![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5848\/6066747\/7\/banda-grecia.jpg?width=502&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\nLuni, randamentul la Daca socotim in diferenta fata de costul obligatiunilor germane Judecate prin prisma eventualului sprijin la care ar putea apela Din acest punct de vedere, ceea ce se va intampla in Grecia in <\/p>\n Speculatiile sunt la ordinea zilei in continuare, si lor li s-a In ce se reflecta aceste pariuri? Investitorii profesionali GRECIA<\/p>\n PIB 2009 – 237,5 mld. euro MINUS – Necesarul de finantare al Greciei pentru 2010 PLUS – Exista inca optiuni la dispozitia Greciei care ar putea CONCLUZIE – “Numai o restructurare pe mai multi ani a <\/p>\n PORTUGALIA<\/p>\n PIB 2009 – 163,9 mld. euro MINUS – Cu randamente ale obligatiunilor ajunse la nivelul cel PLUS – CONCLUZIE – Stuart Thomson, reprezentant al fondului de SPANIA<\/p>\n PIB 2009 – 1.051,1 mld. euro MINUS – Un deficit de cont curent de 5% (incomparabil totusi cu PLUS – Avantajul Spaniei este dat de datoria CONCLUZIE – “In termeni economici, inima crizei e in Spania, ITALIA<\/p>\n PIB 2009 – 1.520,9 mld. euro MINUS – Pana in 2014, PLUS – Cea mai mare parte a datoriei Italiei este detinuta de CONCLUZIE – Uri Dadush , fost oficial al Bancii Mondiale, IRLANDA<\/p>\n PIB 2009 – 163,5 mld. euro MINUS – Tara cu cel mai mare deficit bugetar din Europa anul PLUS – Guvernul a adoptat un program energic de reforma, cu
\nobligatiunile grecesti pe doi ani a crescut cu 3%<\/a>, cea mai mare
\ncrestere intr-o singura zi de la intrarea Greciei in zona euro,
\nacum noua ani, la 13,52%: este cel mai mare randament din lume la
\nora actuala pentru o datorie suverana pe termen scurt, mai mare
\ndecat al unor tari ca Argentina (8,8%) sau Venezuela (11%), evitate
\nconstant de investitori. In acelasi timp, randamentul
\nobligatiunilor portugheze pe doi ani a crescut cu 0,75%, la 3,98%,
\nal celor irlandeze tot cu atat, la 2,99%, iar al celor spaniole a
\nurcat cu 0,25%, la 1,87%.<\/p>\n
\npe zece ani, situat in jur de 3%, randamentul obligatiunilor
\ngrecesti cu aceeasi scadenta este acum mai mare cu 6,5%, al celor
\nirlandeze cu 1,8%, al celor portugheze cu 2,2%, al celor spaniole
\nsi italiene cu 1%. Toate sunt niveluri record pentru ultimele luni
\nsau chiar mai mult. Aceleasi recorduri le-a marcat si costul
\ncontractelor CDS (credit default swap – asigurari contra
\nincapacitatii de plata) pe cinci ani, care a sarit spectaculos de
\nvineri pana luni in cazul tarilor respective: pentru Grecia, de la
\n615 la 703 puncte de baza (ceea ce inseamna ca datoria greceasca
\neste acum cea mai costisitoare de asigurat din Europa – 703.000 de
\ndolari pe an pentru asigurarea a 10 milioane de dolari datorie),
\npentru Portugalia de la 279 la 305 puncte de baza, pentru Spania de
\nla 174 la 186 puncte de baza,
\nconform monitorizarii CMA DataVision<\/a> .<\/p>\n
\ncelelalte tari, dupa Grecia, cifrele de mai sus par deocamdata
\nchiar linistitoare, daca ne raportam nu la cat reprezinta in PIB
\nponderea deficitului bugetar sau a datoriei publice, ci la valorile
\nlor absolute si la dimensiunea economiilor. Economia Spaniei este
\nde patru ori mai mare decat cea a Greciei,
\niar datoria tarii a ajuns la 560 de miliarde de euro, fata de 273
\nde miliarde in cazul Greciei<\/a>. Si problema nu e atat datoria,
\nsau ponderea ei in PIB, cat faptul ca nu se intrevede o crestere
\neconomica de natura sa sustina aceste state in reducerea ei. “O
\nredresare a economiei ar atenua problema datoriei, dar e foarte
\ngreu pentru Europa sa ajunga la o redresare durabila”, afirma
\nKenneth Rogoff , justificand de ce crede ca indatorarea tarilor din
\neurozona va creste in continuare, iar situatia va sili una sau mai
\nmulte tari sa urmeze exemplul Greciei si sa apeleze la FMI. O
\nsolutie de avarie insa, nu de rezolvare a problemei pe termen lung,
\nfiindca taierile de cheltuieli recomandate de FMI nici nu pot
\nasigura resurse de crestere, nici nu e clar cat de suportabile vor
\nfi socialmente.<\/p>\n
\nlunile urmatoare va fi un test decisiv, urmarit de investitorii
\ncare pariaza pe (sau mai exact contra) Greciei si a euro. Cine sunt
\nei?
\nLa sfarsitul anului trecut, The Wall Street Journal<\/a> mentiona
\nnume ca North Asset Management, fond speculativ cu sediul la
\nLondra, care paria pe deprecierea obligatiunilor Spaniei si ale
\nItaliei, sau Pivot Capital Management, din Monaco, ce miza pe
\nfaptul ca vor aparea probleme in Spania, Portugalia, Italia si
\nGrecia. In februarie, presa greaca il acuza deschis pe John
\nPaulson, cel mai important manager de fonduri speculative cercetat
\nin investigatia privind frauda Goldman Sachs cu obligatiuni
\nipotecare, ca are o echipa de 20-30 de oameni care se ocupa
\nexclusiv de pariurile impotriva Greciei si a monedei euro, mizand
\npe degradarea situatiei din Grecia si pe extinderea crizei
\ndatoriilor in alte tari din zona euro.<\/p>\n
\nadresat zilele trecute ministrul grec de finante Giorgios
\nPapaconstantinou<\/a> atunci cand a bravat, spunand ca daca vor
\nspecula contra Greciei, investitorii “isi vor pierde si camasile”.
\nZilele trecute, Steve Major, sef al cercetarii HSBC pentru
\ninstrumentele financiare cu venit fix, declara pentru Bloomberg<\/a> ca “vulturii adulmeca
\nprada”, referindu-se in special la speculatorii pe pietele in curs
\nde dezvoltare si la cumparatorii de active cu probleme, care sunt
\nin cautare de noi debusee, dupa Grecia.<\/p>\n
\ncumpara contracte CDS, instrumente derivate care cresc in valoare
\nproportional cu dubiile asupra solvabilitatii unui stat, iar
\npreturile obligatiunilor acelui stat scad. Acesta e un indiciu, dar
\nnu singurul asupra perceptiei pietelor ca statul respectiv are sau
\nva avea probleme, celalalt fiind randamentele obligatiunilor
\nsuverane, respectiv costurile la care pietele accepta sa imprumute
\nun stat. In cazul zonei euro, reperul il constituie randamentele la
\nobligatiunile germane: cu cat mai mare e diferenta fata de acestea,
\ncu atat riscul considerat de investitori e mai mare, iar statul
\nrespectiv are mai mari dificultati de a se imprumuta. Cand costul
\ndatoriei devine prohibitiv, atunci statul e silit sa apeleze la
\nalti furnizori de finantare, ca FMI sau alte state, asa cum a facut
\nGrecia, sau sa-si declare incapacitatea de plata.<\/p>\n
\nDeficit bugetar – 13,6% din PIB
\nDatorie publica – 115,1% din PIB<\/p>\n
\ntotalizeaza 45 de miliarde de euro, din care pana acum a obtinut 18
\nmiliarde din vanzari de obligatiuni. Chiar presupunand ca banii din
\npachetul de asistenta financiara de la UE si FMI, de 45 de miliarde
\nde euro in total, vor veni la timp anul acesta, problema de
\ncredibilitate ramane in ochii investitorilor, care vor cauta si
\ngasi probleme fie cu coerenta politica a zonei euro in sprijinirea
\nstatelor amenintate de criza datoriilor, fie cu ritmul si amploarea
\nreformelor din Grecia, iar aceste probleme vor fi taxate de fiecare
\ndata cand Grecia ar incerca sa mai obtina finantari de pe pietele
\nfinanciare.<\/p>\n
\nsalva situatia. Mai multi analisti, intre care Daniel Gros,
\ndirectorul Centrului pentru Studii de Politici Europene de la
\nBruxelles (coautor al ideii de creare a unui Fond Monetar European
\ndestinat prevenirii unei crize similare cu cea a Greciei), propun
\nrestructurarea datoriei elene fie prin extinderea scadentelor
\nactuale cu cinci ani, dar cu aceleasi dobanzi, fie prin convertirea
\ntuturor obligatiunilor scadente pana in 2019 intr-un pool
\nrefinantabil cu obligatiuni pe 25 de ani. Aceasta ar permite
\nGreciei sa se concentreze pe reducerea deficitului fiscal si i-ar
\nda ragaz sa-si redreseze competitivitatea.<\/p>\n
\nobligatiunilor scadente, cuplata cu o reducere substantiala a
\ndeficitului bugetar, va putea duce la o ajustare durabila a
\nobligatiilor fiscale ale Greciei, fara a o sili sa declare
\nincapacitate de plata si fara pagube pentru toti detinatorii de
\ntitluri de datorie”,
\ndeclara Carl Weinberg<\/a> , economist-sef la High Frequency
\nEconomics din New York.<\/p>\n
\nDeficit bugetar – 9,4% din PIB
\nDatorie publica – 76,8% din PIB<\/p>\n
\nmai inalt din 1998 incoace si cu costuri ale CDS care arata ca
\ninvestitorii percep Portugalia drept a opta cea mai riscanta tara
\ndin lume, riscul exista clar, iar mijloace de a-l reduce sunt
\nputine. Economia a crescut cu mai putin de 1% pe an in medie in
\nultimul deceniu si este dependenta de turism si de industrii cu
\nvaloare adaugata slaba, ca de pilda productia de celuloza sau
\npluta. In plus, Portugalia are cea mai mica productivitate din zona
\neuro. Rata economisirii este a patra cea mai scazuta in randul
\ncelor 27 de tari membre ale OECD, ceea ce intretine dependenta de
\nfinantarile din strainatate, iar deficitul de cont curent se
\nsitueaza in jur de 10% din PIB. La ora actuala, circa 80% din
\ndatoria publica este detinuta de creditori straini.<\/p>\n
\nCompaniile portugheze au reactionat<\/a> la cresterea slaba de acasa
\nprin extinderea afacerilor peste granita. Cimpor-Cimentos de
\nPortugal , unul dintre cele mai mari producatori de ciment din
\nlume, obtine acum peste trei sferturi din venituri din strainatate,
\niar cel mai mare retailer din tara, Jeronimo Martins, realizeaza
\nmajoritatea vanzarilor in Polonia. Pe de alta parte, guvernul
\ncondus de Jose Socrates a dovedit din 2005 incoace ca e in stare sa
\naplice reforme dure in privinta bugetului si a sistemului de
\npensii, chiar in ciuda demonstratiilor de strada si a rezistentei
\ndin partea opozitiei.<\/p>\n
\ninvestitii Ignis Asset Management din Glasgow, se asteapta la o
\nrestructurare a datoriei Greciei, urmata la circa trei luni de o
\nrestructurare a datoriei Portugaliei: “Devalorizarea datoriilor va
\ninlocui de fapt in zona euro devalorizarea monedei.”<\/p>\n
\nDeficit bugetar – 11,2% din PIB
\nDatorie publica – 53,2% din PIB<\/p>\n
\ncel de 18% al Greciei) si un deficit fiscal de peste 11% nu sunt
\npremise prea bune, mai ales ca acesta din urma este explicabil doar
\npartial prin fenomene atrase de criza – fuga multor afaceri spre
\neconomia subterana si generozitatea asigurarilor de somaj. De la
\nvenirea la putere a regimului Zapatero, in 2004, cheltuielile in
\nsectorul public au crescut mai rapid ca economia, intruziunea
\nstatului in sectorul bancar a dus la investitii paguboase in
\nsectorul imobiliar, inflatia a crescut, iar legislatia rigida a
\nmuncii descurajeaza angajarea de lucratori cu norma intreaga. Si
\ntoate acestea pe fondul unei economii dezechilibrate, care a
\ncrescut excesiv pe seama bulei imobiliare. Cu o economie de patru
\nori cat cea a Greciei, slabe sperante ca masurile care ar da roade
\npentru Grecia sa fie eficiente si pentru Spania.<\/p>\n
\npublica redusa<\/a>, sub plafonul de 60% impus de zona euro, care ii
\nofera o marja de manevra relativ confortabila. Alt avantaj tine de
\nfaptul ca 54% din obligatiuni si bonuri de tezaur sunt detinute de
\ncreditori interni .<\/p>\n
\ncare este mult mai mare decat economia Greciei”, a afirmat
\nPaul
\nKrugman<\/a> , laureat al Premiului Nobel pentru economie.<\/p>\n
\nDeficit bugetar – 5,3% din PIB
\nDatorie publica – 115,8% din PIB<\/p>\n
\nconform unei cercetari a Ernst&Young comandate de Oxford
\nEconomics<\/a> , daca premisele actuale se pastreaza (adica daca
\nGrecia nu ajunge in incapacitate de plata), Italia va avea cea mai
\nmare datorie publica raportata la PIB dintre toate tarile zonei
\neuro, 126% din PIB, urmata de Grecia cu 116%, Belgia cu 109%,
\nPortugalia cu 102% si Franta cu 100%. Datoria inalta se asociaza cu
\no crestere economica anemica: Italia a pierdut competitivitate fata
\nde partenerii europeni si fata de SUA, China sau Japonia: in
\nultimii noua ani, costul unitar cu forta de munca a crescut cu 32%
\n(comparabil cu 34% in Grecia). Rigiditatea pietei muncii,
\nreglementarea excesiva si dependenta aproape totala de importurile
\nde petrol fac economia foarte vulnerabila si redresarea
\nincerta.<\/p>\n
\ncreditori interni, nu externi. Un alt avantaj este deficitul
\nbugetar relativ redus (putin peste 5% din PIB) si deficitul de cont
\ncurent aproape neglijabil.<\/p>\n
\nconsidera ca spre a convinge investitorii ca nu va ajunge in
\nsituatia Greciei,
\nItalia ar trebui sa-si majoreze deficitul bugetar<\/a> in urmatorii
\ntrei ani cu circa 4% si sa “initieze o devalorizare reala” prin
\nreducerea cu 6% a salariilor si reforma pietei muncii, spre a
\ncastiga competitivitate.<\/p>\n
\nDeficit bugetar – 14,3% din PIB
\nDatorie publica – 64% din PIB<\/p>\n
\ntrecut, peste cel al Greciei, se confrunta cu una dintre cele mai
\nmari rate ale somajului din UE, aproape de 13%, cu o economie care
\na inceput sa scada inca din 2008, cu 3% (anul trecut a scazut cu
\n7,5%) si cu caderea pietelor de export, in conditiile in care 90%
\ndin PIB il reprezinta exporturile . Majorarile de salarii, mai mari
\ndecat cele ale productivitatii in ultimul deceniu, au afectat
\ncompetitivitatea, iar corectiile care au urmat dupa explozia bulei
\nimobiliare, cea pe care s-a cladit faima de “tigru celtic” a
\n
\neconomiei irlandeze<\/a>, au devastat sistemul bancar si au costat
\nscump statul.<\/p>\n
\nreducerea salariilor in sectorul public si majorari de taxe, care
\npana acum a parut pe placul investitorilor. Cheltuielile cu
\naparatul administrativ au fost reduse cu 8%, salariile si primele
\nangajatilor de la stat au fost reduse cu 14%. Aceasta s-a produs
\nfara proteste de masa, in contrast cu situatia de acum din
\nGrecia.<\/p>\n