Jeremici este ministru in cel mai pro-occidental guvern pe care
\nl-a avut vreodata Serbia, unul care militeaza agresiv pentru
\naderarea la Uniunea Europeana si pentru relatii bune cu Statele
\nUnite. Totusi, in capul listei sale de prioritati se afla aceeasi
\nproblema care a creat atatea necazuri Serbiei: provincia
\nseparatista si autoproclamata independenta Kosovo.<\/p>\n
Spre consternarea puternicilor suporteri ai independentei
\nKosovo, inclusiv a SUA, obsesia sarbilor cu privire la aceasta
\nprovincie nu e limitata la o mana de ultranationalisti din
\ngeneratia lui Slobodan Milosevici. Chiar tineri liberali ca
\nJeremici, al carui accent cand vorbeste englezeste suna mai degraba
\na Boston decat a Belgrad, nu pot renunta la Kosovo, desi aceasta ar
\nputea pune in pericol sansele Serbiei de a-si depasi trecutul
\nproblematic.<\/p>\n
“Faptul ca acest tip de politicieni fervent pro-occidentali se
\nintampla sa aiba aceasta pozitie cu privire la Kosovo ii
\nnedumereste pe multi”, spunea Jeremici intr-un interviu recent.
\n“Acest loc, Kosovo, este Ierusalimul nostru; nu poate fi tratat in
\nalt mod decat ca Ierusalimul nostru”, insista el.<\/p>\n
Parca pentru a sublinia acest punct de vedere, mentorul si
\nprofesorul sau de psihologie de acum doua decenii de la Liceul nr.
\n1 din Belgrad, actualul presedinte sarb Boris Tadici, a petrecut
\nCraciunul ortodox la manastirea Visoki Decani din Kosovo, sub paza
\narmata, pentru a se feri de eventuale atacuri din partea unor
\netnici albanezi.<\/p>\n
Jeremici a adaugat insa ca Serbia nu-si pledeaza cauza prin
\nforta armelor, pe cale directa sau cu ajutorul unor grupuri
\nparamilitare, ci prin intermediul institutiilor de genul Curtii
\nInternationale de Justitie, care va decide asupra manierei in care
\nKosovo si-a proclamat independenta. Dar mizele sunt diferite,
\nincepand cu relatiile imbunatatite cu Uniunea Europeana si
\nterminand cu sfarsitul izolarii Serbiei.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Ministrul Jeremici are probleme in a explica publicului
\noccidental ca reputatia Serbiei din anii lui Milosevici a pus in
\numbra realitatea ca tara este acum o democratie si inca una al
\ncarei electorat a ales de doua ori candidatii pro-occidentali la
\nalegerile parlamentare si prezidentiale din 2008 in ciuda
\nsentimentelor nationaliste inflamate de secesiunea provinciei
\nKosovo.<\/p>\n
Jeremici a fost numit ministru de externe la 31 de ani, prea
\ntanar si neexperimentat in ochii multor sarbi pentru a-i fi
\nincredintat cel mai important dosar – contracararea secesiunii
\nKosovo. Totusi, el a luptat asiduu pentru Kosovo, facand lobby la
\nguvernele din lumea intreaga pentru a nu recunoaste independenta
\nprovinciei si devenind in acest rastimp unul dintre cei mai
\npopulari politicieni in Serbia.<\/p>\n
Asiduitatea cu care s-a tinut de dosarul Kosovo i-a determinat
\npe opozantii sai sa-l acuze ca ar fi un nationalist, avand un
\ndiscurs in afara si unul total diferit acasa, in Balcani.
\n“Personal, eu nu ma consider nationalist. Sunt jumatate bosniac si
\njumatate sarb”, spune el.<\/p>\n
Strabunicul lui Jeremici din partea mamei a fost Nurija
\nPozderac, un politician musulman de frunte inaintea celui de-al
\nDoilea Razboi Mondial, care s-a alaturat partizanilor lui Tito ca
\nsa lupte impotriva nazistilor si a fost ucis in 1943. Bunicul din
\npartea tatalui a fost ofiter in armata regala sarba si si-a
\npetrecut mare parte a razboiului ca prizonier in lagarul de la
\nDachau. Dupa ce a fost eliberat de Aliati, s-a intors in Serbia pe
\njos, evoca Jeremici.<\/p>\n
Ministrul isi descrie copilaria drept una normala in Belgrad,
\nincluzand si relatia apropiata cu profesorul de psihologie Tadici.
\nDar tatal sau, care lucra pentru compania petroliera de stat, si
\nmama sa au fugit in exil inainte de caderea regimului, iar Jeremici
\na terminat liceul in Londra inainte de a se muta la Cambridge, unde
\na studiat fizica teoretica. Perioada petrecuta la Cambridge, care a
\ncoincis cu razboiul din Bosnia, l-a ajutat sa inteleaga imaginea
\nSerbiei in exterior de o maniera foarte personala. “E greu sa
\nexplici ca vii din Serbia si ca nu esti un radical mancator de
\ncopii”, comenteaza Jeremici, care a avut membri ai familiei ce au
\nluptat in ambele tabere ale razboiului din Bosnia.<\/p>\n
Jeremici s-a opus regimului Milosevici si a fost unul dintre
\nfondatorii Organizatiei Studentilor Sarbi din Strainatate in 1997,
\ndar abia in timpul bombardamentelor NATO in Serbia si-a intarit
\ndecizia de a lucra pentru tara sa. Spune ca a avut prieteni din
\nliceu opozanti ai regimului Milosevici, dar care au fost chemati in
\nserviciul militar obligatoriu in timpul raidurilor aeriene NATO din
\n1999. Odata ce au fost imbracati in uniforme, au devenit “tinte
\nlegitime”, dupa cum spune Jeremici cu regret, iar unii au fost
\nucisi.<\/p>\n
Isi aminteste ca se gandea la vremea respectiva: “Acest regim,
\nacest guvern, acest tip, Slobodan Milosevici, trebuie sa fie
\ninlaturat, pentru ca o sa ne bage pe toti in mormant. Daca mai
\nramane, o sa ne bage pe toti in mormant”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Jeremici a mers in Serbia ca sa sprijine miscarea studenteasca,
\ncunoscuta sub numele de Otpor – termenul sarb pentru “rezistenta”.
\nDupa inlaturarea lui Milosevici, Jeremici l-a urmat pe Tadici
\nintr-o succesiune de ministere, pe post de consilier, luand o pauza
\npentru a-si termina studiile la Scoala de guvernare Kennedy de la
\nHarvard, inainte de a deveni el insusi ministru de externe.<\/p>\n
Date fiind resursele limitate si imaginea publica deteriorata
\nale Serbiei, optiunile lui Jeremici pentru a lupta cu forta
\ndiplomatica a statelor care sustin Kosovo, precum SUA, Germania si
\nMarea Britanie, pareau limitate. Dar Jeremici, care inca arata si
\nvorbeste ca un sef de clasa, a creat un adevarat one-man show,
\ncalatorind in 90 de tari in cei doi ani de cand a ajuns ministru de
\nexterne. Numai anul trecut a zburat 700 de ore, adica in jur de 29
\nde zile, mare parte dintre ele in jetul Falcon 50 vechi de 30 de
\nani care a fost cumparat pentru Tito.<\/p>\n
Jeremici isi considera varsta, considerata de multi o
\nslabiciune, ca pe unul dintre atuuri. “Cand esti tanar si cand vii
\nsi te vede cineva pentru prima data, multi sunt cumva surprinsi si
\nspun: Cine-i pustiul asta?”<\/p>\n
“De fapt e un lucru bun, pentru ca asta le deschide mintea si
\ndevin curiosi. Vor sa afle ce ai sa le spui, pentru ca esti
\ndiferit”, spune el. O dupa-amiaza cu Jeremici, a carui sotie,
\nNatasa Lekici, este crainic la televiziunea publica sarba, este o
\nexperienta placuta si intensa, incompleta fara un pahar de vin rosu
\nsarbesc }arigrad si un suvoi de argumente articulate in favoarea
\npretentiilor Serbiei fata de Kosovo.<\/p>\n
Fumand o tigara si sorbind dintr-un pahar de vin, Jeremici a
\nrefuzat sa spuna ce urmeaza sa ceara Serbia daca ar putea aduce din
\nnou Kosovo la masa negocierilor, prin castigarea procesului deschis
\nla Curtea Internationala de Justitie. El insista ca greseala pe
\ncare SUA si aliatii sai au facut-o inainte de declaratia de
\nindependenta a Kosovo a fost sa dicteze in loc sa negocieze.<\/p>\n
Cealalta mare greseala, spune el, a fost ca s-au asteptat ca
\nSerbia sa se impace pur si simplu cu pierderea Kosovo, derutata de
\nrecunoasterea Kosovo venita din partea Americii si a Europei
\nOccidentale. “Aceasta energie pe care noi am investit-o ca sa
\nmergem pe tot globul a surprins multa lume”, afirma Jeremici. “O
\nmultime de oameni nu s-au asteptat sa indraznim sa incercam.”<\/p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ani de zile, imaginea publica a Serbiei a fost cea a unui criminal de razboi carunt aflat in boxa acuzatilor la Haga. Acum, cand odinioara proscrisul stat sarb militeaza pentru aderarea la Uniunea Europeana, imaginea sa tinde sa se identifice cu zambetul larg al energicului sau ministru de externe, Vuk Jeremici, 34 de ani, absolvent de Cambridge si Harvard.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[7869,5436,8988,15619],"class_list":["post-17157","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-kosovo","tag-serbia","tag-special","tag-vuk-jeremici"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17157","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17157"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17157\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37110,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17157\/revisions\/37110"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17157"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17157"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17157"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}