Eric Zemmour, un tip subtirel, brunet, energic, se impiedica in
\npropriile cuvinte – atat de repede ii ieseau pe gura. Se framanta
\ncu o ceasca de cafea pe jumatate goala in mana, aproape de
\nbirourile cotidianului Le Figaro unde inca lucreaza, in ciuda
\nfaptului ca detractorii sai au incercat sa-i determine plecarea
\ndupa cele mai recente afirmatii corozive facute la o emisiune de
\nteleviziune despre francezii de culoare si arabi. Isi prezenta cea
\nmai recenta carte, “Melancolia franceza”, care a urcat in varful
\ntopurilor celor mai vandute volume la Paris.<\/p>\n
“Sfarsitul puterii politice franceze a adus sfarsitul Frantei”,
\nspune Zemmour. “Acum pana si elita s-a dat batuta. Nu le mai pasa.
\nToti vorbesc engleza. Iar clasa muncitoare – nu vorbesc doar despre
\nimigranti – nu da nici ea doi bani pe pastrarea integritatii
\nlimbii.”<\/p>\n
Zemmour este un binecunoscut atatator al maniei publicului. In
\nopinia sa, Franta – din cauza imigratiei si a influentelor din
\nexterior – a pierdut legatura cu eroicele radacini ale antichitatii
\nromane, cu gloria sa nationala, cu cultura sa istorica, la
\nfundamentul careia se gaseste limba franceza. Multi il considera un
\nextremist, dar nu e singurul care gandeste asa. Presedintele
\nfrancez Nicolas Sarkozy a semanat cu Zemmour cand s-a plans recent
\nde “snobismul” diplomatilor francezi care “sunt bucurosi sa
\nvorbeasca in engleza”, si nu in franceza, limba care este “sub
\nasediu”.<\/p>\n
“Apararea limbii noastre, a valorilor pe care ea le reprezinta
\neste o batalie pentru diversitatea culturala in lume”, a spus
\nSarkozy. Prilejul discursului a fost a 40-a aniversare a
\nOrganizatiei Internationale a Francofoniei, care celebreaza limba
\nlui Voltaire in lumea intreaga. Sarkozy considera ca problema nu
\neste engleza insasi, ci “cultura pr\u00eat-\u00e0-porter, uniforma,
\nmonolingvismul”, atribute prin care fireste ca se referea tot la
\nengleza. Discutia mai larga despre un declin al valorilor
\ntraditionale a atins coarda sensibila a electoratului
\nconservator.<\/p>\n
Problema este acuta din cauza relatiei speciale, de proprietate,
\ndesi nu intrutotul realista a Frantei cu franceza. Limba este acum
\nvorbita cel mai mult de straini, peste 50% dintre ei africani.
\nVorbitorii sunt cel mai probabil haitieni si canadieni, algerieni
\nsi senegalezi, imigranti din Africa si Asia de Sud-Est sau din
\nCaraibe care s-au stabilit in Franta, aducand cu ei propriile
\nculturi.<\/p>\n
<\/p>\n
Ce mai semnifica deci cultura Hexagonului in aceste zile, cand
\nin lume sunt circa 200 de milioane de vorbitori ai limbii, dar doar
\n65 de milioane dintre ei sunt etnici francezi?<\/p>\n
Realitatea este ca franceza nu este in declin. E mai vivace ca
\noricand, daca-l intrebi pe Abdou Diouf, fostul presedinte al
\nSenegalului, acum secretar general al organizatiei francofoniei. Cu
\nzeci de state membre si afiliate, grupul reflecta o realitate
\npoliglota in care franceza este astazi concentrata in afara tarii
\nde origine si intr-o mare masura infloreste fara ajutorul
\nacesteia.<\/p>\n
“Adevarul este ca viitorul francezei se afla acum in Africa”,
\nsustine Diouf. Acolo si in alte parti, din Belgia in Benin, din
\nLiban pana in Santa Lucia, din Seychelles pana in Elvetia, din Togo
\npana in Tunisia, ea este doar una dintre celelalte limbi – adesea,
\ncum e in Camerun, dintre celelalte cateva sute de alte limbi. Asta
\ninseamna ca pentru scriitorii din locurile respective, franceza
\neste o alegere, nu una care semnifica in mod necesar o subordonare
\npolitica, culturala sau de alt tip fata de Paris. Sau, dupa cum
\nspune si Diouf: “Cu cat avem o globalizare financiara, militara si
\neconomica mai mare, cu atat gasim mai multe referinte culturale si
\nvalori comune, care includ diversitatea. Iar diversitatea, si nu
\nuniformitatea, este rezultatul real al globalizarii”.<\/p>\n
Didier Billion este politolog specializat in cultura francofona.
\nSi e de acord cu teoria lui Diouf. “A aparut o lume multipolara”,
\nspune el. “Este o tendinta majora a vremurilor noastre, care
\npermite pentru prima data fiecaruia de pe planeta sa devina, in
\nsens cultural, un actor pe scena globala.” “Eu sunt foarte mandru
\nca sunt francez. Cu 40 de ani in urma, aceasta limba era un mijloc
\nde a pastra influenta in fostele colonii, iar acum francezii
\ntrebuie sa invete sa gandeasca diferit despre cultura francofona,
\npentru ca a avea o limba comuna nu-ti mai asigura o viziune
\npolitica sau cultura comuna.”<\/p>\n
O sintagma nascuta cu ani in urma, “l’exception culturelle”, se
\nrefera la excluziunea legala a produselor culturale franceze, cum
\nsunt filmele, de la prevederile tratatelor internationale de comert
\nliber astfel incat acestea sa nu fie tratate ca echivalentul unor
\nbranduri ca Coca-Cola sau Gap. Dar daca ii intrebi pe francezi,
\ntermenul implica si ceva mai filozofic. Intr-o tara unde posturile
\nde radio transmit un anumit procentaj din cantece in franceza si in
\ncare un primar socialist din orasul nordic Roubaix, preponderent
\nmusulman, a devenit faimos recent pentru ca a protestat ca un lant
\nde fast-food, Quick, a inceput sa serveasca mancare halal, conforma
\ncu regulile islamice, exceptionalismul cultural reflecta temeri
\nmulticulturale de genul celor pe care le atinge si cartea lui
\nZemmour.<\/p>\n
<\/p>\n
Zemmour provine din stramosi evrei sefarzi din Spania, care au
\ndevenit cetateni francezi pentru ca traiau in Algeria secolului al
\nXIX-lea, apoi s-au mutat in Franta inaintea izbucnirii razboiului
\nalgerian. Si el apartine acestui creuzet de culturi si
\nnationalitati care de secole, spune el, a absorbit imigrantii in
\ncultura sa republicana.
\n“In America sau in Marea Britanie este in regula ca oamenii traiesc
\nin comunitati separate, negrii cu negrii, albii cu albii”, afirma
\nel, reflectand o anume perspectiva antica. “Dar asa ceva nu e in
\nspiritul francez. Franta insemna asimilare. Insa din anii ’70,
\nintelighentia franceza a numit asta neocolonialism. De fapt este
\nglobalizare, iar globalizarea din acest punct de vedere inseamna de
\nfapt americanizare.”<\/p>\n
Dar fireste ca republicanismul iacobin a fost intotdeauna o
\nfictiune, daca erai negru sau musulman, si se pare ca in realitate,
\nce s-a intamplat mai tarziu a fost ca diferitele grupuri etnice si
\nrasiale au inceput sa militeze tot mai intens pentru drepturile lor
\nsi sa-si impuna propria cultura. Alegerea lui Barack Obama in SUA a
\naccelerat procesul, aratand cat de putini dintre negrii si arabii
\nde aici au capatat autoritate politica.<\/p>\n
Limba franceza este un indicator emblematic al acestei
\nschimbari. Astfel ca unui scriitor contemporan ca Andrei Makine –
\nde origine sovietica, dar care a primit azil politic in 1987 –
\nfranceza ii promite asimilarea si o punte catre traditia literara a
\nlui Zola si Proust. El isi aminteste cum, cu peste doua decenii in
\nurma, primele lui manuscrise, in franceza, au fost respinse de
\neditorii de aici pentru ca se presupunea ca nu poate, ca strain, sa
\nscrie intr-o limba suficient de curata.<\/p>\n
Atunci a inventat numele unui translator, a retrimis aceleasi
\nlucrari ca si cum ar fi fost traduse din rusa si a castigat premii.
\nEl adauga ca atunci cand romanul lui “Testamentul francez” a
\ndevenit un best-seller si a primit premiul Goncourt, edituri din
\nGermania si Serbia au vrut sa-l traduca din manuscrisul “original”
\nin limba rusa, astfel ca Makine a avut doua “saptamani nedormite”,
\ndupa cum spune, ca sa il produca. “De ce scriu in franceza?”,
\nrepeta el intrebarea reporterului. “Este posibilitatea de a
\napartine unei culturi care nu e a mea, nu e limba mea materna.”<\/p>\n
Nancy Huston, o romanciera canadiana stabilita in Franta, spune
\naltfel acelasi lucru: “Lumea s-a schimbat”. Ea s-a mutat la Paris
\nin anii ’70. “Lumea literara de aici, care inca se crede mai
\nimportanta decat este, se plange de declinul prestigiului sau, dar
\ntrateaza literatura francofona ca fiind de mana a doua”, sustine
\nea, “revendicandu-i totusi pe cei ca Kundera, Beckett si Ionesco,
\ndesi toti au fost nascuti in afara Frantei. Aceasta din cauza ca,
\nla fel ca Makine, toti au facut necesara declaratie de dragoste
\nfata de Franta. Dar daca francezii s-ar obosi sa citeasca realmente
\nce vine din Martinica sau din Africa de Nord, ar descoperi ca limba
\nlor nu sufera chiar deloc”.<\/p>\n
<\/p>\n
Eram la o ceasca de ceai cu Yasmina Khadra, cel mai bine vandut
\nromancier algerian, al carui nume real este Mohammed Moulessehoul,
\nin birourile Centrului Cultural Algeria. In varsta de 55 de ani,
\nfost ofiter in armata algeriana, ce a luptat impotriva francezilor
\nsi acum traieste la Paris conducand acest centru, Moulessehoul
\nscrie povestiri critice la adresa guvernului algerian sub numele
\nsotiei sale, pe care l-a imprumutat prima data in Algeria pentru ca
\nfunctia militara ii interzicea productiile literare. Sunt prins
\nintre doua culturi, intre doua lumi. Cultura ajunge tot la politica
\npana la urma. Eu sunt un scriitor francez si un scriitor algerian.
\nDar adevarul mai larg e ca sunt si una, si alta.”<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Franceza e vorbita acum mai mult de nefrancezi, iar peste jumatate dintre ei sunt africani. Ce mai inseamna azi cultura Hexagonului, cand din cei 200 de milioane de vorbitori ai limbii lui Voltaire, doar 65 de milioane sunt etnici francezi?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[7909,8074,17494,8988],"class_list":["post-20072","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-franta","tag-imigranti","tag-limba","tag-special"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20072","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20072"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20072\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39836,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20072\/revisions\/39836"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20072"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20072"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20072"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}