Fabrica din sticla si otel Siemens din Berlin s-a deschis exact
\nin urma cu o suta de ani. La inceput a produs turbine electrice,
\napoi munitie in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa care
\na fost jefuita de sovietici, ceea ce a facut necesar sa fie
\nreconstruita in zorii razboiului rece.<\/p>\n
Azi face din nou turbine – doar ca modelele de acum sunt printre
\ncele mai avansate din lume, fiecare capabila sa furnizeze
\nelectricitate tuturor celor trei milioane de locuinte din Berlin.
\n“Nu e un muzeu, e un atelier de lucru”, spune Michael Schwarzlose,
\nmanager de proiect la uzina.<\/p>\n
Acelasi lucru ar putea fi spus despre Europa insasi in ciuda
\nsuspiciunilor americane ca realitatea ar fi pe dos. Companiile
\neuropene s-ar putea sa nu fie chiar atat de agere ca omoloagele lor
\ndin Statele Unite, dar in demersul de a pastra locurile de munca in
\ntimpul celei mai grave crize economice de la incheierea razboiului,
\nele au gasit un drum diferit catre redresare. Ele modernizeaza si
\neficientizeaza vechile fabrici in loc sa lase muncitorii sa plece
\nsi sa lase companiile considerate necompetitive sa se
\nprabuseasca.<\/p>\n
Companiile europene au platit un pret: profituri si
\nproductivitate mai mici decat cele ale competitorilor americani.
\nDar in vreme ce muncitorii americani se confrunta cu perspectiva
\nunei redresari economice fara crearea de locuri de munca, multi
\neuropeni cred ca modelul european merita luat in considerare.<\/p>\n
“Companiile americane au fost mai rapide in a-si ajusta forta de
\nmunca si mai prompte in protejarea marjelor de profit”, spune
\nGilles Moec, senior economist la Deutsche Bank. Dar asta nu
\ninseamna ca companiile de pe continentul european au ramas in urma
\ncu inovarea, spun expertii.<\/p>\n
Americanii considera adesea ca firmele mai noi si mai mici sunt
\nmotoarele inovarii si ale crearii de locuri de munca – de aici
\ndecizia presedintelui Barack Obama de a crea un program in valoare
\nde 30 de miliarde de dolari ca sa incurajeze creditarea micilor
\nafaceri, ca punct-cheie al planului sau de creare de locuri de
\nmunca.<\/p>\n
Europa, spre totala deosebire, se bazeaza adesea pe companiile
\nsale mari ca sa sustina atat angajarile, cat si competitivitatea in
\nsectoare industriale importante. O parghie importanta, pe langa
\nalte masuri, ca trecerea pe contracte de munca fractionate, este
\ninovarea in domeniul ecologiei.<\/p>\n
<\/p>\n
“Gigantii din Europa, care au fost poate considerati intarziati
\ntehnologic, au folosit tehnologiile verzi si industriile
\nsustenabile ca sa-si alimenteze cresterea”, spune Luc Soete,
\nprofesor de economie internationala la Universitatea Maastricht din
\nOlanda.<\/p>\n
Unele companii mari recupereaza surprinzator de repede. Uzina
\nSiemens din Berlin a angajat 500 de muncitori in toiul crizei
\neconomice de anul trecut, incepand productia noilor turbine
\nelectrice pe baza de gaz metan, cele mai puternice pe care compania
\nle produce, dar care si emit mai putin dioxid de carbon fata de
\nmodelele precedente.<\/p>\n
In Europa, combustibilii sunt taxati serios si exista un sistem
\nde subventii substantiale pentru producerea de energie alternativa.
\nAsemenea stimulente au un dublu rol: pe termen scurt sprijina
\nangajarile in companiile din domeniul energiilor verzi si, spera
\neuropenii, pe termen lung le va oferi companiilor de pe continent
\nun avantaj strategic cand isi vor reveni economia mondiala si
\ncererea.<\/p>\n
La Siemens, spre exemplu, veniturile au crescut cu 11% in 2009
\nfata de 2008, iar portofoliul verde al firmei creste mai repede
\ndecat oricare alta latura a activitatii, dupa cum a declarat
\nBarbara Kux, director executiv pentru sustenabilitate. Ea
\nexemplifica prin calitatea exceptionala a produselor de la uzina
\ndin Berlin producatoare de turbine. “Si asta face parte din
\nsustenabilitate si arata ca gandim pe termen lung”, spune ea.
\n“Astfel avem prilejul sa pastram oamenii experimentati, sa le
\nfolosim cunostintele si sa dezvoltam un sentiment de loialitate si
\nincredere, astfel incat ei sa se simta ca parte a unei familii, nu
\ndoar ca angajati.”<\/p>\n
Raspunsurile diverse la problemele economiei au fost supuse unei
\ndezbateri aprige in SUA si s-a pus problema daca tara trebuie sa se
\nindrepte spre un model economic mai apropiat de cel european, date
\nfiind sprijinul masiv acordat de Washington bancilor si industriei
\nauto, dar si propunerea presedintelui Obama de reformare a
\nsistemului de asigurari medicale.<\/p>\n
“Rezultatul final ar fi o America mai apropiata de modelul
\neuropean al statului bunastarii sociale, care pune pe primul loc
\ncoeziunea inaintea inovatiei”, a avertizat un articol recent din
\nNational Affairs, o publicatie trimestriala. Articolul era scris de
\nJim Manzi, un fost director din industria de software care acum
\neste senior fellow la Manhattan Institute, un grup de cercetare
\nconservator.<\/p>\n
Desi somajul a ajuns la 20% si chiar mai mult in unele state
\neuropene ca Spania si Letonia, relativul succes al altor state
\neuropene in a evita reducerile masive de posturi adauga o noua tusa
\nunei rivalitati transatlantice indelungate. Rata somajului in
\nEuropa, de 10%, este similara celei din SUA, dar statele din nordul
\nsi centrul continentului s-au descurcat mult mai bine, somajul
\nfiind de 4% in Olanda si de 5,4% in Austria, spre exemplu. Economia
\nGermaniei s-a contractat cu 5% anul trecut, dar rata somajului – de
\n7,5% – este de fapt in scadere fata de acum doi ani. In schimb,
\neconomia SUA a scazut cu 2,4% anul trecut, dar in aceeasi perioada
\nsomajul s-a dublat, ajungand la zece procente.<\/p>\n
<\/p>\n
Capacitatea economiei germane – cea mai mare din Europa – de a
\nopri pierderea locurilor de munca in ciuda unei recesiuni mai
\nabrupte decat cea din SUA este “un soi de miracol economic”,
\ncomenteaza Joerg Kraemer, economist-sef al Commerzbank din
\nFrankfurt.
\nMare parte din atentia acordata salvarii locurilor de munca a fost
\nconcentrata in programul guvernamental pentru contracte de munca
\npartiale, prin care contribuabilii si companiile isi impart costul
\nmuncitorilor in somaj. Dar Kramer spune ca programul, finantat de
\nguvern, de trecere la saptamani de lucru mai scurte, este
\nresponsabil de salvarea doar a unei cincimi din locurile de
\nmunca.<\/p>\n
“Jumatate din acest miracol poate fi explicat prin aceea ca
\nfirmele le-au permis muncitorilor sa munceasca mai putin si au
\nacceptat o scadere a productivitatii cu 2,5%”, spune el. “Trebuie
\nsa reduci fie din numarul de muncitori, fie din numarul de ore
\nlucrate.”<\/p>\n
Intr-o piata a muncii americana mult mai flexibila, unde
\nsindicatele sunt mai slabe, iar contractele de munca sunt cu mult
\nmai putin rigide, companiile au raspuns la criza mai ales prin
\ndisponibilizari, reducand masiv costurile si pastrand marjele de
\nprofit. Companiile germane nu doar ca au redus orele de munca, dar
\nau luat hotararea si de a accepta marje de profit mai mici pe
\ntermen scurt, spune Kramer.<\/p>\n
In Germania, marjele de profit au scazut la 0,58% in ultimul
\ntrimestru, de la 6,26% in primul trimestru al lui 2008, potrivit
\nThomson Reuters Datastream. La fel, marjele de profit au scazut in
\nFranta la 1,2% de la 6,5%. Prin comparatie, profitabilitatea
\ncompaniilor din SUA a scazut la 3,6% de la 7,8%.<\/p>\n
Europenii spera ca pe masura ce recuperarea economica prinde
\naripi, competitorii europeni vor fi mai bine pozitionati sa profite
\nde noile oportunitati, in vreme ce companiile americane vor fi
\nnevoite sa-si refaca forta de munca. Daca temuta “recesiune in
\nforma de W” va avea loc, in schimb, profilul mai dinamic al marilor
\ncompanii din SUA le-ar putea ajuta sa reziste mai bine.<\/p>\n
Expertii europeni cred ca strategiile variate ale companiilor
\ndin timpul crizei financiare si modurile diferite in care si-au
\ntratat angajatii ar trebui sa impulsioneze o revizuire a viziunii
\namericane traditionale, conform careia social-democratiile din
\nEuropa condamna aceste tari la crestere lenta si somaj ridicat.<\/p>\n
“Nu este adevarat ca ar fi o corelatie intre cat cheltuiesti
\npentru politici de asistenta sociala si cresterea economica”,
\nexplica Paolo Guerrieri, profesor de economie internationala la
\nUniversitatea din Roma. “Grupul cu performantele cele mai bune –
\nDanemarca, Suedia, Olanda, Germania – este format exact din acele
\ntari care n-ar trebui s-o duca bine, daca ar fi sa ne luam dupa
\nstereotipul american cu privire la impozitele mari si beneficiile
\nsociale ridicate.”\n <\/p>\n
<\/p>\n
Siemens este un exemplu de companie europeana aflata in fruntea
\nplutonului. Desi forta sa de munca s-a redus la nivel mondial in
\nultimii cinci ani, pe masura ce a abandonat divizii precum cele de
\ntelecomunicatii si piese auto, aceasta nu a oprit-o sa progreseze,
\navand acum capacitati de productie de genul uzinei din Berlin,
\nchiar daca locul aduce aminte de filmul “Metropolis” din 1927 al
\nlui Fritz Lang. Compania cu o istorie de 163 de ani a cheltuit 500
\nde milioane de euro ca sa dezvolte noile turbine aflate acum in
\nproductie la uzina din Berlin, in cadrul unei ofensive in domeniul
\ntehnologiei verzi in sens larg, incluzand si turbine cu emisii
\nscazute de dioxid de carbon si locomotive, dar si panouri solare si
\ncentrale eoliene sau echipamente de purificare a aerului.<\/p>\n
Siemens a reusit anul trecut sa ofere clientilor posibilitatea
\nde a-si reduce emisiile de CO2, in total cu 190 de milioane de tone
\n– echivalentul celor generate anual de New York, Tokio, Londra si
\nBerlin la un loc.<\/p>\n
“Criza economica globala ne-a permis de fapt sa ne marim
\navantajul in domeniul tehnologiilor verzi”, conchide Kux. “Este o
\nocazie sa avansam, sa reducem costurile si sa ne imbunatatim
\npropriile resurse.”\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Companiile europene au gasit un drum diferit catre iesirea din cea mai grava criza economica de la inche\u00adierea razboiului: modernizeaza si eficientizeaza vechile fabrici in loc sa lase companiile considerate necompetitive sa se prabuseasca.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[192,182,438,10275,474,6547,11256,13228],"class_list":["post-17786","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-angajati","tag-criza","tag-europa","tag-fabrici","tag-industrie","tag-plan","tag-somaj","tag-usa"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17786","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17786"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17786\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37713,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17786\/revisions\/37713"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17786"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17786"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17786"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}