Mervyn A. King, guvernatorul Bancii Angliei, este un personaj
\nmodest, cu o fata rotunda si ochelari care, spre deosebire de
\nomologii sai mai extrovertiti de la Frankfurt si Washington, are
\nintot\u00addeauna un aer rezervat si modest.<\/p>\n
Dar pe masura ce pe ambele maluri ale Atlanticului s-a acumulat
\ntot mai multa furie fata de luxuriantele profituri ale bancilor,
\nKing se gaseste in avangarda unei miscari, cu tot mai multi adepti,
\ncare sustine ca marile banci trebuie sa-si separe activitatile cu
\ngrad de risc ridicat, cum sunt cele de trading si de banca de
\ninvestitii, de functiunile lor de baza, care privesc operatiuni de
\ncolectare a depozitelor.<\/p>\n
Recent a facut valva o propunere similara a fostului presedinte
\nal Rezervei Federale, Paul Volcker. Presedintele Barack Obama a
\nsocat Wall Street-ul propunand ca bancile mari care aduna depozite
\nde la populatie sa nu mai aiba dreptul sa se angajeze in activitati
\nde trading in nume propriu.<\/p>\n
La o audiere in fata comisiei de finante a parlamentului
\nbritanic, la 26 ianuarie, King a folosit cuvinte dure ca sa
\nargumenteze in favoarea separarii. In timpul prezentarii, l-a
\nlaudat si pe Obama pentru ca s-a miscat atat de repede.<\/p>\n
“Statele Unite au fost mai deschise decat noi in a evolua spre
\nun sistem bancar mai sigur”, a spus el. “Dupa ce vom specifica
\nlimpede ce au voie si ce nu sa faca bancile cu banii din depozite,
\nasertiunea ca nimeni nu va mai fi salvat cu bani publici va deveni
\ncredibila.”<\/p>\n
Ca sa-si argumenteze pozitia ca reglementarile mai stricte si
\ncerintele de capital mai mari nu ar fi in sine suficiente ca sa
\nprevina o alta criza bancara, el a dat ca exemplu Citigroup, care
\nodinioara era privita ca model de grupare a tuturor activitatilor
\nbancare sub acelasi acoperis.<\/p>\n
“Autoritatile de reglementare erau in aceeasi cladire cu ei, iar
\npatru dintre cei mai respectabili specialisti ai lumii conduceau
\nbanca”, a amintit el, vorbind despre Sanford I. Weill, fost
\npresedinte si CEO al bancii, fostul ministru american de finante
\nRobert Rubin, fostul oficial al FMI Stanley Fischer si un bancher
\ncu experienta internationala considerabila, William Rhodes.<\/p>\n
<\/p>\n
“Niciunul nu avea de gand sa distruga banca, dar cand ai de-a
\nface cu o institutie atat de complicata, asemenea lucruri se
\nintampla”, a explicat King. “Acesta este motivul pentru care
\ntrebuie sa instituim astfel de masuri de protectie.”<\/p>\n
Potrivit legilor de dupa Marea Criza a secolului trecut,
\ncompaniile care detineau in SUA banci comerciale nu au avut voie sa
\ndetina si banci de investitii, reglementare ce s-a mentinut pana in
\n1999. In Europa, insa, o asemenea restrictie nu a existat
\nniciodata.<\/p>\n
De fapt, pana de curand, o asemenea separatie a fost aspru
\ncriticata, starnind mai multe dezbateri la seminariile academice
\ndecat legile aflate deja in vigoare. Altii speculau ca ideea va fi
\ncu siguranta maturata de puternicul lobby bancar, daca lucrurile ar
\nfi ajuns vreodata aproape de stadiul de lege.<\/p>\n
Intr-adevar, unii considera ideea in cauza mai mult o emblema a
\nmodului inflexibil in care King evalueaza ce e bine si ce e rau
\npentru pietele financiare – intamplator, de aceasta data, el chiar
\ns-a pliat pe ceea ce crede opinia publica.<\/p>\n
“Cred ca Mervyn e nitel mai obsedat de hazardul moral decat sunt
\naltii”, spune DeAnne Julius, o economista renumita de la Londra,
\nreferindu-se la opinia bancherului ca salvarea bancilor aflate in
\ndificultate prin injectii financiare sau reduceri abrupte ale
\ndobanzilor de referinta nu face decat sa incurajeze exact
\ncomportamentele riscante care le-au adus in situatia dificila
\ndinainte.<\/p>\n
Julius, fosta membra a comitetului de politica monetara al
\nBancii Angliei, nu e de acord cu propunerea lui King. Dar
\nrecunoaste ca “el crede cu tarie in rigorile disciplinei de piata
\nsi are tendinta de a tine cu dintii de o teorie, presand cu ea pana
\ncand lumea se conformeaza”.<\/p>\n
Premierul Gordon Brown, care doar cu putin timp mai inainte
\neliberase si el o salva de artilerie la adresa bancherilor, cerand
\nimpozitarea cu 50% a bonusurilor de sfarsit de an, a declarat la 26
\nianuarie ca bancile britanice nu au nevoie de o asemenea
\nschimbare.<\/p>\n
In decembrie, Robert Diamond Jr., presedintele Barclays – care
\ndatorita activitatilor extinse de trading a fost una dintre bancile
\ncel mai grav afectate de criza – a tinut o serie de discursuri in
\ncare apara modelul de banca universala. “Bancile sunt decise sa
\nlupte”, a recunoscut King in pledoaria sa.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Argumentele lui King au fost emise cu o severitate controlata,
\nce n-avea de a face numai cu opinia lui neclintita ca bancile care
\nau devenit mai mari si mai profitabile de la declansarea crizei
\ntrebuie divizate.<\/p>\n
Fost profesor de finante la London School of Economics, King
\neste, la cei 61 de ani ai sai, cunoscut drept un om cu o vointa
\nasidua de munca.<\/p>\n
In 2007, cand bancile din SUA si Europa au redus agresiv ratele
\ndobanzilor, King a tinut cu cerbicie dobanzile la acelasi nivel,
\nsustinand ca in caz contrar ar recompensa pe nedrept
\ncomportamentele gresite ale bancilor.<\/p>\n
Dupa prabusirea Northern Rock si cea a Lehman Brothers, King
\nsi-a modificat strategia. Banca Angliei a ajuns poate cea mai
\nagresiva banca centrala in furnizarea de lichiditati catre economie
\nprin achizitia de obligatiuni guvernamentale (metoda de combatere a
\ncrizei cunoscuta drept “quantitative easing”).<\/p>\n
Dar inainte de aceste actiuni fara precedent, King a devenit si
\nmai dur in opinia sa ca marile banci ce au beneficiat de pe urma
\najutorului trebuie sa plateasca un pret, unul care sa asigure ca
\nele nu vor mai ameninta niciodata viabilitatea sistemului financiar
\nmondial.<\/p>\n
In fata comisiei parlamentare, King a declarat ca s-a gandit
\ninca din 2007, de la primele semne ale crizei, cum sa abordeze
\npericolele create de bancile prea mari. Dar abia in iunie anul
\ntrecut, intr-un discurs tinut in fata reprezentantilor sectorului
\nfinanciar, a sugerat pentru prima data ca doar printr-o asemenea
\nseparare bancherii vor mai putea recupera increderea publicului.
\n“<Cuvantul meu este legamantul meu> (Dictum meum pactum,
\nmotto-ul Bursei din Londra) este o vorba veche”, a spus el cu un
\numor sec, in vreme ce elita bancara a Londrei isi vedea de filet
\nmignon-urile din farfurii.<\/p>\n
“<Cuvantul meu este o obligatiune de credit ipotecar> n-o
\nsa prinda niciodata”, a adaugat el, facand aluzie la instrumentele
\nfinanciare ce au facilitat declansarea crizei financiare.<\/p>\n
De la acel discurs, King a devenit un erou in randul multor
\nprofesori de economie si in general al celor ce se pronunta in
\nfavoarea unor masuri mai dure pentru a indrepta bancile pe calea
\nvirtutii.<\/p>\n
Unul dintre acestia este Laurence J. Kotlikoff, profesor la
\nUniversitatea Boston, care vrea ca toate institutiile financiare –
\nde la fonduri de investitii cu grad de risc ridicat si de
\ninvestitii private pana la bancile comerciale si de investitii – sa
\nse reorganizeze ca fonduri mutuale, insemnand ca nu vor mai putea
\nimprumuta bani din afara ca sa poata face investitii mai mari.
\nScopul ar fi sa se previna acele tranzactii pe credit care au avut
\nconsecinte atat de dure.<\/p>\n
Faptul ca King ar promova o astfel de propunere pentru intregul
\nsector financiar – el s-a referit de doua ori la Kotlikoff in
\ntimpul audierii de la 26 ianuarie – sugereaza ca el ar putea fi
\ninclinat sa fie inca si mai agresiv decat Obama.<\/p>\n
“King e interesat de ideea aceasta”, spune Kotlikoff, care a
\nprezentat initiativa in fata oficialilor Bancii Angliei in
\nnoiembrie anul trecut si afirma ca o va face din nou luna aceasta.
\n“Si intelege profunzimea problemei.”\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De o parte a oceanului – Barack Obama, de cealalta parte – Mervyn King, guvernatorul Bancii Angliei: asaltul asupra modelului de banca universala, care are dreptul de a face orice tip de tranzactii ca sa-si creasca profitul, e in plina desfasurare.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[7267,8988],"class_list":["post-17565","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-banci","tag-special"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17565","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17565"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17565\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37502,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17565\/revisions\/37502"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17565"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17565"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17565"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}