As putea acum sa lansez un concurs “Ghiceste personajul!”, dar
\nar fi greu de gasit un invingator, prin urmare dezvalui misterul.
\nDomnul in cauza era Charles Monroe Schulz(1), autorul benzilor
\ndesenate “Peanuts”, cu alte cuvinte tatal lui Charlie Brown(2). Am
\naflat ulterior ca pe parcursul vietii a avut momente cand a fost
\ninteresat de probleme religioase, dar si de altele, sa le spunem
\nmai laice, si imi spunea sotia lui, Jeannie, ca el punea adeseori
\nastfel de intrebari, pur si simplu pentru ca il interesau oamenii
\nsi dorea sa afle ce gandeau.<\/p>\n
Nu stiu ce sa zic, fapt este ca cel care citeste (si reciteste)
\n“Peanuts” nu va gasi in ele niciodata referiri explicite la
\nchestiuni si anxietati metafizice – si cum le-ar putea avea niste
\ncopii care la prima vedere sunt obsedati doar de baseball?<\/p>\n
Si totusi, despre Charlie Brown s-a scris ca “este capabil de
\nvariatii ale starii sufletesti de intensitate shakespeariana”,
\ncoperta revistei “Linus” este fara umbra de indoiala obiectul
\ntranzitional al lui Winnicott(3), in spatele lui Lucy, Schroeder si
\nchiar al lui Snoopy se agita umbra lui Freud, in timp ce Pig Pen,
\ncu parul lui vesnic plin de matreata si pantofii iremediabil plini
\nde noroi, pronunta cuvinte demne de Beckett atunci cand spune
\n“peste mine se asterne praful nenumaratelor secole”.<\/p>\n
In fine, Charles Schulz, cel vesnic uimit ca persoane considerate
\nde el niste genii il admirau, aparent dezinteresat de problemele
\nlumii si de contradictiile vremurilor sale, a fost un mare poet,
\ncare ne-a povestit mereu, din varful creionului, versiunea lui
\ndespre conditia umana. Nu stiu ce gandea cu adevarat Schulz despre
\nIisus Christos, dar religia lui era cu siguranta o forma de
\nreligiozitate magica.
\nMagie irepetabila. Si a fost natural faptul ca a interzis ca, dupa
\nmoartea lui, altii sa ii reinvie personajele (cum face aproape
\nmereu masinaria industriei de divertisment). Cum se intampla in
\ncazul operelor clasice, “Peanuts” nu pot fi modernizate, ci doar
\ncontinuu reeditate si recitite (in paranteza fie spus, daca mai
\nexista cineva care inca nu le-a luat niciodata in serios, amintesc
\nca toate povestile lui Charlie Brown au fost reeditate de editura
\nBaldini Castoldi Dalai).<\/p>\n
In urma cu cateva saptamani, pentru a sarbatori cei 60 de ani ai
\nlui Charlie Brown, s-au strans la Bologna, intr-o aula universitara
\n– alaturi de Jeannie Schulz, care a reevocat cu gratie episoade din
\nviata sotului sau, si de Fulvia Serra, directoarea revistei “Linus”
\nin anii ’80 -, putinii supravietuitori dintre cei ce au lansat
\n“Peanuts” in Italia, ca Annamaria Gandini, care l-a sustinut pe
\nneuitatul Giovanni(4) mai intai sa publice in volum benzile
\ndesenate cu Charlie Brown, in 1963 (iar eu i-am scris prefata) si
\napoi sa dea viata in 1965 revistei “Linus”. Disparuti fiind, cu
\nGiovanni Gandini, si alti protagonisti ai acelor ani ’60, precum
\nFranco Cavallone si Ranieri Carano, supravietuitorii nu eram decat
\nSalvatore Gregorietti (cel care a desenat copertele la “Linus”) si
\neu mine, care in primul numar al revistei discutasem cu Elio
\nVittorini si Oreste del Buono despre maretia lui Schulz.<\/p>\n
Citind darile de seama jurnalistice despre serata bologneza, am
\nvazut ca imi este atribuita ideea ca Schulz ar fi fost mai mare
\ndecat Salinger. Cu siguranta, impartasesc aceasta idee, intrucat
\nSalinger ramane legat de o perioada si de limbajul tinerilor acelor
\nani, in timp ce Schulz se bucura de eternitatea acelor poeti lirici
\ngreci studiati la scoala, care ne povesteau ca “dorm pasarile cu
\naripile lungi”. Comparatia i s-a datorat chiar lui Vittorini, care
\ntocmai publicase niste comicsuri in “Politecnico” si convinsese la
\naceea vreme editura Mondadori sa gazduiasca intr-o colectie de
\nautori straini benzile desenate “B.C.” ale lui Johnny
\nHart(5).<\/p>\n
Iata ce zicea Vittorini despre Schulz: “Fara niciun efort, eu l-as
\nasemana cu Salinger, dar de un interes mult mai amplu si in opinia
\nmea mult mai profund. Asta fara indoiala. Salinger ramane, daca
\nvrem, poet: insa nu reuseste sa fie poetul unei societati, ramane
\nun produs in fond foarte literar. Salinger este un <patetic>
\ncare evadeaza in lumea copilariei, iar acesta nu este la el
\nreprezentativa pentru lumea adultilor, a maturitatii, asa cum e la
\nSchulz, in opera caruia copilaria este <semnificantul>,
\nvehiculul acestei lumi complete care este omul matur, cam ca Johnny
\nHart (cel cu \u00abB.C.\u00bb), care reprezenta lumea moderna prin
\nintermediul epocii de piatra”.<\/p>\n
\nNote:
\n1. Charles M. Schulz (1922-2000), autor american de benzi
\ndesenate.
\n2. Charlie Brown, personajul principal din benzile desenate
\n“Peanuts”.
\n3. “Obiectul tranzitional” este un concept lansat in psihanaliza de
\nD.W. Winnicott (1896-1971), pediatru si psihanalist britanic, si se
\nrefera la desprinderea progresiva a copilului de atasamentul fizic
\nfata de mama, prin intermediul unor jucarii sau articole din
\ncasa.
\n4. Giovanni Gandini (1923-2006), scriitor si editor.
\n5. Johnny Hart (1931-2007), autor american de benzi desenate.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prima (si din pacate ultima) oara cand l-am intalnit, de indata ce m-am asezat la masa in acel bar, m-a privit cu fata lui de copil batran sau de batran copil si m-a intrebat: \u201cCe crezi despre Iisus Christos?\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[17161,17160,12728,12727],"class_list":["post-19436","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-charles-monroe-schulz","tag-charlie-brown","tag-eco","tag-umberto"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19436","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19436"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19436\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39241,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19436\/revisions\/39241"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19436"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19436"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19436"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}