Atunci cand cresterea economica este inlocuita de o criza
\nfinanciara, mai multi debitori ajung in imposibilitatea de plata si
\nprin urmare, bancile de la care s-au imprumutat raporteaza pierderi
\nuriase. In acel moment, guvernele intervin pentru salvarea
\nsistemului bancar. Ca rezultat creste datoria publica si scade
\ndatoria privata.<\/p>\n
In prezent, multe tari europene se confrunta cu un nivel ridicat
\nal datoriei publice si cu mari deficite externe. Este bine cunoscut
\nfaptul ca asa numitele tari PIIGS ar trebui sa abordeze urgent
\nproblema datoriei publice si, cel mai important, sa acorde atentie
\nsporita impresiei lasate investitorilor. Conform Tratatului de la
\nMaastricht, este clar ca BCE nu ar putea oferi sprijin financiar
\npublic unui membru al sau. Cu toate acestea, unii politicieni
\neuropeni propun crearea unei organizatii dupa modelul FMI, numita
\nFondul Monetar European (FME), care vizeaza corectarea datoriilor
\npublice actuale si posibil viitoare.<\/p>\n
Stiind ca FMI este in mare parte dominat de SUA si, prin urmare,
\ncu o putere de constrangere limitata in cazul in care o tara din
\nUE-16 nu ar respecta toate conditiile de imprumut, Europa poate
\napela la FMI pentru ajutor. In mai multe state din UE-16, ca urmare
\na recentei situatii a datoriei publice, se vehiculeaza idea ca este
\nin interesul tuturor tarilor ca orice stat membru care se confrunta
\ncu o instabilitate a sistemului financiar sa fie sprijinit.<\/p>\n
Aceasta posibila noua institutie financiara va putea fi
\nfinantata in conformitate cu un mecanism simplu:
\n\u2022 1 punct procentual din diferenta dintre datoria publica efectiva
\nsi limita de 60% din PIB impusa prin tratatul de la Maastricht, si
\nde
\n\u2022 1 punct procentual din diferenta dintre deficitul fiscal real si
\nlimita de 3% din PIB conform tratatului de la Maastricht<\/p>\n
Este evident faptul ca tarile cu un sistem financiar puternic nu
\nvor deveni contributori ai FME, in timp ce tarile PIIGS ar trebui
\nsa cheltuiasca o prima anuala pentru a-si asigura posibilul colaps
\nal sistemului public. Conform propunerii, orice stat membru ar
\nputea apela la FME si ar putea avea acces la un imprumut cu o
\nvaloare maxima egala cu fondurile depuse. Exceptiile ar trebui
\naprobate de catre Comisia Europeana si debitorul ar trebui sa fie
\nsupus unui program fiscal foarte strict.<\/p>\n
In cazul in care statul respectiv nu respecta planul de
\najustare, UE ar putea intrerupe unilateral contractul de finantare
\nsau ar putea bloca accesul acestuia la piata monetara din zona
\neuro. Daca aceasta propunere devine realitate, unii experti sustin
\nca multe contracte de tip CDS aferente datoriei suverane ar scadea
\nin valoare in acelasi timp cu diferentele de randament oferite de
\nstatele membre FME. Cu toate acestea, aceasta institutie va trebui
\nsa creeze un mecanism orientat catre minimizarea socurilor
\nprovocate de potentialele falimente. Acesta ar fi realizabil prin
\ncrearea unul plan adaptat dupa modelul obligatiunilor de tip
\nBrady.<\/p>\n
Aparitia organizatiei FME, nu reprezinta doar un stimul pentru
\ntarile membre de a-si pastra deficitul fiscal la parametri normali
\nin orice moment dar prevede si un plan fezabil pentru abordarea
\nproblemei deficitelor bugetare. In plus, FME ar proteja tarile UE
\ncare prezinta un sistem fiscal competent, care altfel ar fi
\nafectate financiar de o criza a datoriei publice in interiorul
\nzonei euro. Atat cancelarul german Angela Merkel cat si primul
\nministru francez au declarat ca sustin ideea unui FME, dar au
\nadaugat ca Tratatul UE ar trebui sa fie schimbat. In opinia mea, in
\ncazul in care mecanismul de creditare al FME creeaza dependenta pe
\ntermen lung, spre deosebire de o asistenta pe termen scurt, atunci
\nUE va fi mai castigata fara o astfel de institutie.<\/p>\n