolte, \u00eens\u0103 cre\u015fterea economic\u0103 este \u00een cel mai bun caz mediocr\u0103, ceea ce duce, pe l\u00e2ng\u0103 venituri mai reduse, la un \u015fomaj mai mare \u015fi la o speran\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 mai mic\u0103.[2]<\/a><\/p>\n \nMai precis, \u00eentreaga experien\u0163\u0103 acumulat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum \u00een lume arat\u0103 c\u0103 cre\u015fterea interven\u0163iei statului \u00een economie determin\u0103, pe termen lung, \u00eencetinirea dezvolt\u0103rii economice. \u00cen perioada \u00een care are loc acest fenomen, impactul negativ poate fi chiar foarte puternic. Dup\u0103 ce sarcina fiscal\u0103 se stabilizeaz\u0103, economia devine mai rezistent\u0103, \u00eens\u0103 cre\u015fte \u00eenc\u0103 \u015fi mai \u00eencet. Explica\u0163ia rezid\u0103 \u00een faptul c\u0103 sarcina fiscal\u0103 impus\u0103 de \u00eentre\u0163inerea \u015fi interven\u0163ia statului duce la reducerea sistematic\u0103 a eficien\u0163ei economice, a investi\u0163iilor \u015fi a inov\u0103rii, care sunt adev\u0103ratele for\u0163e ale cre\u015fterii economice.[3]<\/a><\/p>\n \nNu se poate totu\u015fi afirma c\u0103 rela\u0163ia amintit\u0103 este liniar\u0103, ceea ce ar \u00eensemna c\u0103 un buget de stat \u00een care veniturile \u015fi cheltuielile sunt zero este cel mai favorabil cre\u015fterii economice. \u00cens\u0103, chiar dac\u0103 se admite c\u0103, p\u00e2n\u0103 la un anumit punct, statul are un rol pozitiv, mai ales \u00een ceea ce prive\u015fte protec\u0163ia drepturilor de proprietate, administrarea justi\u0163iei, asigurarea securit\u0103\u0163ii cet\u0103\u0163enilor \u015fi crearea unor infrastructuri, este ne\u00eendoios c\u0103, dac\u0103 func\u0163iile \u015fi m\u0103rimea statului dep\u0103\u015fesc un anumit prag critic, impactul activismului statal se reflect\u0103 rapid \u00een \u00eencetinirea progresului economic.<\/p>\n \nAceast\u0103 constatare este valabil\u0103 inclusiv pentru domeniile \u00een care cheltuielile statului sunt considerate, de obicei, \u201eproductive\u201d, cum ar fi, de exemplu, educa\u0163ia, cercetarea \u015fi crearea infrastructurilor. C\u0103ci, nu se poate identifica empiric nici un efect pozitiv exercitat asupra bun\u0103st\u0103rii de cheltuielile efectuate de stat \u00een domeniile amintite sau \u00een altele de acela\u015fi gen.[4]<\/a> Aser\u0163iunea contrar\u0103 ignor\u0103 impactul negativ, susceptibil a fi eviden\u0163iat prin analize empirice, al sarcinii fiscale impuse de \u00eenlocuirea sectorului privat de c\u0103tre stat, prelevarea de c\u0103tre acesta din urm\u0103 a resurselor de care are nevoie \u015fi cheltuirea lor \u00een conformitate cu obiectivele de\u0163in\u0103torilor puterii \u015fi cu un sistem de stimulente care, \u00een general, este mai pu\u0163in eficient.[5]<\/a> De aici, efectul contraproductiv al diverselor categorii de cheltuieli publice: subven\u0163ii, ajutoare, prime, scutiri de taxe \u015fi impozite, cheltuielile implicate de politicile regionale \u015fi, \u00een general, al planific\u0103rii dezvolt\u0103rii economice.<\/p>\n \nRela\u0163ia negativ\u0103, dar nemonoton\u0103, \u00eentre povara \u00eentre\u0163inerii statului \u015fi prosperitate este exprimat\u0103 de \u201ecurba Rahn\u201d.[6]<\/a> Acest economist a reflectat profund la problema dimensiunii \u201eoptime\u201d a statului, ajung\u00e2nd la concluzia c\u0103 cheltuielile publice au un efect descurajant asupra eforturilor de a produce bunuri \u015fi servicii. Dup\u0103 p\u0103rerea sa, dimensiunea optim\u0103 a statului se situeaz\u0103 \u00eentre insuficien\u0163\u0103, \u00een sensul c\u0103 statul nu \u00ee\u015fi poate \u00eendeplini func\u0163iile esen\u0163iale de protec\u0163ie a persoanelor \u015fi bunurilor, precum \u015fi de asigurare a cadrului juridic necesar pentru executarea contractelor \u015fi exercitarea drepturilor de proprietate, pe de o parte, \u015fi sarcina fiscal\u0103 \u015fi cheltuielile publice excesive, de natur\u0103 s\u0103 \u00eempiedice cre\u015fterea \u015fi prosperitatea economic\u0103, pe de alt\u0103 parte. Pe aceast\u0103 baz\u0103, autorul conchide c\u0103 actuala pondere \u201etipic\u0103\u201d a sectorului de stat, situat\u0103 \u00eentre 30% \u015fi 45% din PIB, este mult prea ridicat\u0103 prin prisma obiectivului cre\u015fterii economice optime.<\/p>\n \nDup\u0103 p\u0103rerea sa, sectorul public ar trebui s\u0103 se situeze mai degrab\u0103 \u00eentre 15% \u015fi 25% din PIB, \u0163in\u00e2nd seama inclusiv de eventualele cheltuieli cu asigur\u0103rile sociale. Totu\u015fi, deoarece o parte important\u0103 a cheltuielilor publice este determinat\u0103 de asumarea de c\u0103tre stat a unor sarcini care, \u00een mod ideal, ar trebui s\u0103 revin\u0103 economiei de pia\u0163\u0103 sau societ\u0103\u0163ii civile, acest nivel este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, distorsionat \u00een sus. Nivelul dezirabil ar trebui s\u0103 se situeze, probabil, \u00een jur de 12%-13% din PIB, \u0163in\u00e2nd seama, desigur, de calitatea \u015fi eficien\u0163a cheltuielilor publice, precum \u015fi de concentrarea acestora pe asigurarea capacit\u0103\u0163ii de exercitare a func\u0163iilor de baz\u0103 ale statului.<\/p>\n \n <\/p>\n \n2. Costurile \u00eentre\u0163inerii \u015fi ac\u0163iunii statului<\/strong><\/p>\n \n <\/p>\n \nCercetarea empiric\u0103 a experien\u0163ei acumulate \u00een \u00eentreaga lume arat\u0103, deci, c\u0103 exist\u0103 o rela\u0163ie invers\u0103 \u00eentre povara \u00eentre\u0163inerii \u015fi ac\u0163iunii statului, pe de o parte \u015fi prosperitate, pe de alt\u0103 parte. Explica\u0163ia rezid\u0103 \u00een faptul c\u0103 existen\u0163a \u015fi activitatea statului implic\u0103 un anumit cost. Un element important al acestui cost este extrac\u0163ia de resurse: orice ac\u0163iune a statului necesit\u0103 o surs\u0103 de finan\u0163are constituit\u0103 prin deturnarea unor fonduri din circuitul economic privat. Ca urmare, resursele respective nu mai sunt disponibile, nici pe termen scurt \u015fi nici pe termen lung, pentru finan\u0163area produc\u0163iei \u015fi investi\u0163iilor private. Acest \u201eefect de evic\u0163iune\u201d (crowding out effect<\/em>) \u00eempiedic\u0103, deci, crearea de avu\u0163ie adi\u0163ional\u0103.<\/p>\n \n\u00cen mod tipic, mai mult de 90% din veniturile statului provin din fiscalitate, \u00eens\u0103 costul de extrac\u0163ie cuprinde, de asemenea, datoria contractat\u0103 de stat, care echivaleaz\u0103 cu impozite viitoare. La nivelul oficial al datoriei publice, se adaug\u0103 angajamentul de a acoperi deficitul bugetului asigur\u0103rilor sociale, datorie implicit\u0103, care necesit\u0103, de asemenea, cre\u015fterea viitoare a impozitelor. \u00cen plus, exist\u0103 un impozit ascuns, \u015fi anume impozitul pe infla\u0163ie sau seniorajul, creat de monopolul statului asupra emisiunii monetare: \u00een contextul actual al unei infla\u0163ii ridicate, acest impozit este foarte mare, ceea ce face ca resursele reale ob\u0163inute de stat \u00een modul acesta, resurse la fel de reale ca cele pe care le ob\u0163ine prin impozite, s\u0103 fie considerabile.[7]<\/a> \u00cen fine, o form\u0103 de impozitare este \u00eens\u0103\u015fi reglementarea: \u00een loc s\u0103 intervin\u0103 direct, statul dirijeaz\u0103 prin legi, decrete, instruc\u0163iuni etc., alocarea resurselor, limit\u00e2nd folosirea acestora de c\u0103tre particulari sau impun\u00e2nd cet\u0103\u0163enilor o anumit\u0103 utilizare a lor.<\/p>\n \nChiar dac\u0103 sectorul de stat pare \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 efectueze un volum impresionant de presta\u0163ii, gra\u0163ie resurselor importante pe care le extrage din sectorul privat, cheltuielile statului nu se compar\u0103 prin prisma eficien\u0163ei cu cheltuielile f\u0103cute de particulari pentru a produce bunurile \u015fi serviciile cerute pe pia\u0163\u0103: f\u0103r\u0103 semnalul pre\u0163urilor \u015fi profitului, produc\u0163ia de bunuri \u015fi servicii realizat\u0103 de stat nu poate fi evaluat\u0103 dup\u0103 criteriul utilit\u0103\u0163ii, ceea ce face ca alocarea resurselor realizat\u0103 \u00een modul acesta s\u0103 fie, probabil, suboptimal\u0103. \u00cen absen\u0163a informa\u0163iilor cu privire la preferin\u0163ele consumatorilor, transmise prin pre\u0163uri, este, \u00eentr-adev\u0103r, imposibil ca organele statului s\u0103 \u015ftie ce bunuri s\u0103 produc\u0103 \u015fi \u00een ce cantitate. F\u0103r\u0103 profit \u015fi disciplina pie\u0163ei \u015fi f\u0103r\u0103 nici o r\u0103spundere material\u0103 pentru pierderile pe care le provoac\u0103 \u015fi gre\u015felile pe care le comit, deciden\u0163ii statali nu urm\u0103resc reducerea costurilor, ci mai degrab\u0103 \u201eumflarea\u201d lor pentru a-\u015fi satisface interesele personale. Aceasta, \u00een cel mai bun caz, deoarece s-ar putea ca majorarea artificial\u0103 sau ignorarea a costurilor s\u0103 urm\u0103reac\u0103 pur \u015fi simplu consumarea fondurilor alocate. Departe de a \u201estimula\u201d cererea \u015fi cre\u015fterea economic\u0103, statul exercit\u0103, de fapt, un efect multiplicator negativ.[8]<\/a><\/p>\n \nPe l\u00e2ng\u0103 costurile de extrac\u0163ie \u015fi cele provocate de ineficien\u0163a funciar\u0103 a statului, cheltuielile publice exercit\u0103 \u015fi un alt efect de evic\u0163iune, la care se adaug\u0103 un efect de satura\u0163ie. Primul apare din cauz\u0103 c\u0103 statul \u00ee\u015fi finan\u0163eaz\u0103 cheltuielile prin constr\u00e2ngere sau \u00ee\u015fi protejeaz\u0103 activit\u0103\u0163ile prin privilegii legale, ceea ce face ca \u00eentreprinderile private s\u0103 se confrunte cu o concuren\u0163\u0103 neloial\u0103. Consecin\u0163a este c\u0103 interven\u0163ia statului \u00eempiedic\u0103 procesul de inovare, provoc\u00e2nd \u00een felul acesta stagnarea economiei: \u00eentreprinz\u0103torii din sectorul privat caut\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 noi op\u0163iuni \u015fi noi oportunit\u0103\u0163i; programele etatiste sunt, dimpotriv\u0103, inflexibile, administrate birocratic \u015fi osificate prin reglement\u0103ri imposibil de modificat altfel dec\u00e2t prin crearea unei noi majorit\u0103\u0163i democratice.<\/p>\n \nEste adev\u0103rat c\u0103 nu toate cheltuielile publice sunt la fel de ineficiente. Cheltuielile pentru educa\u0163ie, de exemplu, pot contribui la formarea capacit\u0103\u0163ilor productive ale indivizilor \u015fi, deci, la cultivarea aptitudinilor lor de a munci \u015fi de a-\u015fi c\u00e2\u015ftiga existen\u0163a pe durata \u00eentregii vie\u0163i.[9]<\/a> \u00cens\u0103, chiar \u015fi \u00een acest caz, cheltuielile respective nu pot fi considerate \u201eproductive\u201d \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului, din cauza finan\u0163\u0103rii lor prin impozite. C\u0103ci, dac\u0103 problema este corect formulat\u0103, adic\u0103 se \u0163ine seama de costurile fiscale aferente, nu exist\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 susceptibil\u0103 a fi eviden\u0163iat\u0103 empiric \u00eentre volumul cheltuielilor publice de acest gen \u015fi prosperitate.<\/p>\n \nOferta din partea statului disimuleaz\u0103 faptul c\u0103 pia\u0163a liber\u0103 \u015fi societatea civil\u0103, cu sau f\u0103r\u0103 scop lucrativ, sunt capabile s\u0103 r\u0103spund\u0103 nevoilor de investi\u0163ii inclusiv \u00een domenii ca educa\u0163ia \u015fi crearea infrastructurilor. Bine\u00een\u0163eles, statul, prin modul s\u0103u specific de finan\u0163are, poate oferi mai multe bunuri de acest gen dec\u00e2t sectorul privat, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la saturarea societ\u0103\u0163ii, de exemplu, cu diplome, \u00eens\u0103 aceasta cu pre\u0163ul reducerii generale a prosperit\u0103\u0163ii.<\/p>\n \n\u00cen plan social, cheltuielile statului provoac\u0103 distorsiuni comportamentale: extrac\u0163ia de resurse din sectorul privat diminueaz\u0103 stimulentele pentru a munci \u015fi a investi. Ca urmare, cu c\u00e2t prelev\u0103rile sunt mai ridicate \u015fi progresive, cu at\u00e2t impactul lor negativ asupra produc\u0163iei este mai mare. Statul subven\u0163ioneaz\u0103, de fapt, subutilizarea factorilor de poduc\u0163ie \u015fi alocarea lor suboptimal\u0103, deoarece face ca nemunca \u015fi consumul s\u0103 fie mai atractive dec\u00e2t activitatea productiv\u0103 \u015fi economisirea, de care depinde formarea capitalului.<\/p>\n \nPolitica \u201esocial\u0103\u201d a statului are un efect contraproductiv dublu. \u00cen primul r\u00e2nd, programele etatiste au amintitul efect depresiv exercitat de fiscalitate asupra form\u0103rii capitalului. \u00cen al doilea r\u00e2nd, programele de acest tip fac ca responsabilitatea indivizilor pentru propria lor soart\u0103 s\u0103 scad\u0103, deoarece to\u0163i sunt pu\u015fi \u00een aceia\u015fi situa\u0163ie \u015fi sunt supu\u015fi aceluia\u015fi regim. \u00cen modul acesta, egalitatea devine egalitarism.[10]<\/a> \u00cen aceast\u0103 \u201eminunat\u0103 lume nou\u0103\u201d (A. Huxley), nu numai c\u0103 economisirea este mai greu de f\u0103cut, din cauza fiscalit\u0103\u0163ii ridicate, ci devine \u015fi mai pu\u0163in dezirabil\u0103, deoarece nevoile indivizilor sunt satisf\u0103cute aparent prin oferta de bunuri \u015fi servicii din partea statului. Cheltuielile statului descurajeaz\u0103, astfel, deciziile realmente ra\u0163ionale ale indivizilor de a fi economi, de a contribui la sistemele private de pensii sau de s\u0103n\u0103tate etc., care diminueaz\u0103 prin ele \u00eensele tendin\u0163ele oneroase de a suprasolicita serviciile publice de acest gen, porniri fire\u015fti la care incit\u0103 iluzia gratuit\u0103\u0163ii \u015fi colectivizarea costurilor aferente. De aceea, \u201epolitica social\u0103\u201d este numit\u0103 de unii autori \u201er\u0103zboiul tuturor \u00eempotriva tuturor\u201d.[11]<\/a> Spre deosebire de deciziile individuale de a aduna bani albi pentru zile negre \u015fi de a contribui la serviciile de asigur\u0103ri private, ori de dona\u0163iile voluntare inspirate de caritate, presta\u0163iile sociale, de\u015fi animate adesea de bune inten\u0163ii, creaz\u0103, prin distorsionarea motiva\u0163iilor, o surs\u0103 permanent\u0103 de tensiuni sociale, duc\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 la diminuarea prosperit\u0103\u0163ii.<\/p>\n \n <\/p>\n \n3. Solu\u0163ii de relansare a economiei<\/strong><\/p>\n \n <\/p>\n \nImpactul negativ al etatismului excesiv asupra cre\u015fterii economice \u015fi nivelului de trai sugereaz\u0103 c\u0103 cre\u015fterea cheltuielilor publice nu constituie o solu\u0163ie \u00een contextul social-economic actual. Cre\u015fterea bun\u0103st\u0103rii chiar \u015fi \u00een condi\u0163ii de criz\u0103 necesit\u0103, dimpotriv\u0103, reorientarea statului spre func\u0163iile sale de baz\u0103 \u015fi reducerea paralel\u0103 a costurilor de extrac\u0163ie. Carantina instituit\u0103 \u00een multe \u0163\u0103ri \u00een timpul pandemiei \u00eenvedereaz\u0103 rolul muncii productive, al schimbului liber \u015fi al economisirii \u00een cre\u015fterea nivelului de trai: bun\u0103starea durabil\u0103 a societ\u0103\u0163ii nu are alt\u0103 surs\u0103. Prosperitatea ridicat\u0103 \u015fi r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 pe scar\u0103 larg\u0103 se bazeaz\u0103 pe o ofert\u0103 de bunuri \u015fi servicii adaptat\u0103 la cerin\u0163ele consumatorilor prin intermediul pie\u0163ei \u015fi al ac\u0163iunii \u00eentreprinz\u0103torilor.<\/p>\n \nTrebuie, deci, favorizat\u0103 aceast\u0103 modalitate ra\u0163ional\u0103 de creare a avu\u0163iei prin degrevarea sa de sarcina fiscal\u0103 excesiv\u0103 impus\u0103 de \u00eentre\u0163inerea \u015fi ac\u0163iunea statului. \u00cen Rom\u00e2nia, aceasta \u00eenseamn\u0103, contrar unor promisiuni politice, men\u0163inerea actualelor cote relativ reduse ale impozitului pe profit \u015fi impozitului pe venitul \u00eentreprinderilor: aceast\u0103 form\u0103 de impozitare este moderat\u0103, iar, ca urmare, nu descurajeaz\u0103 activitatea economic\u0103. Majorarea acestor impozite ar avea efect contrar, deoarece, de\u015fi sunt pl\u0103tite de \u00eentreprinderi, sarcina fiscal\u0103 aferent\u0103 este suportat\u0103, de fapt, de persoanele fizice: angaja\u0163i, clien\u0163i \u015fi furnizori \u015fi mai pu\u0163in proprietari. De aceea, majorarea impozitelor pl\u0103tite de \u00eentreprinderi ar fi de departe cea mai d\u0103un\u0103toare m\u0103sur\u0103 prin prisma relans\u0103rii cre\u015fterii economice \u015fi men\u0163inerii unui grad rezonabil de ocupare a m\u00e2inii de lucru, deoarece afecteaz\u0103 direct formarea capitalului productiv, destinat a fi reinvestit \u00een activit\u0103\u0163i economice sau \u00een inovarea produselor \u015fi proceselor de fabrica\u0163ie.[12]<\/a><\/p>\n \nA doua m\u0103sur\u0103 necesar\u0103 \u00een cazul Rom\u00e2niei este reducerea impozitului \u015fi contribu\u0163iilor pe salarii. Taxarea ridicat\u0103 a muncii constituie o anomalie a sistemului fiscal rom\u00e2nesc, ce contribuie la agravarea problemelor economico-sociale ale Rom\u00e2niei: num\u0103rul mare de persoane \u00een putere care nu muncesc \u015fi nu \u00ee\u015fi caut\u0103 un loc de munc\u0103, cre\u015fterea num\u0103rului beneficiarilor de ajutoare sociale, emigra\u0163ia etc. Reduc\u00e2nd taxarea muncii, statul rom\u00e2n s-ar putea consacra, \u00een schimb, sarcinilor sale de baz\u0103 \u015fi reform\u0103rii organiz\u0103rii sale foarte centralizate \u015fi pletoricului s\u0103u aparat administrativ.<\/p>\n \nO asemenea investi\u0163ie \u00een viitor, realizat\u0103 sub forma unor degrev\u0103ri fiscale, este cel mai bun lucru ce se poate face \u00een situa\u0163ia actual\u0103 a Rom\u00e2niei: \u00een modul acesta, resursele ar fi l\u0103sate sectorului privat, care le-ar utiliza prin decizii individuale realmente ra\u0163ionale, adoptate \u00een func\u0163ie de calculele economice de factur\u0103 antreprenorial\u0103. Totodat\u0103, s-ar reduce risipa inerent\u0103 cheltuielilor politice \u015fi birocratice.<\/p>\n \nPe de alt\u0103 parte, pentru a cre\u015fte responsabilitatea personal\u0103 cu privire la viitor \u015fi a diminua volumul cheltuielilor sociale, este posibil\u0103 cre\u015fterea v\u00e2rstei de pensionare \u015fi desfiin\u0163area pensiilor speciale. \u00cen Rom\u00e2nia, speran\u0163a de via\u0163\u0103 a crescut[13]<\/a>, greutatea muncii fizice s-a diminuat, riscurile accidentelor de munc\u0103 s-au redus, iar starea de s\u0103n\u0103tate s-a ameliorat. Ca urmare, men\u0163inerea unui statut de rentier o lung\u0103 perioad\u0103 dup\u0103 via\u0163a activ\u0103 nu se explic\u0103 dec\u00e2t prin imobilismul institu\u0163ional al unui stat capturat de \u201ev\u00e2n\u0103torii de rente\u201d.[14]<\/a> \u00cen aceste condi\u0163ii, reforma sistemului fiscal, puternic redistributiv, al Rom\u00e2niei este benefic\u0103 din mai multe puncte de vedere: permite at\u00e2t reducerea costurilor de extrac\u0163ie, c\u00e2t \u015fi relansarea economiei prin evitarea pension\u0103rii mult prea devreme a unui personal calificat \u015fi experimentat.<\/p>\n \nCea mai grav\u0103 eroare a politicilor de \u201erelansare\u201d const\u0103 \u00een credin\u0163a c\u0103 dac\u0103 statul nu face ceva, nimeni altcineva nu poate face aceasta \u00een locul s\u0103u. Or, pia\u0163a liber\u0103 \u015fi societatea civil\u0103, adic\u0103 persoanele afectate \u00een mod direct de deciziile pe care le iau, \u015ftiind mai bine dec\u00e2t oricine altcineva ce nevoi au \u015fi cum le pot satisface, sunt \u00een m\u0103sur\u0103 nu doar s\u0103 produc\u0103 bunurile \u015fi serviciile socialmente necesare, ci o fac mai bine \u015fi mai ieftin dec\u00e2t statul \u2013 f\u0103r\u0103 costurile de extrac\u0163ie, ineficien\u0163\u0103, stagnare \u015fi demotivare legate de un volum exagerat de cheltuieli publice. Chiar dac\u0103 nu exist\u0103 o solu\u0163ie \u201eperfect\u0103\u201d la situa\u0163ia complex\u0103 \u00een care se afl\u0103 economia mondial\u0103, este indubitabil c\u0103 dep\u0103\u015firea multiplelor crize actuale necesit\u0103 eliberarea energiilor \u015fi resurselor \u00een scopul relans\u0103rii activit\u0103\u0163ii productive \u2013 \u00een primul r\u00e2nd \u00een interesul tinerelor genera\u0163ii, care sunt cele mai afectate de pierderea perspectivelor pe care o provoac\u0103 sarcina ap\u0103s\u0103toare a \u00eentre\u0163inerii statului.<\/p>\n \n <\/p>\n \nTimi\u015foara, 18 ianuarie 2023<\/p>\n \n <\/p>\n \n \n <\/p>\n \n[1]<\/a>-Numeroase asemenea analize empirice sunt efectuate periodic sub egida OCDE. A se vedea, de ex.,: A. Bassanini, S. Scarpetta, The Driving Forces of Economic Growth: Panel Data Evidence for the OECD Countries, OECD Economic Studies, vol. 2001\/2, https:\/\/doi.org\/10.1787\/eco_studies-v2001-art10-en<\/a><\/p>\n<\/div>\n \n[2]<\/a>-Aceste implica\u0163ii sunt reflectate sintetic de indicii libert\u0103\u0163ii economice publica\u0163i anual de agen\u0163iile specializate. A se vedea, de ex., 2022 Index of Economic Freedom\u2013The Heritage Foundation, https:\/\/www.heritage.org\/index\/<\/a>; Economic Freedom of the World, 2022 Annual Report, https:\/\/www.libinst.ch\/publications\/LI-EFW-2022.pdf<\/a>; Economic Freedom of the World: 2022 Annual Report, Cato Institute, https:\/\/www.cato.org\/economic-freedom-world\/2022<\/a><\/p>\n<\/div>\n \n[3]<\/a>-A se vedea \u00een acest sens: A. Wooldridge, Aristocra\u0163ia talentului. Cum a creat meritocra\u0163ia lumea modern\u0103, Polirom, Bucure\u015fti, 2022; Aghion, C. Antonin, S. Bunel, Le Pouvoir de la destruction cr\u00e9atrice, Odile Jacob, Paris, 2020.<\/p>\n<\/div>\n \n[4]<\/a>-P. Minford, D. Meenagh, J. Wang, Testing a Simple Structural Model of Endogenous Growth, Centre for Dynamic Macroeconomic Analysis Conference Papers 2006, <\/strong>https:\/\/www.researchgate.net\/publication\/24126575<\/a><\/p>\n<\/div>\n \n[5]<\/a>-Idem<\/p>\n<\/div>\n \n[6]<\/a>-R. Rahn, H. Fox, What Is the Optimum Size of Government, Vernon K. Krieble Foundation, 1996.<\/p>\n<\/div>\n \n[7]<\/a>-S. Cerna, Seniorajul, <\/em><\/strong>Oeconomica, no. 3-4\/2018,<\/p>\n \nhttp:\/\/oeconomica.org.ro\/abstract\/520\/The-Seigniorage-Seniorajul.html<\/a>, http:\/\/www.oranoua.ro\/silviu-cerna-seniorajul\/<\/a><\/p>\n<\/div>\n \n[8]<\/a>-D. Mitchell,, The Impact of Government Spending on Economic Growth, Backgrounder 1831, Heritage Foundation, March 2005.<\/p>\n<\/div>\n \n[9]<\/a>-S. Cerna, Teoria capitalului uman: analiza economic\u0103 a educa\u0163iei, \u0152CONOMICA, 1-2\/2020,<\/p>\n \nhttps:\/\/www.academia.edu\/43643791\/TEORIA_CAPITALULUI_UMAN_Oeconomica<\/a><\/p>\n<\/div>\n
\n <\/p>\n
<\/p>\n
\n