\nDespre Dictatul de la Viena, dar \u015fi despre cel de la Moscova, s-au scris multe articole \u00een presa interbelic\u0103. Dup\u0103 abdicarea lui Carol al II-lea ( 6 septembrie 1940, ora 6 \u015fi 10), ridicarea Cenzurii \u00een privin\u0163a fostului Regim a \u00eenlesnit o serie de comentarii excep\u0163ionale, valabile \u00een esen\u0163a lor \u015fi azi. Unul dintre cele mai puternice nu at\u00eet prin stil, c\u00eet mai ales prin ideile generale, a fost publicat de Pamfil \u015eeicaru \u00een Curentul din 11 septembrie sub titlul R\u0103spunderile. Textul debuteaz\u0103 cu imaginea cea mai impresionant\u0103 de la ora respectiv\u0103: Harta Rom\u00e2niei ciuntite prin cele dou\u0103 dictate din vara lui 1940, cel de la Moscova \u015fi cel de la Viena:<\/p>\n
\n\u201e\u00ce\u015fi putea oare \u00eenchipui cineva ca acest Neam s\u0103 asiste la dezastrul \u0163\u0103rii f\u0103r\u0103 s\u0103 ridice vijeliosul glas al judec\u0103\u0163ii?… Prive\u015fti harta \u0163\u0103rii \u015fi r\u0103m\u00eei cu privirile pe conturile ei sf\u00ee\u015fiate, ca \u015fi c\u00eend m\u00eeinile p\u0103catului au l\u0103sat urme…<\/p>\n
\nSt\u0103ruie \u00een ochi aceste buc\u0103\u0163i rupte din trupul \u0163\u0103rii, sunt mereu prezente \u00een fa\u0163a ochilor no\u015ftri, ca cea mai tragic\u0103 mustrare, \u015fi ne for\u0163eaz\u0103 la recapitularea evenimentelor, ne constr\u00eeng s\u0103 c\u0103ut\u0103m \u00eenl\u0103n\u0163uirea cauzal\u0103, s\u0103 identific\u0103m vinov\u0103\u0163ii, absen\u0163e, sc\u0103deri, incapacit\u0103\u0163i, adic\u0103 tot ce a contribuit la sf\u00e2rtecarea hotarelor.\u201d<\/p>\n
\nDrept justificare a dezastrului, mul\u0163i politicieni \u015fi publici\u015fti au invocat fatalitatea istoric\u0103, puterea legit\u0103\u0163ii, Istoria care e deasupra oamenilor. O tez\u0103 pe care Pamfil \u015eeicaru o respinge categoric:<\/p>\n
\n\u201eS-a \u00eencercat s\u0103 ni se serveasc\u0103 teoria fatalit\u0103\u0163ii istorice, adic\u0103 o redare preten\u0163ioas\u0103 a t\u00eenguirii cronicarului: \u00abNu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri…\u00bb Era un mijloc sigur de a anula filosofic ideia de r\u0103spundere, de a adormi \u0163ara, de a o face s\u0103 uite c\u0103 a fost mutilat\u0103.<\/p>\n
\nOmul de stat nu ar avea atunci nici un rol \u00een urzeala istoriei: ceea ce se \u00eent\u00eempl\u0103 nu-i consecin\u0163a unui act de voin\u0163\u0103 politic\u0103, ci simpla expresie a unor \u00eenl\u0103n\u0163uiri independente de ac\u0163iunea unui om de Stat.<\/p>\n
\nDac\u0103 Rom\u00e2nia a fost redus\u0103 cu o treime, dac\u0103 harta \u0163\u0103rii a fost ciuntit\u0103, dac\u0103 am fost st\u00eelci\u0163i sub potrivnicia \u00eemprejur\u0103rilor, \u2013 era fatal s\u0103 se \u00eent\u00eemple: fiindc\u0103 orice am fi f\u0103cut, tot aici ajungeam! Ar fi de prisos s\u0103 g\u00eende\u015fti: este de prisos s\u0103 \u00eencerci a descifra sensul de direc\u0163ie al evenimentelor, \u2013 fiindc\u0103 (de vom vrea sau de nu vom vrea) ceia ce ne este sortit s\u0103 suferim nu putem \u00eenl\u0103tura!… De aceia, fie c\u0103 Statele au oameni capabili, fie c\u0103 au \u00een posturile de comand\u0103 netrebnici \u015fi nevolnici, tot una este; deci, orice s-ar \u00eent\u00eempla \u0163\u0103rii, nu poate fi chemat nimeni la r\u0103spundere, fiindc\u0103 \u00een fa\u0163a for\u0163elor \u00abfatale\u00bb ale istoriei \u00eencordarea omului politic r\u0103m\u00eene zadarnic\u0103!!…\u201d<\/p>\n
\n\u015ei totu\u015fi \u2013 noteaz\u0103 Pamfil \u015eeicaru \u2013 \u00een prezent asist\u0103m la pr\u0103bu\u015firea unor \u0163\u0103ri \u015fi \u00een\u0103l\u0163area altora. Ar fi putut nota la fel de bine c\u0103 \u00eentreaga Istorie e plin\u0103 de c\u0103deri \u015fi ridic\u0103ri. Iar \u00een aceste procese un cuv\u00eent greu de spus l-au avut oamenii de stat. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 exist\u0103 o r\u0103spundere a omului de stat pentru destinul \u0163\u0103rii pe care o conduce:<\/p>\n
\n\u201eEste limpede; elementele de conducere hot\u0103r\u0103sc de soarta \u0163\u0103rilor<\/p>\n
\nDeci r\u0103spunderea exist\u0103.<\/p>\n
\n\u015ei nu sub form\u0103 retoric\u0103 \u2013 ci efectiv\u0103!…<\/p>\n
\nDe la un cap\u0103t la altul al \u0163\u0103rii, exist\u0103 un singur cuv\u00eent de raliere, o singur\u0103 form\u0103 de a reda sufletului rom\u00e2nesc \u00eencrederea devastat\u0103: R\u0102SPUNDERILE!….<\/p>\n
\nNu o r\u0103spundere de form\u0103, rezumat\u0103 doar la c\u00eeteva discursuri de o vibrant\u0103 elocin\u0163\u0103 acuzatoare; nu acele dueluri oratorice, pe urma c\u0103rora ideia de r\u0103spundere se valoriza, ci o r\u0103spundere efectiv\u0103.\u201d<\/p>\n
\nDin nefericire, omul de stat, dar \u015fi omul politic refuz\u0103 r\u0103spunderea pentru felul \u00een care au c\u00eermuit \u0163ara, invoc\u00eend judecata Istoriei:<\/p>\n
\n\u201eA ostenit r\u0103bdarea \u0163\u0103rii, tot a\u015ftept\u00eend ca r\u0103spunderile s\u0103 defineasc\u0103 vinov\u0103\u0163ia unor persoane \u015fi s\u0103 li se aplice pedeapsa cuvenit\u0103.<\/p>\n
\nOmul simplu \u015ftia c\u0103 neb\u0103garea de seam\u0103 a unui conduc\u0103tor de automobil, atunci c\u00eend cauzeaz\u0103 o pagub\u0103, este pedepsit\u0103; \u015fi la fel pentru un biet acar, pentru un cantonier. Dar, oric\u00eet de mare ar fi paguba pe care o provoac\u0103 \u0163\u0103rii un conduc\u0103tor politic, el nu r\u0103spunde niciodat\u0103! Ba politicienii au descoperit o instan\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a c\u0103reia sunt dispu\u015fi s\u0103 dea socotelile : nu vor s\u0103 r\u0103spund\u0103 dec\u00eet \u00ab\u00een fa\u0163a istoriei\u00bb…<\/p>\n
\nCe \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 instan\u0163\u0103?… Vor fi judeca\u0163i de istorie. Posteritatea le va face dreptate!<\/p>\n
\nIat\u0103 o instan\u0163\u0103 foarte comod\u0103, pentru ace\u015fti h\u0103mesi\u0163i ai actualit\u0103\u0163ii, pentru ace\u015fti r\u0103sf\u0103\u0163a\u0163i ai prezentului.<\/p>\n
\nDar zguduirea dezastrului \u0163\u0103rii a fost at\u00eet de puternic\u0103, \u00eenc\u00eet cuv\u00eentul r\u0103spundere a luat un ton imperativ:<\/p>\n
\nNa\u0163ia cere legiuitele socoteli !…\u201d<\/p>\n
\nJurnalul politic al Marthei Bibescu. 1939-1941, ap\u0103rut la Editura politic\u0103 \u00een 1979 ne dezv\u0103luie un Pamfil \u015eeicaru furibund \u00een zilele de 4-6 septembrie \u00eempotriva lui Carol al II-lea:<\/p>\n
\n\u201ePosada \u2013 Mogo\u015foia, 5 septembrie 1940<\/p>\n
\nGeneralul Antonescu este chemat la rege. Apolzan \u00eemi spune:<\/p>\n
\n\u2013 Vas\u0103zic\u0103, abdic\u0103 !<\/p>\n
\nSosirea la Bucure\u015fti. Pamfil (\u015eeicaru) \u00eemi telefoneaz\u0103, foarte agitat:<\/p>\n
\nFeciorul unei slujnice ar \u015fti cum s\u0103 plece, dac\u0103 e dat afar\u0103. El nu \u015ftie. Se cramponeaz\u0103. E f\u0103r\u0103 ru\u015fine!<\/p>\n
\nUrl\u0103 la telefon, de parc\u0103 ar fi la o \u00eentrunire public\u0103. Seara, vine s\u0103 m\u0103 vad\u0103 la Mogo\u015foaia.<\/p>\n
\nExult\u0103. Fierbe. Vrea cu orice pre\u0163 o solu\u0163ie radical\u0103:<\/p>\n
\n\u2013 S\u0103 alunge c\u00eeinele, c\u0103\u0163eaua \u015fi c\u0103\u0163elu. S-au cur\u0103\u0163at! S\u0103 se care cu to\u0163ii!<\/p>\n
\nSpune c\u0103 nu mai vrea s\u0103 \u015ftie de s\u0103m\u00een\u0163a Reginei Maria, s-a s\u0103turat de ea. \u00cen fa\u0163a acestei furii spectaculoase, m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 se \u00eenfierb\u00eent\u0103 cu tot dinadinsul, sau dac\u0103 sufer\u0103 din pricina asasinatelor din Transilvania \u015fi a teritoriilor pe care le-am pierdut.<\/p>\n
\n\u00cen schimb ardelenii care lucreaz\u0103 la mine s\u00eent cu adev\u0103rat neferici\u0163i.<\/p>\n
\nMogo\u015foaia \u2013 Bucure\u015fti, 6 septembrie 1940.<\/p>\n
\nLa 12 jum\u0103tate noaptea, Pamfil \u00eemi telefoneaz\u0103 din nou:<\/p>\n
\n\u2013 Antonescu e la el! Las\u0103, c\u0103-l d\u0103 afar\u0103 (pe rege)! Antonescu nu-l mai las\u0103!<\/p>\n
\nCe nebunie! 1930-1940, zece ani de domnie si nimeni care s\u0103-l apere!\u201d<\/p>\n
\nA\u015fa o fi fost \u00een particular. \u00cen spa\u0163iul public, unde se manifest\u0103 de regul\u0103 ziaristul, Pamfil \u015eeicaru e infinit mai prudent. De aceea, \u00een R\u0103spunderile, ca \u015fi \u00een alte comentarii ap\u0103rute la vremea respectiv\u0103 – Ordine \u015fi manifesta\u0163ii publice, Universul, 6 septembrie 1940, Proclama\u0163ia Generalului Ion Antonescu, Universul, 7 septembrie 1940, Pamfil \u015eeicaru evit\u0103 un atac direct la Fostul Rege.<\/p>\n
\nCu toate acestea \u0163inta comentariului s\u0103u despre r\u0103spunderi e Carol al II-lea \u015fi Camarila:<\/p>\n
\n\u201e\u00cen doi ani \u015fi jum\u0103tate s-au succedat o serie de acte menite s\u0103 \u00eensp\u0103im\u00eente; c\u00eend \u00eencerci s\u0103 le recapitulezi, \u00ee\u0163i pare un vis \u00eengrozitor, un delir al abuzului de putere.<\/p>\n
\nAutoritatea devenit\u0103 dement\u0103, prin absen\u0163a omeniei, prin lipsa oric\u0103rui ideal. Putea oare s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 f\u0103r\u0103 nici o r\u0103spundere acea sinistr\u0103 v\u00een\u0103toare de oameni, c\u00eend autoritatea se transformase \u00een bande de asasini?… F\u0103r\u0103 nici o judecat\u0103, f\u0103r\u0103 pudoarea unei c\u00eet de vagi formalit\u0103\u0163i, \u2013 oamenii erau asasina\u0163i, expu\u015fi la r\u0103sp\u00eentie, ca s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 obrazul celui mai bl\u00eend popor terfelit de hingherii unei autorit\u0103\u0163i turbate de siguran\u0163a lipsei de r\u0103spundere. Dar c\u00eend o mi\u015fcare a militat o politic\u0103 pe care evenimentele au ratificat-o at\u00eet de crunt?…<\/p>\n
\nRepresiunea s\u0103 nu aib\u0103 oare nici o r\u0103spundere?\u201d<\/p>\n
\nTema R\u0103spunderilor s-a auzit \u015fi imediat dup\u0103 primul R\u0103zboi Mondial. Alexandru Averescu a publicat \u00een \u00cendreptarea seria de articole reunite ulterior \u00een volum sub titlul R\u0103spunderile. Volumul acuza gravele erori politice \u015fi militare din timpul R\u0103zboiului, pentru care erau responsabili politicienii din epoc\u0103. Despre nevoia de a trage la r\u0103spundere pe cei vinova\u0163i de dezastrul \u0163\u0103rii scrie \u015fi Pamfil \u015eeicaru, care arat\u0103 de ce e nevoie de r\u0103spunderi:<\/p>\n
\n\u201eC\u00eend \u00een fa\u0163a amenin\u0163\u0103rilor am inventariat lipsa de tankuri, lipsa unei avia\u0163ii, \u2013 s\u0103 nu fie nici o r\u0103spundere ?…<\/p>\n
\nC\u00eend \u00een evacuarea Basarabiei s- a verificat cea mai n\u0103ucitoare neprevedere politic\u0103, \u2013 ale c\u0103rei urm\u0103ri s-au tradus \u00een at\u00eetea neor\u00eenduieli, fie militare, fie administrative, \u2013 c\u00eend la tot pasul s-au inventariat urm\u0103rile incapacit\u0103\u0163ii, lipsa de \u00een\u0163elegere a intereselor na\u0163ionale, \u2013 c\u00eend u\u015furin\u0163e vinovate au preg\u0103tit cu frenezie dezastrul \u0163\u0103rii, r\u0103spunderile au devenit imperativul instinctului de conservare al Na\u0163iei! Nu numai spre a sanc\u0163iona pilduitor pe cei vinova\u0163i, nu numai spre a intimida \u00een viitor neputin\u0163ele ambi\u0163ioase, \u2013 pe pro\u015ftii ahtia\u0163i de putere, pe h\u0103mesi\u0163ii abuzurilor, \u2013 ci \u015fi spre a elimina politic pe to\u0163i cei ce-au preg\u0103tit dezastrul \u0162\u0103rii. Fiindc\u0103, \u2013 nesanc\u0163iona\u0163i, \u2013 vor continua s\u0103 revin\u0103 \u00een posturile de comand\u0103!…\u201d<\/p>\n
\nDa, oamenii de stat r\u0103spund de ceea ce s-a \u00eent\u00eemplat cu \u0163ara. Problema, marea problem\u0103 \u00eencepe \u00een clipa \u00een care se trece la tragerea la r\u0103spundere. Cum are loc tragerea la r\u0103spundere? \u00cen cadrul unui Proces? Prin pres\u0103 doar? Prin acuza\u0163ii aduse \u00een public celor r\u0103spunz\u0103tori de dezastrul \u0163\u0103rii?<\/p>\n
\n\u00centr-un alt articol Proclama\u0163ia generalului Antonescu, Universul, din 7 septembrie 1940, Pamfil \u015eeicaru, scriind despre abuzurile Dictaturii Regale, \u0163ine s\u0103 avertizeze:<\/p>\n
\n\u201eUitarea, aceast\u0103 amnistie a popoarelor cu memorie beteag\u0103, ar \u00eenlesni perpetu\u0103ri de metode, de persoane, de concep\u0163ii.\u201d<\/p>\n
\nDe\u015fi nu nume\u015fte vreun popor cu memorie beteag\u0103, e limpede c\u0103 e vorba de poporul rom\u00e2n.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ion Cristoiu: Despre Dictatul de la Viena, dar \u015fi despre cel de la Moscova, s-au scris multe articole \u00een presa interbelic\u0103. Unul dintre cele mai puternice nu at\u00eet prin stil, c\u00eet mai ales prin ideile generale, a fost publicat de Pamfil \u015eeicaru \u00een Curentul din 11 septembrie sub titlul R\u0103spunderile.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[510],"tags":[44977,32934],"class_list":["post-200992","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-actualitate","tag-cristoiu","tag-uitare"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/200992","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=200992"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/200992\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=200992"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=200992"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=200992"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}