Pe timpul lui Ceausescu, procedura era standard: cand vreo teava transportatoare de petrol baltea in apa sau pe pamant, aducea nea\u0092 Gica rumegus si nisip: pac! – peste pata, sususus, si la gunoi! Cu alte cuvinte, muta poluarea dintr-un loc in altul. Imposibil sa mai faci asa ceva in UE. Iata cum se nasc afacerile.<\/P>
Pe biroul cu stegulet albastru pe care 12 stele fac cerc, Marius Constantinescu toarna petrol intr-un vas transparent, plin cu apa. \u0084Am turnat mai repede si am atins fundul, asa ca avem nevoie de o operatiune speciala\u0093, explica el. Dintr-o punga alba, toarna peste suprafata apei acoperita cu petrol un produs asemanator rumegusului, fabricat din turba canadiana. Cand atinge petrolul, turba se imbiba cu el si aproape ai zice ca pe apa pluteste un strat de zat de cafea. \u0084E un produs biodegradabil, care nu va mai elibera petrolul niciodata\u0093, spune ploiesteanul. \u0084Acum, daca filtram apa, e curata, nici macar nu miroase.\u0093 La demonstratii, Constantinescu spune ca se distreaza cu colegii band apa \u0084decontaminata\u0093. Dar, in natura, povestea se incheie putin diferit: particulele care au incapsulat petrolul se lasa, in timp, la fundul apei, unde devin hrana pentru \u0084culturile microbiene\u0093. Si gata, e curat.<\/P>
Ceea ce Constantinescu simuleaza in biroul firmei sale Proti din Ploiesti, face de fapt, pe viu, de cateva ori pe an, din 2001 – de cand a importat primele produse pentru decontaminare de sol si de apa si de cand a inceput sa-si dezvolte, timid, si partea de servicii. La produsele si serviciile lui apeleaza firme precum Petrom, Conpet, Electrocentrale SA, Termocentrale SA, dar si Dacia Renault, aeroporturi si rafinarii. Cu o echipa de 15 – 20 de oameni, necesarul minim pentru un accident \u0084de o oarecare importanta\u0093, poate castiga in jur de o suta de mii de lei noi (un miliard de lei vechi) pe interventie. Iar ploiesteanul spune ca, intr-un an, are \u0084numeroase\u0093 astfel de actiuni.<\/P>
Primele firme de decontaminare – ca cea a lui Contantinescu – se nasteau in judetul Constanta la inceputul anilor \u009190. Zona, in care au aparut intre timp circa zece astfel de companii, este si acum puternica in domeniul serviciilor, recunosc antreprenorii din domeniu. Un alt \u0084focar\u0093 pentru astfel de firme a fost Bucurestiul, iar in tara, numarul firmelor de profil sare de 50, spun cunoscatorii.<\/P>
Dar sectorul romanesc al firmelor care fac decontaminari de abia acum incepe sa se dezvolte. Nici n-ar putea fi altfel, daca ne gandim ca abia de curand Romania a adoptat o pozitie mai ferma in ce priveste protectia mediului la nivel legislativ, iar aplicarea legii se face inca schiopatat (vezi criticile Uniunii Eurropene de acum cateva saptamani). Reglementari specifice privind activitatile de decontaminare nici nu exista inca, la fel cum nu exista o evidenta a firmelor care se ocupa cu \u0084decontaminarea mediului geologic\u0093 – adica a solului, subsolului si a apelor subterane), dupa cum recunoaste chiar Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA). Mai mult, recunoaste ministerul, \u0084nu se cunosc pana in prezent toate situatiile de poluari subterane, tipul acestora, intensitatea poluarii si extinderea poluarilor. Problemele legate de subsol nu au fost tratate cu aceeasi atentie si interes comparativ cu aerul sau apa\u0093. <\/P>
In acest context – de nebuloasa si lipsa de interes – firmele din domeniu au \u0084trait un fel de cosmar\u0093 pana acum, spune Constantinescu. Mai ales ca toata industria poluatoare era pana de curand in proprietatea statului. \u0084Mentalitatea directorilor a ramas aceeasi: vanzare si productie. Nici vorba de ecologie\u0093, spune omul de afaceri, de formatie petrolist. De aceasta problema s-au impiedicat pana acum si investitorii straini care ar fi vrut sa exploateze o piata cu atatea \u0084resurse\u0093 (a se citi \u0084cazuri de poluari\u0093) precum Romania. Thomas Watkins, vicepresedintele unei companii americane interesate sa intre pe piata romaneasca a decontaminarilor spune ca de abia de un an si jumatate, de cand au inceput marile privatizari in industria petrolului, Romania a inceput sa il intereseze. \u0084Momentul pare prielnic acum. De asta sunt aici\u0093, spune el. Pana acum, a urmarit piata de la distanta, prin intermediul unor consultanti americani aflati in Romania, dar nimic nu l-a tras de maneca incoace.<\/P>
\u0084Cand ai companii controlate de stat, e mult mai rau decat daca ai o corporatie, pentru ca nu exista suficienta motivare pentru a rezolva problemele cat mai repede posibil si cu costuri cat mai mici\u0093, spune Watkins. \u0084Trebuie sa fie o piata in care oamenii incep sa-si rezolve problemele, si nu guvernul.\u0093 De asemenea, omul de afaceri american asteapta sa vada ca legile in vigoare se pastreaza, pentru ca nu vrea sa munceasca 11 luni la un proiect pentru a-l finaliza, iar ulterior sa afle ca nu l-a finalizat. El spune ca vrea sa intre in Romania cu un proiect pilot pe care il va face cadou, pentru ca e mai simplu sa convingi oamenii aratandu-le ce poti. \u0084Mi-ar placea sa obtin un caz foarte dificil de contaminare a solului cu petrol.\u0093 Prin acel proiect, el ar demonstra cum curata intr-un an ceea ce natura, singura, nu reuseste decat in 30-70 de ani: cu ajutorul unor microorganisme acvatice, pe care le-ar importa din California cu 80-110 dolari kilogramul (costuri de achizitie). Procesul se numeste \u0084bioremediere\u0093, si n-a patruns inca in Romania pe scara larga \u0084datorita pretului foarte ridicat\u0093, spune Nicolae Brand, asociatul unei firme de decontaminari din Constanta, activa din 1994 – Branic. Dar Watkins spune ca, rezolvand cazuri foarte complicate, isi va deschide piata.<\/P>
Profitabilitatea unei firme prestatoare de servicii de decontaminare este de 8-10% din cifra de afaceri, spune Nicolae Brand din Constanta. Asta, in conditiile in care materialele necesare – substante absorbante, baraje antipetrol, recuperatoare de produse petroliere deversate, pompe si alte instalatii specifice – sunt produse de firma prestatoare de servicii. Ponderea costului materialelor in valoarea lucrarilor este de 30-40%. Iar \u0084pentru importuri, sumele se dubleaza\u0093. Cine plateste decontaminarile? Poluatorul, conform principiului vestic, adoptat si de Romania. Poluatori ai solului si ai apelor sunt transportatorii de produse petroliere, aeroporturi, porturi, rafinarii, termocentrale si electrocentrale, dar si producatori de autoturisme. <\/P>
Chiar daca \u008480% din poluari sunt inca in raspunderea statului\u0093 din cauza slabei privatizari a industriilor poluatoare, dupa cum estimeaza Marius Constantinescu de la Proti Ploiesti, antreprenorii din domeniu se arata optimisti: prin aplicarea legislatiei de mediu la insistentele UE, evolutia companiilor nu poate fi decat ascendenta, spune Nicolae Brand de la Branic Constanta. Astfel, cele \u0084trei-cinci\u0093 interventii pe an, cate are Branic momentan, s-a putea inmulti considerabil. Iar in cativa ani \u0084va fi o ciupercarie de firme\u0093 prestatoare de astfel de servicii, mai ales cand vor exista bani pentru depoluarea zonelor poluate istoric, spune si Constantinescu de la Proti. Profitabilitatea firmelor, \u0084relativa\u0093 acum, va fi categorica dupa aderare, apreciaza omul de afaceri ploiestean.<\/P>
Ministerul Mediului va avea mult de muncit. De curand, in noua sa structura a fost inventat un \u0084serviciu pentru protectia solului si subsolului\u0093. Acesta incearca sa se puna la punct cu evidentele si informatiiile inexistente, enumerate la inceputul materialului. Nici nu mai stii cum sa reactionezi cand afli ca in Romania nu se stie inca de cate tipuri sunt poluarile, pe cand in Germania se afla si cand iti picura ulei din motorul masinii pe sosea, iei amenda si platesti si serviciul care vine si curata in urma ta cu absorbanti speciali.<\/P><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe timpul lui Ceausescu, procedura era standard: cand vreo teava transportatoare de petrol baltea in apa sau pe pamant, aducea nea\u0092 Gica rumegus si nisip: pac! – peste pata, sususus, si la gunoi! Cu alte cuvinte, muta poluarea dintr-un loc in altul. Imposibil sa mai faci asa ceva in UE. Iata cum se nasc afacerile.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[510],"tags":[1315],"class_list":["post-1836","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-actualitate","tag-decontaminari-oamenii-care-repara-apa"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1836","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1836"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1836\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23338,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1836\/revisions\/23338"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1836"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1836"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1836"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}