{"id":16916,"date":"2010-01-26T23:00:00","date_gmt":"2010-01-26T23:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=16916"},"modified":"2026-04-02T15:16:24","modified_gmt":"2026-04-02T15:16:24","slug":"reportaj-din-orasul-unde-orice-este-permis-amsterdam","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=16916","title":{"rendered":"Reportaj din orasul unde orice este permis: Amsterdam"},"content":{"rendered":"

Odata ajuns la Amsterdam, capitala oficiala a }arilor de Jos
\n(aici are loc incoronarea regilor, caci Guvernul, Parlamentul si
\nCurtea suprema de Justitie isi au sediul la Haga), primul lucru
\ncare te surprinde e aerul. E neasteptat de curat pentru o capitala
\neuropeana, iar secretul nu-l dibuiesti de la iesirea din aeroport,
\nci se dezvaluie mai tarziu, cand strabati orasul – de preferinta la
\npicior sau poate pe una din emblematicele biciclete. Noxele nu-si
\nau locul aici intrucat circulatia de pe strazi e concurata de cea
\nde pe canale, iar unul din doi locuitori merge cu bicicleta. Nu mai
\nputin de un milion de biciclete la o populatie de doua milioane –
\ncat are orasul impreuna cu suburbiile – circula pe strazi si
\npoposesc prin parcari intesate de vehicule pe doua roti, cu sau
\nfara cosuri sau lazi in spate.<\/p>\n


\n\"\"<\/a><\/p>\n

Bicicletele nu sunt catusi de putin stralucitoare sau dichisite,
\niar Richard Caron, care lucreaza ca ghid in Amsterdam, justifica
\nsimplu: sunt doar mijloace de transport pentru care proprietarii nu
\ntrebuie sa-si faca prea multe griji, de genul “unde le parcheaza”
\nsau “daca se fura?”. Doamne sau domnisoare cu fuste scurte si
\ntocuri de 10 centimetri pedaleaza nonsalant si apoi lasa mijlocul
\nde locomotie sprijinit de un gard oarecare, legate doar cu un lant
\ncare blocheaza una din roti.<\/p>\n

Bicicletele sunt pentru olandezi un mod de viata si un motiv
\npentru care locuitorii au o silueta sanatoasa. Nicaieri nu am zarit
\nun supraponderal; din cele cateva tari pe care le-am vazut, e
\nsingurul loc unde nu am vazut oameni grasi. Mersul pe jos si pe
\nbicicleta functioneaza si ca alternativa la o calatorie cu taxiul,
\npentru ca tariful pe kilometru este de 3,5 euro, adica in jur de 14
\nlei (fata de 1,2-1,7 lei in Bucuresti). Dar nu e vorba doar de
\npret: ca mijloc de transport, bicicleta este mult mai la indemana
\ndecat un automobil, pentru ca orasul are cu precadere strazi
\ninguste, mai cu seama in centru, iar parcarile sunt putine si
\nscumpe: 5 euro (peste 20 de lei) pe ora, in timp ce in Bucuresti
\ncele mai multe locuri de parcare nu costa decat 1,5 lei pe ora.<\/p>\n

<\/p>\n

La fel de adevarat este insa ca Amsterdamul in sine, fara
\nsuburbii, are o suprafata de cateva ori mai mica decat capitala
\nRomaniei, distantele fiind usor de parcurs pe jos. Din aceasta
\npricina, pentru locuitorii din Amsterdam n-a fost imperios necesar
\nsa construiasca metrou, iar decizia de a face aceasta investitie,
\nluata cu cativa ani in urma, a adunat mai multi combatanti decat
\nsustinatori. Pe de o parte, nemultumirile sunt legate de bani:
\nproiectul ar fi trebuit sa fie terminat in 2008, dar “la fiecare
\nsfarsit de an termenul de finalizare se dubleaza, la fel ca si
\ncosturile. Nimeni nu stie cat va costa pana la urma sau cand va fi
\ngata”, spune ghidul, care se declara vadit nemultumit de hotararea
\nmunicipalitatii. In plus, fata de costurile care cresc in fiecare
\nan, constructia metroului afecteaza structura de rezistenta a
\ncladirilor, din care multe sunt deja in pericol de prabusire.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Cel putin doua sunt cauzele pentru care s-a ajuns aici. Solul
\nnisipos, “furat” Marii Nordului si mlastinii raului Amstel, pe
\nmalurile caruia s-a dezvoltat orasul, se misca cu usurinta,
\ninfluentand atat structura de rezistenta a cladirilor, cat si
\ntunelele subterane ale proiectului de metrou. Iar in zona istorica
\na orasului Amsterdam, varsta cladirilor se numara in sute de ani.
\nMai cu seama amenintarea adusa structurii de rezistenta a
\ncladirilor este catastrofala in ochii locuitorilor acestui oras, in
\ncare nimeni nu poate bate un cui in locuinta personala fara
\naprobare de la primarie.<\/p>\n

Orice modificare, cat de mica, a unei cladiri trebuie
\nsupervizata si acceptata. De inteles, in fond, tinand cont de
\nfaptul ca o proportie substantiala a taxelor anuale are ca
\ndestinatie lucrarile de intretinere a structurilor de rezistenta a
\ncladirilor si a liniei de aparare fortificate (care in 1996 a fost
\ntrecuta pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO). Taxele
\nlocale, dezvaluie ghidul, fara a da insa exemple concrete, se
\nplatesc dupa un model progresiv si variaza in functie de mai multi
\nfactori – statut social, proprietati, slujba. Astfel, studentii sau
\nmamele singure, care locuiesc cu chirie, platesc “sensibil mai
\nputin impozit” decat un cuplu fara copii si cu proprietati.
\nSalariul mediu pe economie se plaseaza la circa 2.000 de euro.<\/p>\n<\/p>\n

<\/p>\n

Proprietatile imobiliare nu sunt insa chiar la indemana oricui,
\nun apartament de 100 mp intr-o cladire din Amsterdam avand si in
\nprezent, pe timp de criza, preturi in jurul a jumatate de milion de
\neuro. Mai ieftine sunt locuintele plutitoare, care se ingramadesc
\nde-a lungul canalelor si care pot fi cumparate la preturi ce
\nvariaza in jur de 100.000 de euro. Nici aceasta varianta nu este
\ninsa foarte la indemana, mai cu seama pentru ca pentru aceste
\nlocuinte, in esenta barci transformate in case, locul de parcare
\ncosta nu mai putin de 200.000 euro. Nici chiriile nu sunt prea
\nieftine, daca luam ca reper preturile din Romania. Richard Caron
\nspune ca pentru un apartament amplasat central, de 100 mp, aranjat
\nmodern si utilat, chiria lunara se ridica la 3.000 de euro, iar
\npreturile nu scad sub 800 de euro si nici pentru spatiile din zone
\nmarginase, oricat de modeste ar fi. Chiar cu bani in buzunar nu e
\nusor sa iei cu chirie o locuinta, pentru ca pretendentii trebuie sa
\naiba o slujba in oras. E un cerc vicios, pentru ca pentru a obtine
\no slujba, trebuie sa faci dovada ca ai o locuinta. Evident,
\nlucrurile sunt mai simple pentru cei ce-si permit sa cumpere un
\napartament.<\/p>\n

Unul din argumentele preturilor pentru locuintele din zona
\nistorica a orasului este, evident, vechimea acestora. Multe dintre
\nele sunt monumente, protejate de stat. Surprinzator din nou pentru
\nun turist este aspectul acestui oras in care geamurile tip termopan
\nsau cladirile de otel si sticla nu-si gasesc loc. Doar la marginea
\norasului istoric, in drum spre aeroport sau spre alte zone se
\ninalta turnuri futuriste de birouri sau locuinte. In partea
\nistorica a orasului, vizitatorii afla din nou ca orice renovare
\nadusa cladirilor, la exterior, trebuie sa respecte cu strictete
\nimaginea initiala. Spre exemplu, cine vrea sa zugraveasca e obligat
\nnu numai sa foloseasca aceeasi culoare, ci si o nuanta cat mai
\napropiata de cea originala.<\/p>\n

Conservarea aspectului initial merge pana acolo incat toate
\nconstructiile sunt pastrate la inaltimea originala a zonei, iar
\natunci cand o un perete este daramat si refacut, sunt folosite, pe
\ncat posibil, materialele originale. La cinci minute de mers pe jos
\nde muzeul figurilor de ceara, spre exemplu, acolo unde urmeaza sa
\nfie una din gurile de metrou, peretii unei cladiri parasite de
\nlocatari sunt proptiti cu barne de lemn si s-ar spune ca la o
\nvijelie mai puternica s-ar putea prabusi. Seamana mult cu cladirile
\ndin zona Lipscani a Bucurestiului, numai ca la Amsterdam cladirea
\nva fi reconstruita dupa terminarea liniei de metrou, iar
\n“municipalitatea va suporta toate costurile”, spune ghidul.\n <\/p>\n

<\/p>\n

Altminteri, sutele de ani si umezeala erodeaza rezistenta
\nconstructiilor, iar de-a lungul canalelor pot fi vazute cladiri
\ninclinate, care se sprijina pur si simplu de cele vecine. Noroc cu
\nstilul arhitectonic care a dictat ca aceste case cu etaje sa se
\ningramadeasca unele in altele. In esenta, tot taxele locale au fost
\ncele care au condus la acest stil, pentru ca de la 1600 impozitul
\nse platea pe deschiderea la strada a unei cladiri, si nu pe
\nsuprafata. Prin urmare, toate cladirile au o inselatoare fatada de
\nmodestie, caci in spatele peretelui de la strada se pot intinde
\nsute de metri patrati de constructie si gradini interioare.
\nNiciunde in oras nu se pot vedea insa curti ce imprejmuiesc
\ncasa.<\/p>\n

Inselatoare pentru ochi e si intrarea la Madame Tussaud, muzeul
\nfigurilor de ceara. La prima vedere s-ar spune ca sigla de deasupra
\nintrarii e o simpla reclama si ca acea cladire nu are loc sa
\ngazduiasca un muzeu. Explicatia e simpla, odata ce te-ai obisnuit
\ncu stilul capitalei olandeze: doar intrarea e modesta, caci muzeul
\n– cu sute de statui din ceara ale celebritatilor din showbiz,
\npolitica sau din lumea stiintifica – ocupa un spatiu generos
\nstructurat pe trei etaje. Ca element de culoare suplimentar,
\nperiplul in muzeu incepe cu o introducere in istoria }arilor de Jos
\ndin Evul Mediu, cu barcagii, hamali sau preoti in costume de epoca.
\nPretul unui bilet variaza intre 15 si 30 de euro (in functie de
\nrezervari prealabile si discounturi de grup), iar o poza cu statuia
\nde ceara a presedintelui american Barack Obama (ce poate fi facuta
\ndoar la intrare) costa 8 euro. Filiala londoneza a muzeului a
\nrealizat in 2007 venituri de circa 3 milioane de euro.<\/p>\n

Afara, canalele aproape ca egaleaza numarul de strazi, iar demne
\nde vazut sunt podurile cu arhitectura ce cadreaza perfect cu stilul
\ndantelat al capitalei. Olandezii au reconstruit o nava veche
\ncelebra, in care functioneaza acum un restaurant de lux. Piata
\nflotanta de flori e si ea la indemana turistilor aflati in plimbare
\npe canale, zona renumita tocmai pentru amplasamentul ei, dar si
\npentru bogatia ofertei. Olanda este unul dintre principalii
\nproducatori mondiali de flori si cel mai mare din Europa, vanzarile
\nanuale depasind in anii trecuti patru miliarde de euro. Cea mai
\nmare bursa de flori din lume se afla in orasul olandez Aalsmeer,
\nsituat la 8 km de Amsterdam si cunoscut in randul comerciantilor de
\nprofil ca un Wall Street al florilor. Zilnic sunt vandute 17
\nmilioane de flori si 2 milioane de plante. Totusi, din pricina
\ncrizei, industria olandeza de flori a scazut anul trecut cu aproape
\no treime.\n <\/p>\n

<\/p>\n

In ciuda declinului din vanzarile cu flori, Olanda este una din
\ntarile europene cel mai putin afectate de criza. Rata somajului
\neste de doar 3% si in usoara scadere fata de 2008 si deja se vad
\nprimele semne de revenire economica, chiar si in starea de spirit a
\nolandezilor, comenteaza ghidul Caron. El adauga insa ca oamenii
\nsunt inca precauti, nu mai ies la fel de mult in oras precum erau
\nobisnuiti “si sunt mult mai practici”. Astfel, de Mos Nicolae, care
\npentru olandezi este mai darnic decat Mos Craciun, parintii au
\npreferat sa aleaga cadouri utile – rechizite, carti, imbracaminte,
\ncheltuind mai putin pe alt tip de daruri. Alte domenii in care
\nolandezii au resimtit criza au fost domeniul bancar, turismul si
\nindustria berii, Amsterdam fiind locul de nastere al berilor
\nHeineken si Amstel.<\/p>\n

Scaderea consumului si-a pus amprenta asupra vanzarilor de bere.
\nIn Romania, acestea au scazut anul trecut cu 8%. Acasa la Heineken
\ninsa, unde pe orice straduta poti vedea reclame cu sigla marcii,
\ns-ar zice ca berea n-a suferit prea mult, judecand dupa aglomeratia
\ndin baruri dintr-o seara oarecare din timpul saptamanii. Berea
\nHeineken a fost produsa pentru prima oara intr-o fabrica aflata
\nacum in centrul orasului si transformata in muzeul marcii. La 15
\nfebruarie 1864, Gerard Adriaan Heineken a fondat compania Heineken
\n& Co, dupa preluarea fabricii de bere Heystack. La acea vreme,
\nGerard avea 22 de ani si multi se intrebau daca avea capacitatea si
\ncunostintele necesare pentru a conduce o asemenea companie, intr-un
\ndomeniu care ii era complet strain. Firma lui a ajuns insa, in noua
\nani, sa deschida o fabrica la Rotterdam si pana la sfarsitul
\nsecolului deja exporta bere. In muzeul marcii din Amsterdam,
\nturistii pot vedea, alaturi de echipamente folosite in producerea
\nberii la sfarsitul secolului al XIX-lea, si alambicuri uriase de
\nalama lucitoare: istoria familiei se inlantuieste cu cea a berii pe
\ncare o produce de secole.<\/p>\n

La sfarsitul turului prin muzeu, toti vizitatorii primesc o bere
\ndin partea casei si apoi pot continua petrecerea in alta parte, mai
\ncu seama daca vine seara si pot sa se mute direct intr-un pub. “Tot
\nceea ce interzic catolicii facem noi”, spune amuzat Richard Caron,
\nreferindu-se la permisivitatea olandezilor fata de consumul de
\ndroguri usoare si libertinajul sexual. Chiar si pe strazi, nu numai
\nin pub-uri, se poate simti uneori miros de marijuana, iar
\nrenumitele lumini rosii specifice pentru Red District (Cartierul
\nRosu) pot fi vazute, dupa caderea serii, chiar si in alte zone.
\nRenumit pentru ceea ce Caron numeste “supermarket sexual”, orasul
\nolandez este locul unde sute de femei profeseaza legal prostitutia,
\nplatind taxe si avand drepturi ca orice angajat. “Au si sindicat”,
\nspune ghidul, care adauga ca femeile nu sunt tinute de nimic sa
\nlucreze in Red District, ci pot sa-si aranjeze oriunde faimoasele
\nvitrine unde se expun.\n <\/p>\n

<\/p>\n

Prostituatele platesc TVA de 19%, ca orice alta industrie, “iar
\nla fiecare trei luni trebuie sa completeze un formular pentru plata
\ntaxelor pe profit, care ajung la 30% si nu difera de cele pentru
\norice alt angajat din tara”, declara pentru BUSINESS Magazin
\nMariska Majoor, cea care a fondat in 1991 Institutul de Informare
\ndespre Prostitutie (Prostitutie Informatie Centrum), ce ofera
\ngratuit informatii de profil. De la 16 la 21 de ani, Mariska Majoor
\na lucrat ca prostituata, dar apoi a renuntat, spune ea, pentru ca
\n“acum am o atitudine diferita fata de sex si relatii fata de acea
\nvreme”. Ea povesteste ca, din cand in cand, inspectorii financiari
\nfac controale, dar de regula declaratiile sunt luate de bune,
\npentru ca “nu sunt nebuni, stiu cati bani poate castiga
\ncineva”.<\/p>\n

Pentru a parasi capitala bicicletelor, a lalelelor si a
\ncanalelor pe calea aerului, mai urmeaza doar un drum de maxim 30 de
\nminute pana la aeroport, care este al treilea din Europa si al
\n14-lea din lume in functie de numarul anual de pasageri. In 2008,
\naproape 47,5 milioane de oameni au trecut prin acest aeroport, in
\ncare pasagerii se pot si casatori daca doresc. De la venire am
\naflat ca Schiphol, numele aeroportului, inseamna “groapa cu nave” –
\nin memoria vaselor scufundate, gasite atunci cand s-a drenat
\nterenul inainte de constructia aeroportului.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Da, in titlu sunt obisnuitele clisee despre Olanda (mai lipsesc morile de vant), dar la Amsterdam ele au acoperire in realitate 100%. Adaugati la aceasta farmecul cladirilor de sute de ani si faimoasa atitudine libertina a locuitorilor, carora le place sa spuna ca \u201ctot ceea ce catolicii interzic noi facem\u201d.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[15256,10197,8988],"class_list":["post-16916","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-amsterdam","tag-reportaj","tag-special"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16916"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16916\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":36902,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16916\/revisions\/36902"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}