Fragmentul de mai sus este din “Kaputt”, romanul lui Curzio
\nMalaparte; nemti si romani au trecut Prutul, laolalta, iar eroul
\nromanului mananca ciorba de pui cu un grup de soldati romani:
\n“Soldatii dadeau din cap, tuguindu-si buzele. \u00ab- Ei, da, spuneau, o
\npereche de cizme ca astea, cel putin doua mii de lei, pe putin.\u00bb Si
\ndadeau din cap, tuguindu-si buzele. Erau niste tarani romani, iar
\ntaranii romani nu stiu ce sunt animalele, nu stiu nici macar ca si
\nanimalele au o patrie, nu stiu ce sunt acelea masinile, ca si
\nmasinile au o patrie, ca si cizmele au o patrie, mult mai buna
\ndecat a noastra. Sunt tarani si nici macar nu stiu ce inseamna sa
\nfii taran; legea Bratianu a dat pamant taranilor romani asa cum ai
\nda o bucata de pamant unui cal, unei vaci, unei oi. Stiu ca sunt
\nromani si ortodocsi. Striga \u00abTraiasca regele!\u00bb, striga \u00abTraiasca
\nmaresalul Antonescu\u00bb, striga \u00abMoarte URSS\u00bb, insa nu stiu ce este
\nregele, ce inseamna maresalul Antonescu, ce e aceea URSS. Stiu ca o
\npereche de cizme costa doua mii de lei”.
\nDaca fragmentul de mai sus v-a enervat, nu cititi mai departe. Si
\nocoliti si cartea lui Malaparte.<\/p>\n
Daca v-a intristat, asa cum am patit eu, sa continuam. Saptamana
\ntrecuta scriam un text despre modul in care multi romani au uitat
\nsau ignora sau nu le pasa de regulile limbii romane; modul in care
\nunii cititori au reactionat, cautand hibe in textul meu, in loc sa
\nse gandeasca la fondul problemei, la ceea ce am spus cu cuvinte mai
\nmult sau mai putin stangace, m-au facut sa ma gandesc la Malaparte
\nsi la modul in care acesta ne vedea in 1941. Sa trecem de la textul
\nmeu la unul din subiectele saptamanii trecute, care a iscat destule
\ndiscutii in presa – sondajul despre romanii cei intoleranti si
\ndoritori de pedepse, fie si cu moartea.<\/p>\n
Sondaj care mi-a adus in minte o idee mai veche, aceea ca nu ne
\nstudiem ca sa stim cine suntem noi, romanii, ce-i in mintile
\nnoastre, ce ne guverneaza viata si cum sa ne privim, ci pentru
\nmanipulari ideatice sau interese fie politice, fie de marketing.
\nScriam despre asta in vara anului trecut – voiam o zona care sa
\ndepaseasca studiile facute de companiile specializate, ce privesc,
\nde exemplu, obiceiurile de consum ale romanilor – numarul de
\ninghetate sau cantitatea de sampon consumata: nu “cati?”, ci “de
\nce?”; de unde vin multiplele segregari din societate – in cultura,
\nin mentalitati, in comportamente.<\/p>\n
Intre timp, scriitoarea Elizabeth Gilbert m-a indrumat spre un
\nitalian care in anii ’60 avea cam acelasi tip de probleme: Luigi
\nBarzini se intreba de ce italienii au avut in timp mari
\npersoanlitati artistice, politice si stiintifice, dar n-au devenit
\no putere mondiala reala. De ce sunt maestri ai discursului
\ndiplomatic si totusi nu izbutesc sa se guverneze? Cum de pot fi
\nnegustori asa de priceputi intr-o natie ineficienta din punct de
\nvedere economic?<\/p>\n
Raspunsul complicat este extrem de complicat. Raspunsul simplu este
\no Italie corupta, dominata de straini, de senori – la propriu si la
\nfigurat – instabili, nedrepti, mincinosi. O lume in care nu poti fi
\nsigur de nimeni si de nimic. O lume in care poti avea incredere
\nnumai in propriile simturi. De aceea, in societatea italiana sunt
\nacceptati politicieni, birocrati sau industriasi incompetenti si nu
\nsunt tolerati cantareti, pictori, dansatori sau bucatari
\nincompetenti. Intr-o lume a dezordinii si coruptiei, frumusetea iti
\npoate oferi incredere; excelenta in arta este incoruptibila.<\/p>\n
Raman oarecum in zona italiana, dar trec oceanul, cu ajutorul lui
\nMalcolm Gladwell: in introducerea la ultima sa carte,
\n“Exceptionalii”, jurnalistul american vorbeste despre Roseto,
\noraselul italian din Pennsylvania unde nu existau sinucideri, nu
\nexista alcoolism, nu exista dependenta de droguri, criminalitatea
\nera redusa, nu exista ulcer, iar incidenta bolilor de inima era cu
\nmult sub statisticile oficiale. Nu era vorba de un regim alimentar
\naparte, nici de sport si nici de gene sanatoase, nici de aer curat
\nsau apele limpezi, ci de un anume mod de viata. Calm, relaxat, un
\noras cu o viata sociala puternica, cu o comunitate stabila, unde
\nbiserica reprezenta un spatiu unificator si calmant, cu oameni care
\ncomunicau, vorbeau, radeau, cu bogati care nu se simteau indemnati
\nsa isi etaleze succesul si cu saraci ajutati sa isi mascheze
\nesecurile. Un soi de paradis unde oamenii nu aveau de ce, nu aveau
\nmotiv sa se imbolnaveasca. Un exemplu pentru societatea stresata in
\ncare traim.<\/p>\n
Astfel am aflat cam cum sunt italienii; ma intreb in continuare cum
\nsunt romanii? Vad ca cei 50 de ani de comunism nu au schimbat prea
\nmulte, daca e sa am incredere in marturia lui Curzio Malaparte (nu
\nvad de ce nu as avea intr-un ins care i-a simtit pe Hitler si
\nMussolini intr-o perioada in care acestia erau in culmea gloriei).
\nConstat ca, spre deosebire de italienii lui Barzini, nu avem astazi
\nnici macar cum sa ne refugiem in arta, dans, pictura, muzica sau
\nmaiestrie culinara.<\/p>\n
Saptamana trecuta am intrebat daca mai avem nevoie de limba romana
\nla modul cel mai propriu cu putinta. Acum intreb acelasi lucru, dar
\nfigurat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201c-Si animalele au o patrie, am spus eu, o patrie mult mai buna decat a noastra. Mult mai buna decat patria romana, patria germana, patria italiana.\u201d Soldatii ma priveau fix, nu pricepeau, ma priveau mestecand in tacere bucatelele de pui din ciorba; caporalul spuse cu un aer nemultumit: \u201cO pereche de cizme ca astea ar veni cel putin doua mii de lei\u201d.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[8976,7236,16813,16922],"class_list":["post-19045","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-dorin-oancea","tag-editorial","tag-pedeapsa-cu-moartea","tag-sondaje-de-opinie"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19045","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19045"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19045\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38892,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19045\/revisions\/38892"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19045"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19045"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19045"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}