Nemultumiti in permanenta de clasa politica, trecem prea usor cu vederea partea plina a paharului – o anumita doza de idealism, pastrata intacta pe redutele societatii civile<\/P>
Un blestem bantuie clasa politica romaneasca – dezamagirea. Dezamagesc, inevitabil, oamenii politici si dezamagesc, tot fara gres, partidele. Cazul tipic al partidului care sfarseste prin a insela asteptarile electoratului il reprezinta, fara doar si poate, PNTCD. Nu este, insa, si singurul. Luate la bani marunti, absolut toate partidele perindate pe scena politica romaneasca dupa Decembrie \u009189 au avut, in proportii mai mari sau mai mici, o soarta asemanatoare. Nu ma refer aici la celebra \u0084erodare\u0093 a popularitatii unui partid aflat la guvernare – fenomen firesc, in absenta caruia alternanta la guvernare ar fi de neconceput. Ma refer la dezamagirea crunta, la lehamitea care, chiar daca nu ingroapa definitiv un anumit partid sau un anume personaj politic, il coboara cu zeci de procente intr-un rastimp de doar cateva luni. Amintiti-va, bunaoara, de ApR-ul lui Melescanu. Pana si UDMR, partidul cu evolutia cea mai liniara din ultimii cincisprezece ani, se gaseste in prezent in apropierea pragului critic.<\/P>
Lucrurile nu se opresc la nevinovatele barfe de salon sau de bucatarie. Tema este reluata, periodic, pe diferite tonalitati, de catre majoritatea comentatorilor si analistilor politici. Nu mai departe de saptamana trecuta, Societatea Academica din Romania a dat publicitatii o noua analiza in care, printre altele, constata ca, desi necesare, alegerile anticipate nu rezolva fondul problemei. Se cuvine a fi schimbati politicienii! O asemenea atitudine generalizata in toate paturile societatii, se cuvine a fi deslusita mai in detaliu. De buna seama, explicatia cea mai la indemana ar fi aceea ca, intr-adevar, politicienii romani (sau\/si partidele politice) nu sunt, din varii motive (lipsa de profesionalism sau de experienta, rea-credinta, viclenie s.a.m.d.), ceea ce ar trebui a fie. Problema explicatiilor \u0084la indemana\u0093, insa, este ca de obicei sunt gresite, amestecand diagnosticuri corecte cu jumatati de adevar.<\/P>
Pentru a intelege mai bine fenomenul, se cuvine sa ne intoarcem inca o data la Tocqueville (pomenit, de altfel, inclusiv in raportul SAR). Pentru cei mai putin familiarizati cu subiectul, trebuie sa precizam ca francezul Alexis de Tocqueville a vizitat in 1831, pentru noua luni, S.U.A., in urma acestei experiente scriind, la doar 29 de ani, celebra carte \u0084Democratia in America\u0093 – cea mai pertinenta analiza a societatii americane de atunci pana-n prezent. <\/P>
De aceasta data voi face, insa, apel la o carte mai putin cunoscuta, \u0084Vechiul regim si revolutia\u0093, in care scrie, referitor la evenimentele din vara lui 1789: \u0084Oamenii aveau cu adevarat convingeri\u0093. Erau sincer interesati in afacerile publice, depasindu-si interesele individuale si egoismele meschine. \u0084Nu intalnisem niciodata\u0093, scrie el, \u0084o revolutie unde puteai sa vezi, in atat de multi oameni, un mai sincer patriotism, mai mult dezinteres si mai multa maretie\u0093. In mod firesc, prin comparatie, contemporanii ii apar drept meschini, lipsiti de coloana vertebrala, obsedati de castigul material – \u0084mama a servitutii\u0093.<\/P>
Oricine a trait experienta lui decembrie \u009189 rezoneaza natural cu scrierile lui Tocqueville. Cine nu-si aminteste valul enorm de entuziasm, de buna-credinta, de spirit de jertfa care a caracterizat inceputul anului 1990? Si cine dezamagirea \u0084de dupa\u0093, postrevolutionara? In definitiv, ce este dezamagirea daca nu inselarea asteptarilor? Daca politicienii de astazi dezamagesc cu metoda, explicatia trebuie cautata inclusiv in nivelul asteptarilor noastre. In decembrie \u009189 intreaga societate civila si-a fixat asteptarile sus. Foarte sus, intr-un domeniu ce tinea mai degraba de ideal decat de real. Si ca noi, restul est-europenilor. Dupa cincizeci de ani de comunism asteptam, de la noul regim, nimic mai putin decat perfectiunea. Inca mai asteptam.<\/P>
In \u0084Democratia in vremuri intunecate\u0093 (tradusa si-n romaneste), Jeffrey Isaac se intreaba ce lectii poate oferi politica postcomunista vietii politice occidentale. Unul dintre raspunsurile posibile ar fi \u0084nimic\u0093. Politica postcomunista nu poate oferi nimic nou. Coruptie, jocuri de culise, contracte pe sub mana se fac si acolo. Ideologii noi n-au aparut. Cine poate, in schimb, oferi o lectie este societatea civila, care se agata, cu indarjire, de idealismul anilor \u009190, si nu vrea sa renunte la el in ruptul capului, spre disperarea politicienilor. In Occident, societatea civila si-a pierdut, de multisor, inocenta. Grupuscule de tineri mai impart fluturasi in intersectii si ONG-uri multinationale se mai agita pe felurite teme de interes public. Per ansamblu, insa, societatea e amortita, multumita de traiul tihnit, lipsit de batai de cap. Nimeni nu mai asteapta minuni de la clasa politica.<\/P>
Nu si in Europa de Est. Nu si la noi. Noi inca mai credem ca idealul poate fi atins si inca ne mai ratoim la politicieni cand ii surprindem fara de halou si fara de norisor. Si bine facem. Fara un ideal, oricat de imposibil, la care sa te raportezi, nu poti merge, cu adevarat, inainte. Cata vreme mai avem pretentia ca politicienii nostri sa fie desavarsiti, nimic nu e inca pierdut si totul este posibil. Dovada? Legea lustratiei a trecut de Comisia Juridica. Vorba zicalei: \u0084Ceea ce e dificil se face repede. Ce e imposibil cere timp\u0093.<\/P>
<\/P><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nemultumiti in permanenta de clasa politica, trecem prea usor cu vederea partea plina a paharului – o anumita doza de idealism, pastrata intacta pe redutele societatii civile <\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[1264],"class_list":["post-1788","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-lehamitea-de-politica-in-europa-rasariteana"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1788","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1788"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1788\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23262,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1788\/revisions\/23262"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1788"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1788"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1788"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}