\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5588421\/17\/banda-elevi.jpg?width=567&height=31\")
<\/a><\/p>\nElitele, adauga omul de afaceri Marius Ghenea, sunt o masura a
\nsuccesului si a viabilitatii unei comunitati. “Elita se formeaza in
\ntimp, iar din acest punct de vedere, mai ales in politic si
\neconomic, acolo unde ruptura din 1990 a fost aproape completa cu
\ntrecutul, va mai dura inca 10-15 ani pana cand se vor forma si se
\nvor afirma cu adevarat elite”, adauga Ghenea.<\/p>\n
Definitia elitei, in opinia academicianului Constantin
\nBalaceanu-Stolnici, este simpla: este vorba de “oameni cu
\nperformante superioare”. Complicatiile apar in schimb la trasarea
\nlimitelor intre elita si restul societatii. Trebuie sa pornim,
\nspune Balaceanu-Stolnici, de la ideea ca oamenii nu sunt egali, ca
\nexista o varietate de exemplare umane determinate de trei
\nmecanisme: cel genetic, mediul si educatia. Rezultatul actiunii
\ncelor trei mecanisme este personalitatea umana, cu toate aspectele
\nsale psihologice, capacitatile si performantele la care poate
\najunge, in functie de cunostinte, talent, educatie si experienta.
\nSi daca abordarea academicianului Balaceanu-Stolnici se limiteaza
\nla elita intelectuala, Mircea Diaconu extinde aplicabilitatea
\ndefinitiei. “Nu vreau sa zic ca elite inseamna marii pictori,
\nfilozofi, actori sau scriitori, pentru ca nu-i adevarat. Sunt
\noamenii de mare calitate, care adauga in jurul performantei lor un
\nhalo de notorietate profesionala. Face parte din elita un mare
\nmedic care creste alti medici, nu un mare chirurg care taie ca un
\nrobot”, spune Diaconu.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Critica si frustrare.<\/p>\n
Limita dintre o viziune critica asupra societatii si a membrilor
\nei si una plina de frustrari este relativ fina, iar in cazul unora
\ndintre cei care s-ar putea incadra cu usurinta in categoria
\nelitelor, trecerea dintr-o barca in alta apare brusc, din motive
\nclare: lipsa unui sprijin financiar, social, politic. Pasul imediat
\nsi cel mai facil este autoizolarea care, in mod inevitabil, duce la
\ncrearea unei serii de frustrari care, mai devreme sau mai tarziu,
\ndegenereaza in uzura morala. Or, in aceasta situatie, cu greu mai
\nputem vorbi despre o elita. “Noi suntem intr-o situatie in care
\nelitele, pentru a exista, si elitele intelectuale, pentru a fi
\ncunoscute, au nevoie de sprijin politic. Societatea de dupa ’90 nu
\na ajuns sa-si clarifice sistemul de valori in asa fel incat elitele
\nsa fie in valoare prin meritele lor”, spune economistul Mircea
\nCosea, fost ministru, fost europarlamentar si ex-director al
\nInstitutului National de Administratie.<\/p>\n
Astfel de oameni sunt pusi in valoare, de obicei, prin
\napartenenta la un grup politic sau profesional si, in general, se
\nunesc in jurul unor grupuri politice care sunt la un moment dat mai
\nputernice, nu doar din punctul de vedere al promovarilor, dar si al
\nfinantarilor, astfel incat sa compenseze veniturile destul de
\nscazute ale celor din categoria elitelor intelectuale. “Este si o
\nexplicatie a modului in care au derapat de la ceea ce inseamna
\nelita anumite personaje din viata noastra culturala, economica.
\nS-au compromis, cateodata, prin apartenenta prea talibanica la
\nanumite grupuri politice si acest lucru i-a costat mult, pentru ca
\nn-au reusit sa mai creeze nimic si aceasta compromitere a compromis
\nsi ideea de elita”, sustine Cosea, care e de parere ca, in acest
\nmoment, elita intelectuala este in criza.<\/p>\n
Lipsa de acceptare sau indiferenta pe care o manifesta mediile
\nmai vizibile si mai puternice, cum ar fi mediul politic, reprezinta
\nun motiv la fel de important care duce la frustrare. “In domeniul
\neconomic exista o elita incontestabila, care in cea mai mare masura
\ns-a autoizolat, pentru ca nu mai are niciun fel de reactie de
\nacceptare din partea decidentilor politici”, considera fostul
\neuroparlamentar. El ii identifica pe specialistii care “defuleaza
\npe la televizor, in emisiuni de cate 20 de minute, in care nu apuca
\nsa spuna decat doua vorbe, nu sunt ascultati, nu sunt luati in
\nseama”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Ai carte, ai parte.<\/p>\n
Poate mai mult decat mostenirea genetica si abilitatile
\nintelectuale intrinseci, scoala si educatia in cadru institutional
\nreprezinta principalul element care contureaza si determina
\nformarea unei clase a elitelor. Sau, mai bine spus, transforma un
\nom cu potential intr-unul care confirma si care poate, mai departe,
\nsa contribuie la inradacinarea acestei clase privilegiate. La noi
\ninsa, scoala este vazuta ca un fel de calcai al lui Ahile, un
\nsubiect permanent controversat, cu varii lipsuri si metehne, unul
\ndin punctele slabe ale societatii. Nimeni nu vede invatamantul
\nromanesc ca pe un cadru propice pentru cresterea si dezvoltarea
\nunor elite, ci mai degraba ca pe un malaxor gata in orice moment sa
\ninhibe tot ce in alte sisteme s-ar incuraja si ca un teren de
\nexperiment perpetuu pentru cine ajunge sa fie numit la carma
\nministerului.<\/p>\n
Este unul dintre motivele pentru care tot mai multi tineri
\nincearca sa plece la studii in strainatate si, dupa terminarea
\nacestora sa ramana acolo. “Nu mai avem nicio universitate in
\nprimele o mie din Europa, iar tinerii foarte buni care obtin burse
\nla scolile europene de top se pregatesc pentru a fi elite in alta
\nparte decat in Romania”, spune Marius Stancescu de la Riff.<\/p>\n
“De ce trebuie sa aflam din ziare dupa nu stiu cati ani ca avem
\ntineri romani in afara care iau premii la diverse concursuri sau au
\ncontributii importante in cercetare?”, comenteaza Radu Boroianu,
\npresedintele galeriilor de arta Artmark. “Ministerul Educatiei ar
\ntrebui sa fie in permanenta cu ochii pe ei, sa aiba contact cu ei.
\nIn nicio tara din lume nu se intampla asa ceva, sa se rupa orice
\nlegatura cu tinerii care pleaca.” In legislatia 1996-2000, Radu
\nBoroianu a fost senator liberal, apoi ambasador in Elvetia. Dupa ce
\na renuntat la diplomatie si la perioada care simtea ca “ii ofileste
\ncreativitatea”, a deschis Galeria Artmark, cea mai ampla de pe
\npiata romaneasca de arta si marketing cultural, cuprinzand casa de
\nlicitatie de opere de arta Artmark si doua galerii – Art Society,
\naxata pe arta clasica si moderna, si Point Contemporary,
\nspecializata in promovarea artei contemporane tinere.<\/p>\n
Recladirea sistemului de invatamant este absolut necesara si
\nfara o astfel de reformare nu ne putem astepta sa vedem prea curand
\no clasa clara a elitelor romanesti. In termeni realisti, este putin
\nprobabil ca acest lucru sa se intample. Mentinerea sistemului in
\naceleasi limite, in speranta ca economia si societatea vor deveni
\nla un anumit moment suficient de atragatoare pentru elitele
\nromanesti, prea putin dornice sa se intoarca in tara, este insa
\nperspectiva cea mai probabila. Fiindca niciodata nu sunt bani
\nsuficienti sau cand sunt, atunci se cheltuiesc prost si dupa
\ncriterii politizate. Autoritatilor le plac sa invoce insa mereu
\npotentialul pe care il avem. “Faptul ca tot timpul ne ascundem dupa
\ninteligenta creativa a elevilor nostri, care iau tot felul de
\npremii, nu e relevant. Aceea arata doar potentialul. Eu, unul, sunt
\nsatul pana in gat de potentialitatile romanesti. Vreau sa vad
\ndevenirile romanesti. Ne imbatam cu apa rece tot spunand ce copii
\nminunati avem. Bun, acesti copii devin si niste maturi minunati?
\nLasa in urma lor niste opere minunate? Nu! Pai, de ce?”, se
\nintreaba Boroianu.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Societatea moderna, de la Revolutia Franceza incoace, este
\nconstruita pe baza mediocritatii. Mediocritatea conduce, isi impune
\npunctul ei de vedere; acesta este un fapt istoric, determinat de
\ngandirea secolului luminilor, a liberalismului, a elitei burgheze
\nca o reactie fata de aristocratie, spune academicianul
\nBalaceanu-Stolnici. (O paranteza: cum societatea romaneasca este
\nsensibila la termeni, precizam ca termenul “mediocritate” nu
\nascunde niciun sens peiorativ. Pentru a linisti pe oricine,
\nprecizam ca inclusiv autorii acestui articol fac parte din
\nmediocritate.) Pe de alta parte insa, pentru a-l parafraza pe
\nNapoleon, fiecare ins poarta in rucsac bastonul de membru al
\nelitei, numai sa vrea sa ajunga acolo. Dar a deveni elita
\npresupune, pe langa gene bune, si o cantitate importanta de munca
\nsi invatatura.<\/p>\n
Mircea Cosea remarca, in context, doua probleme in sistemul de
\ninvatamant. Unul ar fi pregatirea profesorilor, iar celalalt este
\nlegat de proasta dotare a bibliotecilor. In plus, cresterea de la
\nan la an a numarului de locuri platite disponibile in
\nuniversitatile din tara a dus la impamantenirea unei mentalitati
\nbolnavicioase. Pentru banii pe care ii da facultatii, studentul se
\nasteapta sa promoveze fara prea mult efort si bataie de cap. “Asta
\nduce la degradarea relatiei dintre student si profesor. Oricum avem
\nun invatamant de memorare, pentru ca profesorii batrani nu au
\nreusit sa se adapteze noilor tendinte, iar cei tineri ii imita pe
\ncei batrani. Inca se mai dicteaza la curs, iar la seminar se recita
\npe dinafara ce s-a dictat la curs. Astfel, oamenii din Romania sunt
\npregatiti in functie de nevoile de finantare a invatamantului si nu
\nde nevoile de adaptare la piata”, apreciaza Mircea Cosea.<\/p>\n
Mihai Duduta a fost olimpic la chimie si era constient ca in
\nfacultatile din Romania ii va lipsi posibilitatea de a face
\ncercetare. Si a ajuns student la cunoscuta Massachusetts Institute
\nof Technology, MIT, unde participa la cursuri si lucreaza in
\nlaborator, uneori si cate 10 ore pe zi. Si, din pacate, Mihai
\nDuduta nu este atras de Romania, nu vrea sa se intoarca in tara. Nu
\nsi-ar gasi de lucru, probabil, pentru ca vrea sa lucreze in
\ncercetare, in dezvoltarea de noi materiale, in special cu impact in
\ndomeniul energiei, iar in Romania cercetarea este abia ingaduita,
\nnicidecum finantata corespunzator sau incurajata. Si nu numai atat.
\nSa-l ascultam pe Duduta: “Vreau sa am o familie si vreau sa imi pot
\ncreste copiii intr-o tara in care sistemul educational e bun, au
\nacces la locuri de joaca si poluarea in orase nu este atat de mare.
\nBineinteles ca sunt scoli private bune in Romania si ca exista
\ncartiere luxoase in care toate aceste probleme par ca nu exista,
\ndar nu sunt genul care vrea sa traiasca intr-un turn de fildes si
\nsa ignore problemele din jur”. In plus, adauga el cu idealism, “e o
\nchestiune de mentalitate: n-as vrea sa locuiesc intr-o tara in care
\nmilioane de oameni citesc tabloide, pentru ca oamenii sunt
\nneeducati, ignoranti si extrem de intoleranti”. 20% din colegii lui
\nDuduta gandesc la fel.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Elitele sunt bataioase.<\/p>\n
Aceasta este calitatea care le permite sa aiba un rol in
\nsocietate. “Daca avem in vedere conceptia clasica, elite sunt nu
\ndoar valorile dintr-un domeniu sau altul, ci si cei care reusesc sa
\nse constituie intr-un motor pentru societate, care isi dedica viata
\nincercarii de a aduce catre valoarea lor intrinseca valoarea
\ncomunitatii”, sustine Radu Boroianu. Altfel, fara aceasta vointa de
\na-si face cunoscute ideile si telurile, rolul lor isi pierde din
\nimportanta.<\/p>\n
In aceste conditii, incercarile insistente ale unor oameni
\npolitici de a-si promova copiii in lumea politica ar trebui sa fie
\ncel putin acceptabile, daca nu chiar laudabile. Boroianu
\nargumenteaza insa ca astfel de situatii sunt recomandabile atunci
\ncand si parintii au confirmat in domeniul respectiv. “Nu se poate
\npune problema familiei, atunci cand societatea nu este stabilizata,
\npentru ca atunci ajungem la rezultate ridicole. Felul in care
\nastazi politicieni cu experienta mica si rezultate pitice incearca
\nsa-si promoveze deja profesia lor noua in familie si sa-si ridice
\ndin cadrul familiei pe cei mai dotati dintre copii in a le continua
\nnu se stie ce in politica e ridicol”, crede Boroianu.<\/p>\n
Fostul senator critica la fel de tare si lejeritatea oamenilor
\ncare ar putea sa devina elite, dar care aleg calea mai confortabila
\na blazarii si a multumirii cu mai putin. Daca ar fi sa numaram
\npotentialitatile, Romania ar fi tara elitelor, numai ca intr-o lume
\nnormala, contabilizarea incepe de la ce s-a facut, nu de la ce ar
\nfi putut sa se faca. Si la acest capitol stam destul de rau, pentru
\nca romanii, acolo unde s-au afirmat, s-au afirmat cu precadere in
\nafara. “Noi am denumit elite oameni care sunt niste potentialitati
\nextraordinare, dar care n-au fost in stare sa duca proiectul lor
\npana la capat. Si atunci ajungem sa vorbim mai curand de elite
\nprofesionale. Acestea nu si-au gasit locul, dar nici nu s-au
\nstraduit sa fie mai mult decat sunt, pentru ca aceasta cochetare
\ncontinua cu viitorul – <sunt un om de valoare, astept sa vina
\nsocietatea si sa ma puna pe un piedestal> – nu este deloc comuna
\nnotiunii de elita”, considera Radu Boroianu.<\/p>\n
Si in ceea ce priveste confirmarea ca atare a unui ins de elita,
\nMircea Cosea atrage atentia ca exista mai multe nuante. “Elita este
\nastazi in pericol si pentru ca apar elemente care sunt
\nspectaculoase, dar fara esenta. Spre exemplu, noi suntem foarte
\nmandri ca la anumite festivaluri din strainatate, anumiti tineri
\nromani iau anumite premii, dar nu spunem de fapt ca nu regizorul
\neste premiat, ci subiectul, exotic cateodata, necunoscut si destul
\nde interesant pentru un strain, al unei Romanii curioase. Mai
\ntarziu, acesti regizori nu mai pot sustine ceea ce lumea a crezut
\nca sunt”, e de parere Cosea.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Intre Plesu si Marius Moga. O intrebare pe care nu o mai putem
\nocoli: ce elite are astazi Romania? Este un potential subiect de
\ndispute din cauza dozei de subiectivism pe care o presupun
\nposibilele raspunsuri. In tiparul clasic al elitei, adica in zona
\nculturala, crede economistul Radu Limpede, partener la compania de
\nconsultanta EU Advisory, se incadreaza atat “boerii” de tipul
\nistoricului Neagu Djuvara, dar si oameni ajunsi la excelenta in
\nultimii 50 de ani – Angela Gheorghiu, Gheorghe Zamfir, Tudor
\nGheorghe, Radu Beligan, Maia Morgenstern. Radu Limpede extinde zona
\nelitelor pana la regizorii noului val din cinematografia romaneasca
\n– Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, dar si la
\nmuzicieni, inclusiv cei din zona pop, de genul trupei Zdob si Zdub
\ndin Republica Moldova sau chiar al lui Marius Moga. “Imi pare rau
\nca din enumerare am trecut cu vederea zeci de artisti si
\nintelectuali”, adauga Radu Limpede, dupa parerea caruia, dintre
\nscriitorii si publicistii grupati in jurul Editurii Humanitas si ai
\nInstitutului Cultural Roman, numai Andrei Plesu ar avea “tinuta
\nmorala de <boier al mintii>”.<\/p>\n
Pentru Marius Ghenea, zona elitei profesionale este inca in
\nformare, la fel ca si cea politica. “Singurii membri eligibili ar
\nfi, pentru zona politica, acei politicieni din partidele istorice
\ncare au fost inchisi in perioada comunista, numai ca foarte putini
\nmai sunt in viata acum.” Iar in ceea ce priveste elitele de
\nafaceri, poate niste oameni de afaceri care au inceput afacerile in
\nafara Romaniei, inainte de 1990, de exemplu Ion }iriac. Marius
\nStancescu il alatura pe ex-petrolistul Dinu Patriciu lui Ion }iriac
\nin elita afacerilor, iar lista lui Radu Limpede este ceva mai mare,
\nincluzand si numele lui Jean Valvis, al lui Florentin Banu, Florin
\nTalpes, Radu Georgescu sau Adrian Porumboiu.<\/p>\n
Un punct de vedere complementar il are Mircea Cosea, care
\nevidentiaza elita economica care s-a grupat in jurul Bancii
\nNationale, “in jurul unui personaj de elita, dar si cu aplecare de
\nMecena, Mugur Isarescu, care a stiut sa adune in jurul lui oameni
\npe care i-a crescut, i-a stimulat, le-a dat posibilitatea sa devina
\ncineva in lumea asta”. Iar la randul lui, Isarescu s-a format ca
\ndiscipol al unor personalitati ale profesiei economice, Costin
\nKiritescu si Costin Murgescu. Cosea vorbeste si de o elita ce se
\nformeaza acum, de mare calitate, economistii intre 30 si 40 de ani,
\ncare nu apar in public si pe care nu-i incurajeaza nimeni.
\n“Majoritatea au cursuri si in strainatate si in general se impart
\nintre doua optiuni – fie sa traiasca la limita mizerabilului, cu un
\nsalariu de cadru universitar si sa-si dedice viata unor studii in
\ngeneral necitite de nimeni si sa aiba mici glorii la cursuri, cand,
\ncu 10-20 de studenti, li se recunosc micile sclipiri, fie pleaca in
\ncompaniile multinationale, unde dispar ca oameni de creatie. Sunt
\nniste functionari care se rezuma la o leafa mai buna si un trai mai
\npromitator”, spune Cosea.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Numele tatalui si al fiului. Tatal si fiul din familia Porumboiu
\nau reusit sa se afirme, conform interlocutorilor nostri, in elita
\nde afaceri si cea culturala: Adrian Porumboiu este unul dintre cei
\nmai importanti proprietari de ferme si culturi agricole, Corneliu
\nPorumboiu este unul din cei mai buni tineri regizori romani,
\nmultipremiat la Cannes. Despre “dinastiile de afaceri” din Romania,
\nBUSINESS Magazin a publicat toamna trecuta un cover story,
\nsurprinzand efortul proprietarilor de mari businessuri din Romania
\nde a-si pregati urmasii pentru preluarea mostenirii lor, de la Ion
\n}iriac si Radu Enache, proprietarul Continental Hotels, pana la
\nOctavian Radu sau Ovidiu Buluc, proprietarul Farmexim, a carui
\nfiica, Isabelle Iacob, conduce reteaua de farmacii Help Net.<\/p>\n
Pe langa astfel de stafete intre generatii, mai putem constata
\nin societatea romaneasca un model, cel reprezentat de tinerii Elena
\nBasescu si Honorius Prigoana, propulsati in politica de influenta
\nsi banii parintilor. In sprijinul lor, simpatizantii politici au
\nvorbit de traditia dinastiilor politice Kennedy sau Bush.
\nContactati de BUSINESS Magazin, cei doi tineri nu au dorit sa
\ndiscute pe tema elitei romanesti. Ce cred altii despre acest tip de
\nascensiune?<\/p>\n
Zambind, si Constantin Balaceanu-Stolnici, si Mircea Diaconu
\nspun ca “la fel faceau si Bratienii”. Marius Ghenea vorbeste de
\nrolul negativ pe care il are acest tip de ascensiune in stabilirea
\nunei scari corecte de valori in societate. “Mentalitatea conform
\ncareia cei care ajung la un anumit tip de succes au relatii sau
\nfamilia le-a aranjat parvenirea este foarte paguboasa pentru
\nsocietatea noastra in ansamblu, pentru ca orice societate eficienta
\ntrebuie sa fie o meritocratie si trebuie sa fie perceputa ca o
\nmeritocratie.”<\/p>\n
“Politica este un mediu care cere, pe langa multe altele, si
\ntalent. Talentul politic este confundat, de multe ori, cu
\nsmecheria. Politica este un domeniu in care talentul iti da
\nposibilitatea sa intrevezi o anumita situatie si sa o contracarezi
\nsau sa o dezvolti, in functie de interesul tau. Atunci cand
\nfamiliile incep sa se dezvolte in politica, se vor dezvolta si in
\neconomie si vor deveni magnati ai economiei prin clientelism
\npolitic”, considera Mircea Cosea.<\/p>\n
Gena elitismului inteleasa in acest mod nu a fost inventata nici
\nde Traian Basescu, nici de Silviu Prigoana si nici macar de
\nBratieni. “In Imperiul Roman, fiecare senator avea clientela lui
\ndin care se ridicau viitorii oameni politici. O elita selecta o
\nalta elita”, spune Constantin Balaceanu-Stolnici. Acest gen de
\npromovare s-a dezvoltat si in istoria Statelor Unite, mult inainte
\nca dinastiile Kennedy sau Bush sa devina un model de asumat pentru
\npoliticienii nostri. Boston Brahmins, First Families of Virginia
\nsau Colonial Families of Maryland sunt grupuri de familii ce se
\ntrag din primii colonisti ai Noii Lumi, care au preluat nu numai
\ncele mai bune terenuri, ci si fraiele vietii politice, economice
\nsau culturale.<\/p>\n
In Romania, vechile familii, crede Marius Stancescu, nu mai sunt
\nde mult interesate decat de mostenirile imobiliare. “Cred ca Ion
\nRatiu a fost ultimul care ar fi putut genera un viitor mai bun
\nRomaniei aflate la o rascruce de drum in urma Revolutiei de
\ndecembrie ’89. Din pacate, era prea batran, prea singur impotriva
\ntuturor, prea <britanic> pentru a fi credibil in fata unui
\npopor care si-a ales de cele mai multe ori gresit soarta.”\n <\/p>\n
<\/p>\n
Cum arata viitorul.<\/p>\n
Am pomenit mai sus de Boston Brahmins si de familia Kennedy, dar
\nnu trebuie sa uitam ca acum, in SUA, este presedinte Barack Obama –
\no derogare semnificativa de la conceptul WASP (White Anglo-Saxon
\nProtestant), o revansa a modelului “self made man” in fata
\ntraditiei dinastiilor si un semnal ca definitia elitei se adapteaza
\nvremurilor. Pentru unii, ascensiunea lui Obama este intr-adevar o
\nrevansa a modelului “self made man”; pentru altii, ea n-ar
\nreprezenta decat tot o victorie a elitelor traditionale, care doar
\nsi-ar fi ales, ca sa le reprezinte interesele, un om mult mai
\npotrivit cu vremurile.<\/p>\n
In ce masura un “Obama al Romaniei” (expresie des folosita, dar
\nniciodata pana acum incarnata de vreo personalitate) ar fi posibil?
\nSi nu atat un Obama al Romaniei, dar o elita non-clientelara, de
\noameni capabili sa se afirme prin forte proprii si sa conduca
\nRomania ?<\/p>\n
“Cei ce obtin voturi nu sunt interesati sa creeze modele,
\nrepere, mode chiar”, reflecteaza Mircea Diaconu. “Se fac
\nmodernizari ale statului si reduceri de orice, dar nimeni n-a pus
\npe masa vreo tinta strategica in raport de care sa faci aceste
\nlucruri. Viitorul trebuie sa se bazeze pe valorile fundamentale, pe
\nscoala, pe familie, pe credinta.” Marius Ghenea crede ca va mai
\ndura inca 10-15 ani pana cand asemenea elite se vor forma si se vor
\nafirma cu adevarat. “Daca un grup de oameni hotarati reuseste sa
\nstea impreuna macar cinci ani, fara sa se rontaie intre ei, putem
\nface ceva. Nu ma pot crede elita, daca stau retras”, spune si
\nMircea Cosea, ca raspuns la unul din cele mai raspandite moduri de
\na reactiona la agresivitate, intoleranta si ignoranta – retragerea
\n“in propria lume” si aversiunea fata de implicare. “Trebuie sa
\nproducem proiect, sa provocam masa informa a societatii
\nromanesti.”<\/p>\n
Marius Stancescu, in schimb, isi declara pesimismul: “Drumul
\ncatre o Romanie originala, distinsa ca natiune, real suverana si
\nindependenta s-a ratacit de mult. Intr-o perceptie globala, ceea ce
\nface diferenta intre a-ti construi notorietatea si a te statua
\nintre elitele natiunii este capacitatea de a te identifica cu
\nproiectul national privind definirea identitatii de tara si de
\nnatiune”. Astazi, din afara se vede cam asa, dupa Stancescu: sistem
\npolitic corupt, economie slaba, cu productivitate redusa si slab
\ninteres fata de cultura.<\/p>\n
Mai multe povesti de succes autentice ar putea starni dorinta de
\nascensiune spre elita politica a societatii. Totul este ca un loc
\ndobandit in elita sa depinda in mai mare masura de creativitatea,
\ncultura si competenta individuala decat de bani si amicitia sau
\nrudenia cu un potentat actual. E posibil?\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Romania are nevoie de o elita! Ba nu, Romania are o elita, dar aceasta s-a refugiat In turnuri de fildes In fata asaltului mediocritatii. Ba nu, noua elita se croieste acum din jocuri politice, interese financiare si notorietate televizata. Ba nu, elita romaneasca a studiat In strainatate si a ramas acolo, atrasa de decenta, siguranta si stabilitate.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[16049,202,10668,14937,98,16048],"class_list":["post-17781","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-balaceanu-stolnici","tag-cover-story","tag-elite","tag-mircea-diaconu","tag-romania","tag-victor-rebenciuc"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17781","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17781"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17781\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37708,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17781\/revisions\/37708"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17781"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17781"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17781"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5588421\/20\/banda-bm-tv.jpg?width=281&height=31\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5588421\/7\/banda-artisti.jpg?width=565&height=31\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5588421\/14\/banda-indrumar.jpg?width=376&height=31\")
<\/a><\/p>\n