{"id":1752,"date":"2006-01-17T20:50:00","date_gmt":"2006-01-17T20:50:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=1752"},"modified":"2026-04-02T07:31:31","modified_gmt":"2026-04-02T07:31:31","slug":"o-supa-mai-ciudata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=1752","title":{"rendered":"O supa mai ciudata"},"content":{"rendered":"<p><SPAN class=text>  <P align=justify>Ultima data cand l-am vazut pe Luciano Bianciardi a fost la intrarea in Derby Club, paradisul milanezilor get-beget prin anii \u009160, unde tocmai incepeau sa cante Enzo Jannacci, Cochi si Renato si unde Villaggio a pronuntat fraza celebra conform careia crucisatorul Potemkin era doar un mare c&#8230;t.<\/P>  <P align=justify>Vremuri eroice si de mare veselie, dar in ziua aceea Bianciardi* era trist &#8211; am aflat ulterior ca suferea de niste framantari interioare pe care si le trata cu alcool. Bianciardi trist? Desigur. De altfel, in intreaga opera a acestui mare scriitor de comedie razbate o umbra de melancolie, si adeseori de indignare. Intr-adevar, stilul sau era unul sarcastic, iar sarcasmul se naste intotdeauna dintr-o manie dureroasa. <\/P>  <P align=justify>Nu cred ca Bianciardi a fost uitat, dar iata ca pentru a ne aminti de el mai bine, editura Isbn publica \u0084L\u0092Antimeridiano\u0093 (Bianciardi a satirizat cu orice ocazie lumea marilor edituri, pentru care cu repulsie a lucrat si el). In termeni editoriali, acest antimeridian este un meridian in toata puterea cuvantului, o vasta culegere din scrierile lui Bianciardi, mai bine de doua mii de pagini, stranse intr-un prim volum; ramane sa aflam ce va cuprinde in cel de-al doilea. <\/P>  <P align=justify>In orice caz, cel ce doreste sa reciteasca acest autor sau cel ce se apropie de scrierile sale pentru prima data va gasi toate romanele si povestirile, si in plus eseurile si jurnalele de tinerete.<\/P>  <P align=justify>Trei dintre primele carti ale lui Bianciardi (\u0084Il lavoro culturale\u0093 &#8211; \u0084In campul muncii culturale\u0093, \u0084L\u0092Integrazione\u0093 &#8211; \u0084Integrarea\u0093 si \u0084La vita agra\u0093 &#8211; \u0084Viata e grea\u0093) sunt nemiloase si savuroase tablouri ale aventurilor unui tanar intelectual confruntat cu lumea jurnalismului si a editurilor dintr-o mare metropola. In \u0084La vita agra\u0093, demna de o epopee, ramane scena in care o redactoare (Bianciardi mi-a spus numele ei real) insista pe langa tanarul traducator pentru ca acesta sa redea textul original cat mai fidel: \u0084Ea imi traduce: \u00abStati cuminti, baieti\u00bb&#8230; dar textul original era: \u00abCome on, boys\u00bb. Intelegeti? Mi-a inversat semnificatia: \u00abCome on, boys\u00bb inseamna \u00abhaideti, baieti\u00bb si ea a pus tocmai opusul. Apoi, mai departe, unde era descrierea inaltarii drapelului la catarg, a tradus, mi se pare, \u00abmarinarii s-au descoperit\u00bb &#8211; asa a tradus ea, cu toate ca textul in engleza spunea \u00abthe crew raised their hats\u00bb. Vedeti engleza cat este de precisa? Marinarii si-au ridicat beretele in aer. Le-au ridicat, intelegeti, pentru a saluta steagul pe catarg\u0093. Un mare teatru grotesc. <\/P>  <P align=justify>Apoi, trebuie neaparat citite doua romane istorice, \u0084La battaglia soda\u0093 (\u0084Batalia sifonului\u0093), despre povestile de pe vremea lui Garibaldi, si \u0084Aprire il fuoco\u0093 \u0084(Cand s-a deschis focul\u0093), despre cinci zile din istoria orasului Milano. <\/P>  <P align=justify>Pot parea prea legate de timpul cand au fost scrise, pentru ca Bianciardi ii punea sa circule pe langa personajele epocii, de la Garibaldi la Cesare Correnti, si pe contemporanii sai, muzicianul Giorgio Gaber, ziaristul Giorgio Bocca, arhitectul Roberto Guiducci sau pictorul Emilio Tadini &#8211; si acesta din urma pus sa vorbeasca in anii 1800 in stilul experimental al romanelor din anii \u009160. <\/P>  <P align=justify>Nu se poate spune insa ca se pierde ceva daca personajele nu sunt recunoscute de cititor, pentru ca tocmai Tadini preciza ca, atunci cand vorbea despre garibaldini, Bianciardi se refera la partizani &#8211; si atunci cand ii infatisa pe anumiti politicieni piemontezi de la acea vreme, reprezenta de fapt puterea democrat-crestina din Italia vremii lui. <\/P>  <P align=justify>Dar pe cei ce vor dori sa deguste umorul corosiv al lui Bianciardi ii sfatuiesc sa citeasca o povestire scurta, \u0084La solita zuppa\u0093 (\u0084Supa cea de toate zilele\u0093), unde el dezvolta o idee exploziva: isi imagineaza un Milano al anului 1965, unde sexul nu mai reprezenta un tabu (si in 1965 sexul era un tabu mai abitir ca astazi), ci mancarea.&nbsp; <\/P>  <P align=justify>Cititorul isi poate imagina o serie de situatii in care oamenii vorbesc cu maxima libertate despre acte de nepronuntat si le practica cu dezinvoltura, in timp ce merg intr-un fel de casa de toleranta pentru a manca o friptura. Incredibil cand o spui, aceasta nuvela intrase in vizorul nu mai stiu carei cenzuri, nu-mi amintesc exact daca a fost vorba si de un proces, dar am gasit copia scrisorii pe care editorul mi-o ceruse s-o scriu pentru a o prezenta ca proba in justitie. Cu referinte docte din abundenta, la toposul lumii pe dos si la Scrisorile Persane ale lui Montesquieu, incercam sa amintesc toate cazurile in care literatura a privit lucrurile dintr-o perspectiva rasturnata, cu finalitate satirica, dar morala. <\/P>  <P align=justify>Si ma cazneam sa explic ca, atunci cand termenii sexuali conoteaza acte culinare, isi pierd incarcatura erotica si ca poate doar in cazul descrierii unor acte sexuale, o anumita incarcatura erotica ar fi putut fi vreodata atribuita unui termen precum \u0084friptura\u0093. <\/P>  <P align=justify>Asta in afara situatiei in care, precizam, \u0084prezenta vulgara a fripturii, cu aromele si gusturile ei, intervine grosolan ca ipoteca grotesca asupra realitatii sexuale evocate\u0093. Ca atare, spuneam in concluzie, \u0084daca vreun cititor, in mod necivilizat, s-a excitat la citirea acestei povestiri, atunci acela trebuie chemat in judecata\u0093.<\/SPAN><SPAN class=text><\/P>  <P align=justify>Dureroasa ipocrizie, cea de care am dat dovada, dar trebuia sa-l ajut pe Bianciardi, mereu in conflict cu capetele seci care gaseau ca plebea trebuie sa-si ridice palariile. <\/P>  <P align=justify>&nbsp;<\/P>  <P align=justify><EM>*) Scriitor si traducator italian (1922-1971), care a explorat in romanele sale climatul economic si politic al Italiei postbelice.<\/EM><\/P>  <P align=justify><EM>Umberto Eco este autorul romanelor \u0084Baudolino\u0093, \u0084Numele trandafirului\u0093 si \u0084Pendulul lui Foucault\u0093. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare la 1 februarie.<BR><\/EM><\/P><\/SPAN><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ultima data cand l-am vazut pe Luciano Bianciardi a fost la intrarea in Derby Club, paradisul milanezilor get-beget prin anii \u009160, unde tocmai incepeau sa cante Enzo Jannacci, Cochi si Renato si unde Villaggio a pronuntat fraza celebra conform careia crucisatorul Potemkin era doar un mare c&#8230;t.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[1241],"class_list":["post-1752","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-o-supa-mai-ciudata"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1752","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1752"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1752\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23219,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1752\/revisions\/23219"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1752"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1752"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1752"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}