\n\u201eWhisk(e)y-ul (form\u0103 de scriere menit\u0103 s\u0103 acopere toate tipurile acestei b\u0103uturi, indiferent de unde e produs\u0103 – n.red.) exist\u0103 de mai bine de o mie de ani, \u00een diverse forme, \u00een insulele arhipelagului Marii Britanii \u015fi Irlandei\u201c, spune Radu Moldovan, marketing director Pernod Ricard. El explic\u0103 totodat\u0103 c\u0103 variantele moderne, pe care le recunoa\u015ftem ast\u0103zi \u015fi le clasific\u0103m \u00een whisky \u00een Sco\u0163ia \u015fi whiskey \u00een Irlanda sau America, au la baz\u0103 o legisla\u0163ie foarte precis\u0103.<\/p>\n
\n\u201eM\u0103 refer efectiv la acte normative care guverneaz\u0103 produc\u0163ia acestei b\u0103uturi \u015fi care definesc clar ce se poate \u015fi nu se poate face cu un lichid pentru a-l numi whisk(e)y de o anumit\u0103 origine sau re\u0163et\u0103.\u201c<\/p>\n
\nAstfel, whiskeyul irlandez este distilat de trei ori, cel sco\u0163ian de dou\u0103, iar cel american o singur\u0103 dat\u0103. Tipul de cereal\u0103 care poate fi distilat, de la orz, gr\u00e2u, secar\u0103, este \u015fi el definit, fiecare stat av\u00e2nd o propensiune pentru un anume tip de ingredient, afirm\u0103 executivul Pernod Ricard, companie care are \u00een portofoliu branduri precum Chivas, Ballantines sau The Glenlivet. Tipul distil\u0103rii, continue sau \u00een alembic, este \u015fi el diferit de la o regiune la alta.<\/p>\n