Zece ani mai tarziu, criza deficitelor bugetare trimite valuri
\nde panica in randul investitorilor, in timp ce Uniunea Europeana
\neste preocupata de un plan de salvare pentru Grecia. Pe de o parte,
\ndaca UE decide sa ajute aceste economii afectate de criza, inclusiv
\nSpania, Portugalia si Italia, pietele financiare se asteapta la
\nconsecinte severe pentru sistemul bancar european. Pe de alta
\nparte, daca Grecia paraseste zona euro, credibilitatea UE va avea
\nde suferit si ar crea un efect de domino in randul tarilor
\neuropene. Oricum, se intrevad vremuri sumbre pentru moneda
\nEuro.<\/p>\n
In prezent, EUR este unul dintre cele mai aprinse subiecte
\npolitice din Germania. In 1998, 55% dintre germani au fost
\nimpotriva uniunii monetare, in principal din cauza costului ridicat
\nde integrare a economiei Germaniei de Est. Conform statisticilor
\noficiale, transferurile monetare de la Vest catre Est sunt de
\naproximativ 70 miliarde de dolari anual. Cand a aparut criza
\nGreciei, Germania – statul european cu cea mai solvabila economie,
\na devenit salvatorul unic. Pe de o parte, Germania a fost cel mai
\nmare exportator mondial pana foarte recent, cand a pierdut aceasta
\npozitie in favoarea Chinei. Pe de alta parte, economia Germaniei a
\ninregistrat o crestere nesemnificativa, in parte datorita
\npoliticilor sale sociale si demografice care, in cele din urma, au
\ncondus la cheltuieli bugetare crescute. Prin urmare, contribuabilii
\ngermani nu sunt dispusi sa salveze guvernul iresponsabil al
\nGreciei, mai ales dupa ce acestia au avut deja de achitat 500 de
\nmiliarde de EUR intr-un proiect de lege privind salvarea propriilor
\nbanci. Multi membri ai Uniunii Crestin-Democrate (UCD) si ai
\nPartidului Democrat (FDP) – partenerul lui Merkel in guvernul de
\ncoalitie, se opun oricarui plan de salvare pentru tara de la
\nMediterana.<\/p>\n
Germania si-a mentinut dominatia economica asupra partenerilor
\ncomerciali din zona euro si a continuat sa genereze mai mult de
\ntrei sferturi din cresterea economica prin exporturi. In timp ce
\nGermania si-a pastrat pozitia de lider, Italia, Spania si alte tari
\ndin UE-16 au suferit pierderi puternice la cota de piata detinuta
\nla export. Prin urmare, dezechilibrele de cont curent la tarile din
\nzona euro au inceput sa se amplifice in mod semnificativ. Intr-un
\nmediu valutar liber, atunci cand o tara se confrunta in mod
\nconstant cu deficite ale contului curent, moneda sa se depreciaza
\nsi competitivitatea produselor sale la export se imbunatateste,
\nurmata de o auto-corectare a deficitelor initiale. Cu toate
\nacestea, in cadrul unei uniuni monetare, atata timp cat contul
\ncurent agregat al UE-16 ramane in echilibru, moneda EUR nu variaza
\nmult. Mai mult, o tara cu excedent ca Germania nu are probleme cu
\ntendinta de apreciere a monedei si, implicit cu tendinta de
\ndiminuare a competitivitatii preturilor de export.<\/p>\n
In era pre-UE, atunci cand monedele locale se depreciau fata de
\natotputernica marca germana, Germania se confrunta cu o cerere mai
\nmica pentru produsele sale in regiune. Ca raspuns, exportatorii
\ngermani au inceput sa-si externalizeze partial productia, reducand
\nsi costurile salariale. Dupa 10 ani de crestere economica
\ndependenta de export, muncitorii germani si-au vazut salariile
\nstagnand in ciuda cresterii productivitatii. In concluzie, cu toate
\nca Germania se bucura inca de dominatia economica in Europa,
\nnivelului somajului si reducerea standardului de viata au devenit
\nprobleme majore sociale. Desi Germania a depasit cu succes
\nprovocarea est-germana, in conditiile economice actuale, o
\nprovocare suplimentara reprezentata de Grecia s-ar putea dovedi
\nfatala.<\/p>\n