{"id":18184,"date":"2010-03-08T10:00:00","date_gmt":"2010-03-08T10:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=18184"},"modified":"2026-04-02T15:49:57","modified_gmt":"2026-04-02T15:49:57","slug":"de-ce-se-va-scumpi-zaharul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=18184","title":{"rendered":"De ce se va scumpi zaharul"},"content":{"rendered":"

La prima vedere, titlul si primul paragraf s-ar putea
\ncontrazice: unul se refera la cresteri de pret, iar celalalt la
\nconcurenta unor produse mai ieftine. Nu e nicio greseala. Pretul la
\nzahar are toate sansele sa creasca, pentru ca pretul de bursa al
\nzaharului nerafinat este mare, sustine Ioan Armenean, director
\ngeneral al fabricii Zaharul Ludus.<\/p>\n

Un pret mai mare al materiei prime – melasa sau zaharul brut –
\nce se prelucreaza in fabricile din tara se va transfera la raft, in
\npretul final. Pe de alta parte insa, fabricile europene pot invada
\npiata cu produse mai ieftine decat zaharul produs local, astfel
\nincat fabricile autohtone sunt prinse de cele doua constrangeri de
\npret ca intr-o menghina. “Incepand din acest an nu mai avem nicio
\nfacilitate pentru a cumpara zahar brut din Brazilia, rafinariile
\nfiind nevoite sa cumpere la pretul pietei zahar din tarile APC
\n(Africa, Pacific, Caraibe)”, declara directorul general al Zaharul
\nLudus, companie ce si-a dublat cifra de afaceri in prima jumatate a
\nanului trecut, fata de perioada corespunzatoare a anului 2008,
\najungand la 9,7 milioane de euro si un profit de 800.000 de
\neuro.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

De ce s-a produs aceasta schimbare? In urma ultimelor decizii
\nale Uniunii Europene, procesatorii trebuie sa negocieze in nume
\npropriu contractele, iar rafinatorii romani nu au relatii
\ncomerciale de durata stabilite cu marii producatori de zahar.
\n}arile din zona ACP sunt in majoritate foste colonii britanice, cu
\nfirme ce detin de zeci sau chiar sute de ani culturi. In fata lor,
\nreprezentantii procesatorilor romani au putine sanse de negociere.
\n“In urma acestei schimbari, rafinatorii romani au contractat
\nlicente doar pentru 100.000 de tone zahar brut, fata de 330.000 de
\ntone, cat negociasera anul trecut”, a declarat Emilian Dobrescu,
\nreprezentantul Agrana in Romania, cea mai mare companie de profil
\nde pe piata locala, cu o cifra de afaceri de 163 de milioane de
\neuro in 2008.<\/p>\n

Rezultatul faptului ca au fost contractate volume mai mici e
\nclar: cele sase fabrici de zahar din Romania vor avea mai putin de
\nlucru. Motivul pentru care procesatorii autohtoni au contractat
\npentru 2010 licente pentru o cantitate de trei ori mai mica decat
\nanul trecut este pretul mare al tonei de zahar brut pe piata
\nmondiala, care a ajuns chiar si la 600 de euro pe tona. “Pretul
\nzaharului a ajuns la un maxim istoric, dar este un fenomen ciclic,
\ninfluentat de mai multi factori”, explica Dragos Dima, consultant
\nin domeniul agriculturii. Conteaza cat de performante au fost
\nculturile – daca recolta e slaba, preturile urca. E important si de
\ncat de mult zahar are nevoie pentru consumul intern tara
\nproducatoare, care vinde doar ce ii prisoseste, dar un rol
\nimportant il joaca si speculatorii – care pot fi interesati sa faca
\nstocuri mari in speranta unor castiguri ulterioare.<\/p>\n<\/p>\n

<\/p>\n

Licentele sunt angajamente ale rafinatorilor prin care acestia
\nse obliga sa importe, in decurs de un an, cantitatea de zahar brut
\nprecizata in contract. Daca preturile materiei prime scad,
\nfabricile castiga; altminteri pierd. Pentru aceste licente,
\nprocesatorii au depus o garantie de 20 de euro pe tona, care se
\npierde daca viitorul cumparator nu isi respecta angajamentele.
\n“Acum, eu n-as importa nimic; sper ca in primavara-vara sa mai
\nscada preturile”, spune Dobrescu. Totusi, garantia de 20 de euro pe
\ntona este de peste 20 de ori mai mica decat amenda in cazul
\nnerespectarii cotelor: 500 de euro pe tona. Fiecare stat al Uniunii
\nEuropene are dreptul sa produca o anumita cantitate de zahar, iar
\nfabricile din fiecare tara au repartizata cate o cota clar
\ndefinita. Daca nu rafineaza suficient, fabrica primeste amenda de
\n500 de euro pentru fiecare tona in minus, iar daca Romania, spre
\nexemplu, nu respecta plafonul stabilit, risca sa piarda din cota.
\nVolumele pe care are dreptul sa le produca scad, iar implicatiile
\nurmeaza: mai putin de lucru in fabrici, importuri mai mari. Totusi,
\nconglomeratele internationale din domeniu au stocuri de materie
\nprima cumparate la preturi mai bune decat cele tranzactionate acum
\nla bursa. “Multinationalele au un stoc pe care il aduc in Romania
\nin general la un pret mai mic decat cel local si deranjeaza
\nfabricile de zahar din sfecla si rafinariile cu zahar brut ACP”,
\nspune Armenean.<\/p>\n

Pe de alta parte, fata de alti ani, procesatorii locali sunt mai
\nputin tentati sa rafineze zahar de import din pricina pretului
\nmare; mai profitabila este acum procesarea sfeclei de zahar. “Chiar
\ndaca aducem zahar brut in conditii preferentiale de import, orice
\nfrancez poate sa vina cu produsul sau obtinut din sfecla pe piata
\ndin Romania la un pret mai mic”, spune Dobrescu.<\/p>\n

Pentru ca in tarile din vestul Europei se produce multa sfecla,
\nmarii procesatori depasesc adesea cotele stabilite si cauta debusee
\npe pietele din Uniune cu deficit de productie pentru a-si vinde
\nzaharul, de obicei la preturi mai mici decat cele locale. “Romania
\nva pierde cota de zahar brut, pentru ca nu este in interesul
\nUniunii Europene si al politicilor ei agrare sa subventioneze
\nimporturile, in loc sa dea banii cultivatorilor de sfecla”, sustine
\nDragos Dima. Procesatorii mai au totusi o speranta: “Cerem la
\nBruxelles ca o parte din cota de zahar brut (cam 330.000 de tone)
\nsa se transforme in cota de zahar din sfecla”, spune Ioan
\nArmenean.<\/p>\n

Exista deja o prima victima: producatorul Lemarco a anuntat
\nrecent ca inchide una din cele doua fabrici si da afara 400 de
\nangajati. Fabrica din Liesti nu mai produce de la sfarsitul lunii
\nianuarie si a ramas in prezent doar cu activitatea de ambalare.
\n“Intreaga productie va fi realizata incepand cu sfarsitul lunii
\nmartie la unitatea din Urziceni pe care am achizitionat-o anul
\ntrecut”, a declarat Dan Popovici, directorul de vanzari al Lemarco,
\ncompanie cu afaceri de peste 60 de milioane de euro la nivelul
\nanului 2007. Astfel, numarul de fabrici ramase in joc s-a redus la
\nsapte, dupa ce la inceputul anilor 1990 functionau nu mai putin de
\n33 de unitati, care asigurau aproape in totalitate consumul intern.
\nAceste fabrici au fost construite, in timpul regimului comunist,
\nfara o corelare a capacitatilor de productie cu zonele favorabile
\npentru cultivarea sfeclei, care au nevoie de multa apa. Spre
\ndeosebire de sfecla, alte culturi, cum sunt cele de porumb, sunt
\nmai putin pretentioase. Nici la capitolul performantelor pentru
\nculturile de sfecla, agricultorii romanii nu stau foarte bine,
\ncantitatile recoltate la hectar fiind de cel putin doua ori mai
\nmici decat in alte tari. “Productia la noi e de 24-25 de tone la
\nhectar, in timp ce austriecii recolteaza 49-50 tone\/ha, iar nemtii
\n55-60 tone\/ha”, afirma Dima.<\/p>\n

<\/p>\n

“Singurul avantaj pentru agricultori este desfacerea asigurata
\npentru sfecla de zahar”, adauga reprezentantul Agrana. Consumul
\nanual ajunge la un volum de 550.000 de tone, cu o valoare de circa
\n330 de milioane de euro. Cota alocata Romaniei de catre Uniunea
\nEuropeana pentru productia de zahar din sfecla se ridica la 105.000
\nde tone in acest an, adica 20% din necesarul de consum intern,
\nrestul fiind acoperit prin procesarea zaharului brut importat
\n(circa 60%), dar si de importurile de zahar deja prelucrat
\n(20%).<\/p>\n

Doar patru din cele opt fabrici din Romania beneficiaza de cele
\n105.000 de tone de zahar obtinut din sfecla dintr-un total de opt
\nproducatori. Cota de zahar din sfecla a fost impartita in acest an
\nintre patru mari producatori: Zaharul Ludus, Zaharul Oradea, Agrana
\nsi Fabrica de zahar Bod. Cu doar sapte fabrici si sub presiunea
\nconcurentei europene, industria se va restrange si mai mult. “Vor
\nexista mutatii in randul producatorilor si cred ca vor ramane numai
\nAgrana si Zaharul Oradea pe piata, fiecare cu cate doua fabrici,
\niar ceilalti se vor axa pe comert”, este de parere Dima. Potrivit
\nconsultantului, Agrana va controla distributia in partea de sud si
\nest a tarii, in timp ce Zaharul Oradea se va ocupa de nordul si
\nvestul tarii.<\/p>\n

Procesatorii se confrunta insa si cu o alta problema:
\ncantitatile de zahar vandute clientilor industriali scad. Mutarea
\noperatiunilor Kraft din Romania in Bulgaria si a fabricii Coca-Cola
\nde la Iasi la Chisinau, ambele companii fiind mari consumatoare de
\nzahar, sunt doar cateva exemple. “Clientii industriali au si ei
\nprobleme legate de consum. Daca inainte contractau, de exemplu,
\n10.000 de tone si stiam ca atat o sa cumpere, acum iau cam 8.000”,
\nexplica Dobrescu. Si frecventa negocierii pretului a crescut: acum
\nse negociaza din trei in trei luni cu clientii mari si chiar lunar
\ncu cei mici. O consecinta fireasca, in aceste conditii, este
\ntransferarea consumului dinspre zona industriala spre comert.
\nAccentul se pune mai apasat de la o vreme pe vanzarile din
\nmagazine, iar strategiile marilor producatori sunt o dovada clara.
\nAgrana a fost primul producator care a dezvoltat o marca
\n(Margaritar) pe o piata in care dupa revolutie se gaseau la raft
\ndoar pungi de “zahar” generic.<\/p>\n

Ulterior a intrat pe piata consumatorilor finali (unde vinde 60%
\ndin productie) si cu Coronita. Zaharul Ludus, la randul sau, are
\ndeja 40% din portofoliu axat pe retail. Modificarea
\ncomportamentului de consum din ultimul an accentueaza aceasta
\ntendinta, pentru ca vanzarile mai mici din HoReCa, in cazul
\ncafelei, de exemplu, se compenseaza printr-un consum mai mare off
\npremise (acasa sau la serviciu), pentru care clientii cumpara
\nzaharul din magazin. “Scade insa consumul proprietarilor de
\ncafenele”, remarca Dobrescu.<\/p>\n

Toate acestea, corelate cu situatia incerta pe piata mondiala,
\nar putea sa duca la cresterea preturilor la consumatorul final in
\nvara acestui an. “Cand vom fi nevoiti sa aducem acele 100.000 de
\ntone pe care le-am contractat, preturile s-ar putea sa fie foarte
\nsus din cauza conditiilor pietei mondiale si sa ne oblige sa
\nmajoram preturile pentru a acoperi costurile”, a explicat Dobrescu,
\nfara a estima un procent de scumpire.<\/p>\n

Impact poate avea si fluctuatia de curs valutar, deoarece
\ndeprecierea monedei nationale in raport cu euro este nefavorabila
\npentru importuri. In prezent, kilogramul de zahar la raft in
\nRomania costa 0,8 euro, in timp ce in statele UE media este de 1
\neuro. Potrivit reprezentantilor industriei, aceasta este directia
\nin care se va indrepta si pretul zaharului autohton. Totusi,
\ntrebuie spus ca pretul zaharului in UE este de aproape doua ori mai
\nmare decat media mondiala, care se plaseaza la 0,5 euro pe kg.
\nIndustria europeana a zaharului, cu o valoare anuala de circa 7
\nmld. euro la o suprafata cultivata de 16,7 milioane de ha de sfecla
\nde zahar, a ridicat multe semne de intrebare. Investigatiile au
\ndescoperit fraude de anvergura, in conditiile in care valoarea
\nsubventiilor a ajuns la 475 mil. euro in 2008.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pretul zaharului brut la bursele internationale a ajuns la un maxim istoric, iar costurile de rafinare ale fabricilor romanesti cresc galopant. Ce sanse mai au fabricile romanesti sa supravietuiasca, asediate de importuri mai ieftine?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7211],"tags":[240,6278,482,8413,14122],"class_list":["post-18184","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-comert","tag-comert","tag-fmcg","tag-pret","tag-scumpire","tag-zahar"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18184"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18184\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38097,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18184\/revisions\/38097"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}