![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5447602\/20\/banda-faliment-2.jpg?width=341&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\nCu toate acestea, Arin Stanescu ramane optimist: spera ca poate
\nin 2010 procentul insolventelor care nu vor ajunge in faliment va
\nfi putin mai mare, de 3-4%. {i asta pentru ca anul trecut multi
\nadministratori si proprietari de afaceri au devenit mai constienti
\nde gravitatea problemelor si s-au adresat instantei mai din timp,
\ncu speranta de a se redresa. Practicienii in insolventa care se
\nocupa de dosare precum Leonardo, Mondex sau Cuprom nici nu vor sa
\nauda de faliment. |n schimb, cele mai putine sanse sunt date
\ncompaniilor si mai ales vehiculelor de investitii din constructii
\nsi imobiliare.<\/p>\n
Asadar, 2009 a adus un numar de insolvente dublu fata de cel din
\n2007, iar numarul de falimente a fost la randul lui dublu. De fapt,
\ncresterea pietei de insolventa a inceput inca din 2008 cand, dupa
\ncum arata o analiza a Coface, creditorii au apelat la o varianta
\nprin care sa isi recupereze datoriile. Odata cu toamna lui 2008, si
\naparitia primelor semnale ale crizei economice, “procedura
\ninsolventei a devenit doar un instrument constatator al unei
\nsituatii de fapt, respectiv aceea de neputinta a firmelor romanesti
\nin a-si achita datoriile din ce in ce mai mari”, dupa cum spune
\nSperanta Munteanu, partener al PricewaterhouseCoopers Business
\nRecovery Services. Cu alte cuvinte, al falimentului. Iar daca
\nacesta este traseul oricum, de ce se mai incearca insolventa? De ce
\nnu merg toate companiile cu probleme pe procedura simplificata a
\nfalimentului? Cui i-e frica si de ce de faliment?<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Momentul 2010
\n“Cu siguranta este un business al momentului sa ai o casa de
\ninsolventa. Pentru ca traim un moment in care insolventa e pe
\nbuzele tuturor”. Geanina Oancea este avocat de insolventa de noua
\nani. Acum este partener al BDO Business Restructuring, una dintre
\ncele mai mari case de avocatura specializata pe insolvente de pe
\npiata.<\/p>\n
Despre insolventa nu prea se vorbea in anii trecuti. Sfarsitul
\nlui 2008 si 2009 au adus insa sute de stiri despre companii care nu
\nau rezistat schimbarilor pietei si au incercat o restructurare.
\n|nsa nu una obisnuita, ci una supravegheata de tribunal, unde toate
\ndeciziile trec de la managerii obisnuiti la avocati, practicieni de
\ninsolventa, care se transforma in consultanti de business si
\nincearca sa salveze compania. Insolventa e o latura a avocaturii
\ndestul de tanara: legea s-a aprobat din 1999, iar specialistii de
\npe aceasta piata isi amintesc cu placere de perioada de inceput.
\nGeanina Oancea isi aduce aminte ca in anii ’90 a fost o perioada
\nfrumoasa, in care toti avocatii erau prieteni, desi concurenti:
\n“Era o piata in formare, nimeni nu prea stia ce e cu legea
\ninsolventei pe atunci, cu totii bajbaiam cumva. A fost o practica
\ncare s-a format destul de greu”.<\/p>\n
Acum, piata insolventei este impartita intre firme si
\npracticieni individuali (335 de societati de insolventa si 1.612
\ncabinete individuale). Desi este un proces neplacut, la capatul
\ncaruia de multe ori nu se mai afla nicio cale de redresare,
\npracticienii il vad ca pe un fenomen natural. Speranta Munteanu
\nspune ca Romania a fost “anormala” din acest punct de vedere,
\ndeoarece in Germania, de exemplu, procentul de insolvente este mult
\nmai mare: “Insolventa este o stare naturala din evolutia in lume a
\nunei companii. Sigur ca la noi toate companiile au fost tinere vreo
\n20 de ani, toate s-au format pentru ca au plecat de la zero, dar
\nacum ne apropiem de normalizare”. Iar un ritm normal, dupa cum
\napreciaza Arin Stanescu, este ca aproximativ 5% din firmele de pe
\npiata sa intre in insolventa in cursul unui an. Dintre acestea, ar
\nfi tot natural, tot dupa aprecierea lui Stanescu, ca in jur de 1-2%
\nsa dea faliment.<\/p>\n
Pentru acest an, Stanescu apreciaza ca peste 20.000 de firme vor
\nintra in faliment. Motivatia avocatului este ca, dupa luna
\nfebruarie, bancile nu vor mai restructura creditele, pentru ca
\nsocietatile care vor ajunge la 1 an si jumatate de cand tot
\nincearca sa plateasca nu vor mai putea sa continue, dat fiind ca
\nvanzarile vor scadea in continuare sau se vor mentine foarte jos:
\n“Atunci vor trece la actiune si teama imi e ca se va trece direct
\nla faliment, adica nu vor mai exista sanse pentru o reorganizare.
\nEste si normal: dupa o perioada atat de lunga, aproape ca nu mai
\nexista sanse de redresare a unei firme”.<\/p>\n
Numarul firmelor care s-ar putea indrepta catre insolvente ar
\nputea fi mai mare in 2010, fata de 2009. Una dintre explicatii ar
\nfi ca, de la sfarsitul lui 2008 si in 2009, au avut loc multe
\nreesalonari in afara instantei, firmele incercand sa-si rezolve
\nproblemele fara a apela la ajutorul legii. “Multi dintre
\nadministratori nu au vrut sa accepte ca sunt aproape de faliment
\nsau ca au nevoie de o reorganizare judiciara, dar cred ca asta de
\nfapt le-a adancit problemele”, crede Arin Stanescu, care estimeaza
\nca pana la urma cele mai multe dintre acestea vor ajunge tot la
\npracticianul in insolventa. Asadar, Geanina Oancea apreciaza ca
\n2009 nu a fost decat inceputul pentru ce urmeaza a fi 2010: “Cred
\nca marile insolvente urmeaza in acest an si tot in acest an vom
\nafla si cate companii mari vor renunta la reorganizare si vor intra
\nin faliment”. Mai ales ca piata nu da semnale de imbunatatire,
\nbancile nu au devenit mai flexibile, iar consumul inca este
\nblocat.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Cu toate acestea, 2010 ofera o sansa in plus firmelor cu datorii
\nmari. Din 13 ianuarie 2010 a fost aprobata legea concordatului
\npreventiv si a mandatului ad-hoc, lege care prevede o reorganizare
\nin afara instantei, dar urmarita de practicianul in insolventa. “|n
\nmod normal, as fi crezut ca in acest an vor bubui insolventele. Dar
\nacum cred ca va fi doar o usoara crestere a numarului acestora”,
\nspune Geanina Oancea. Chiar in conditiile existentei concordatului
\npreventiv, va fi o crestere; chiar si Arin Stanescu, unul dintre
\npromotorii concordatului preventiv, crede ca numarul dosarelor care
\nva ajunge totusi la instanta, pentru insolventa, va fi destul de
\nmare: “Legea concordatului a salvat cumva de la faliment multe
\nfirme din Romania in perioada interbelica, dar acum cred ca va avea
\nnevoie de o perioada pentru ca lumea sa se obisnuiasca cu
\nprevederile ei. Pana atunci, cele mai multe firme cu probleme vor
\najunge tot la insolventa”. Cezar Gusu, avocat coordonator in cadrul
\nBostina si Asociatii, crede ca aceasta lege a concordatului va fi
\nfolosita destul de greoi in Romania: “Sa le uram succes, dar eu
\ncred ca romanii au o mentalitate complicata si destul de
\nconflictuala, or concordatul cere intelegere si multa rabdare, de
\naceea eu cred ca va fi dificil de aplicat, mai ales in aceasta
\nperioada sensibila pentru toata lumea”.<\/p>\n
Falimentulca o afacere<\/p>\n
“Ati vazut vreo condamnare in Romania pentru abuzarea legilor
\ninsolventei? Vreo sentinta definitiva pentru provocarea
\nfalimentului unei firme? Nu cred.” Cezar Gusu coordoneaza
\npracticienii in insolventa de la Bostina Insolvency, filiala
\nspecializata a Bostina si Asociatii. Avocatul crede ca, pentru un
\nadministrator abil, folosirea abuziva a legilor insolventei e
\ndestul de simpla si considera oricum ca asta s-a intamplat destul
\nde mult in ultimul an, in special de catre debitori. “Conform cu
\nexperienta mea si a mediului judiciar, in cele mai multe cazuri de
\ninsolvente era vorba de fapt direct de fali\u00adment, dar
\nadministratorii au cerut inca o sansa, pentru a mai castiga
\ntimp.”<\/p>\n
Putine dintre companiile mai cunoscute intrate in insolventa au
\najuns deja la faliment. Editura Nemira sau UltraPro Computers,
\nunele dintre cele mai mediatizate exemple, au ca principala
\nexplicatie scaderea comertului. |n cazul Ultra Pro Computers,
\nGeanina Oancea, care gestioneaza falimentul companiei de retail,
\ncrede ca firma a avut o politica extrem de agresiva de crestere in
\nultimii ani, mult mai agresiva decat concurentii sai de pe piata,
\nsi a mers foarte mult pe risc: “Astfel, prabusirea pietei de IT din
\n2009 a prins K-Tech pe o strategie gresita, care nu putea sa mai
\ndea roade si i-a lovit de doua ori mai tare decat pe concurentii
\nsai”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Existenta unei legi a insolventei a impiedicat asadar intrarea a
\ncat mai multe companii direct in faliment. De asemenea, chiar in
\ncazurile clare (mai precis, cand era evident ca firma nu avea de
\nunde sa ia bani pentru a se restructura), s-a preferat procedura
\ninsolventei, de cele mai multe ori pentru a se castiga timp.
\n“Pentru unii creditori, insolventa reprezinta o tactica de
\ntemporizare si se intra intr-un joc al redresarii”, explica Cezar
\nGusu, aratand ca, din practica proprie, acum e o mare problema de
\nvalorificare a activelor din cauza contextului economic. Iar cu cat
\neste mai mare si mai complexa compania, cu atat este mai greu. Arin
\nStanescu povesteste despre cat de greu merge procedura falimentului
\ncu Rulmentul Brasov, unde, de mai bine de un an, nu s-a reusit sa
\nse vanda nimic: “Avem oferte la preturi foarte mici si nu reusim sa
\nvindem terenul plus constructia pe 4.400 mp, desi am scazut pretul
\nla mai mult de jumatate din pretul initial de la licitatie”.<\/p>\n
Stanescu spune ca toata lumea, inclusiv bancile, este constienta
\nca firmele cu active mari sunt greu de valorificat, asadar prefera
\nsa astepte revenirea pietei, eventual stand blocati intr-o
\nrestructurare, parte a unui proces de insolventa. Aceasta poate sa
\ndureze destul de mult – in jur de trei ani -, timp in care compania
\nisi poate reveni sau, daca nu, contextul economic se poate
\nimbunatati si astfel valorificarea activelor capata sens. Asadar,
\ncele mai multe cazuri de aplicare a procedurii simplificate a
\nfalimentului se inre\u00adgistreaza in randul firmelor mici sau chiar a
\nIMM-urilor. Pentru acestea, falimentul are avantajul de a
\nsimplifica problema datoriilor, care oricum nu sunt foarte mari. De
\nasemenea, falimentul este prima optiune in cazurile unde nu mai e
\nnimic de redresat, dupa cum spune Arin Stanescu: “De exemplu, la
\nreteaua PIC, unde nu mai e nicio activitate, solutia e falimentul
\nsi vanzarea imediata a activelor”.<\/p>\n
Falimentul nu este avantajos doar pentru firmele mici sau pentru
\nadministratorii care vor sa scape de datorii. Un faliment poate fi
\ninsa avantajos pentru casele de insolventa – cifra de afaceri
\ninregistrata de acestea din falimente, pe considerentul unor
\nonorarii de succes, este calculata ca si procent, mult mai mare
\ndecat in cazul reorganizarii. “Ca falimentele sunt mai avantajoase
\npentru multi dintre jucatori e o realitate. Asa cum o realitate e
\nfaptul ca sunt mai putin de 500 de reorganizari in derulare la
\n30.000 de cazuri de lichidari”, arata Speranta Munteanu.<\/p>\n
|n acest context insa, nici acest criteriu nu prea se mai
\naplica, dat fiind ca valorificarea activelor e dificila: “Este usor
\nsa ai o companie in faliment si sa vinzi, deci sa maximixezi averea
\ndebitoarei, dar sa vinzi la un pret cat mai bun si sa acoperi o
\nparte din datorii, si este mult mai complicat sa duci o procedura
\nde reorganizare – care inseamna o strategie extrem de bine pusa la
\npunct, pe minimum pe 3 ani si maximum 4 ani”, explica Geanina
\nOancea. Reorganizarea unei companii inseamna asadar ca avocatul
\ncoordonator sa convinga pe de o parte pe creditori sa accepte sansa
\nde a salva compania, dar si sa intrevada la sfarsitul acestei
\nperioade iesirea din insolventa fara datorii, cu dorinta de a
\ncontinua in viitor activitatea.\n <\/p>\n
<\/p>\n
CEO de tribunal<\/p>\n
De cele mai multe ori, reorganizarile reusite sunt o chestiune
\nde CV. Oana Luca, asociat fondator al Casei de Insolventa
\nTransilvania, spune ca reorganizarile reusite sunt mai putin
\nraspandite, dar mai apar din cand in cand: “Derulam in acest moment
\nmai multe proceduri de reorganizare judiciara, in diferite stadii,
\ndintre care cea privind pe SC Termorom SA Cluj-Napoca este aproape
\nfinalizata cu bine”. Desi casele de insolventa gestioneaza
\nreorganizari de mai bine de zece ani, in 2009 au aparut provocari
\nnoi. “Toate companiile mari de insolventa din piata se pot lauda cu
\nreorganizari, dar nu au existat pana acum cazuri la nivelul celor
\ncare au inceput in 2009”, sustine Oancea.<\/p>\n
Reorganizarile incepute din 2009 au schimbat complet dimensiunea
\nproblemei, iar practicienii in insolventa au devenit CEO ai unor
\ncompanii cu afaceri de zeci de milioane de euro. “Reorganizarea
\neste de fapt un plan de afaceri. |ti faci o proiectie pe urmatorii
\ntrei ani si fata de un plan de business obisnuit incluzi si
\nprevizionarea sumelor pe care urmeaza sa le platesti creditorilor”,
\ndetaliaza Geanina Oancea. Speranta Munteanu spune ca reorganizarea
\nin sine vizeaza restructurarea afacerii pentru a o scoate din impas
\nsi a o face profitabila: “Tot ce va puteti imagina despre
\nrestructurarea unui business se poate face si in reorganizarea
\njudiciara”. Ea mai arata ca in cadrul acestei proceduri poti sa
\nreorganizezi operational afacerea, poti sa regandesti abordarea
\npietei, mixul de produse, aspecte ce tin de operatiunile
\nbusinessului. Totodata, mai poate fi schimbata structura de
\nfinantare, care inseamna fie atragerea de noi actionari, fie
\natragerea de bani pe datorie.<\/p>\n
Partenerul de la casa de insolventa din cadrul PwC este de
\nparere ca nu e intotdeauna o solutie buna sa tulburi partea
\noperationala inainte sa stabilizezi compania din perspectiva
\nfinanciara: “De regula, restructurarea incepe cu o stabilizare
\nfinanciara, pentru ca problema este una de cash, compania neputand
\nsa faca fata unor plati”. Provocarea pentru practicienii din
\ninsolventa este legata de modul in care pot relaxa problema legata
\nde lichiditati, ei luand in calcul in special negocierea cu
\ncreditorii, pentru o pasuire a platilor pana la un anumit termen
\nsau reesalonarea lor.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Obtinerea de bani noi in perioada de insolventa este un lucru
\nfoarte dificil. Printre metodele luate in calcul de specialisti se
\nnumara colaborarea cu firme specializate, cum ar fi bancile de
\ninvestitii pentru gasirea unor investitori strategici, sau vanzari
\nin sale & lease back, explica Arin Stanescu. Dar prima dintre
\noptiuni este extrem de greu de realizat pentru ca fondurile care
\nvor sa intre pe piata sunt interesate sa achizitioneze la preturi
\nextrem de mici. Nici a doua varianta nu prea merge in perioada
\nasta: “Societatea de leasing nu va da bani doar bazandu-se pe
\nvaloarea activelor, ea va dori sa vada ca business plan-ul este
\nunul realizabil”, sustine Arin Stanescu. Asa ca trebuie sa fie o
\nsocietate care sa aiba sanse foarte bune de redresare, dar careia
\nsa-i lipseasca fondurile temporar pentru a-si achita obligatiile
\nfata de creditori. Iar daca datoriile sunt foarte mari sau, dupa
\ncum estimeaza Stanescu, mai mari de 25-30% din cifra de afaceri a
\ncompaniei, planurile de reorganizare dau in general gres. Mai sunt
\nsi cazuri in care bancile au fost dispuse sa crediteze firmele in
\ninsolventa, dar sunt mai mult exceptii, pentru a confirma
\nregula.<\/p>\n
Specialistii spun ca, in situatiile de dificultate financiara,
\ncompaniilor le este foarte greu sa gaseasca finantatori noi, iar
\n“secretul” este sa te intorci spre finantatorii deja existenti,
\ncare cunosc bine businessul respectiv si stiu din ce cauza a esuat.
\n“Ei pot sa isi faca propriile analize intre ce pot sa castige
\nnefinantand sau ce pot sa castige punand \u00abbani buni dupa bani rai\u00bb,
\ncum spun ei”, explica Munteanu. O alta metoda incercata de
\npracticienii in insolventa a fost valorificarea de active, mai ales
\nactive imobiliare, dar si relocarea firmei. “A mers destul de bine
\ntreaba asta, pentru ca puteai sa obtii sume destul de importante,
\niar cu banii respectivi reuseai sa scoti societatea in afara
\norasului si sa o salvezi”, spune Arin Stanescu, precizand ca
\naceasta varianta mai functioneaza chiar si acum, desi sumele pe
\ncare le pot obtine pe terenuri sunt mult mai mici decat
\naltadata.<\/p>\n
Au fost odata cele mai profitabile<\/p>\n
Comertul, dezvoltarile imobiliare si constructiile. |n urma cu
\ndoi ani erau cele mai profitabile afaceri din Romania, dar in 2009
\nsi 2010 au ajuns cele mai afectate de criza economica si cele mai
\npredispuse falimentului. Speranta Munteanu spera ca retailul sa
\naiba sanse de a-si reveni oarecum anul acesta, dar deja companiile
\ndin domeniu sunt in probleme mari: “|n principiu romanii sunt mai
\nrisipitori decat europeanul mediu, asa ca eu cred ca retailul isi
\nva reveni si se va consolida”. La baza redresarii comertului se
\nafla cresterea consumului, care deocamdata este insa influentat
\nnegativ de numarul mare de someri. “Am auzit pe multi specialisti
\nspunand ca trebuie sa marim consumul. Dar cum sa faci asta cand
\nomul nu are cu ce sa plateasca?, s-a terminat cu creditele cu
\nbuletinul! Toate astea nu se vor mai intoarce pana nu vom avea
\ncrestere economica de 8% pe an”, preconizeaza Arin Stanescu.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Principala cauza ar fi, conform lui Stanescu, ca efectele lui
\n2009 asupra companiilor din domeniu nu se vor uita atat de usor.
\n50% din firmele intrate in insolventa, respectiv in faliment anul
\ntrecut vin dinspre zona comertului, arata statisticile. Dar cifrele
\nmai arata ceva si anume ca cei mai afectati retaileri au fost cei
\nromani; Pic, Leonardo, Mondex, Ultra Pro, Ethos sunt doar exemplele
\nvizibile, dupa cum spune Stanescu. “Retailerii romani au mers de
\nmulte ori dupa flerul propriu, de multe ori exagerat de pozitiv, nu
\nau avut consultanti cu experienta de retail, dar nici nu au avut in
\nspate un grup international care sa ii sprijine la inceputul
\ncrizei. De aceea eu cred ca marii castigatori ai crizei in retailul
\nromanesc vor fi comerciantii straini, incepand cu magazinele de
\npantofi pana la legume si fructe.”<\/p>\n
Retailul a fost prima victima a crizei economice, iar lipsa
\nbanilor pentru achizitii de orice fel a afectat imediat si piata
\nimobiliara, atat dezvoltatorii de imobile, cat si constructorii
\nincepand sa aiba probleme. Arin Stanescu spune ca principala
\nproblema a acestora a venit dintr-un fel de grandomanie: “Cei mai
\nafectati au fost investitorii imobiliari cu proiecte de dimensiuni
\nfoarte mari, chiar daca firmele respective nu erau mari”.
\nExplicatia sta in modul de lucru specific pietei imobiliare, unde
\ndezvoltatorii lucreaza mult cu vehicule de investitii (SPV-uri),
\nfirme infiintate special pentru un singur proiect. “Toti
\ninvestitorii straini care au venit pentru investitii imobiliare in
\nRomania au creat o firma, care a achizitionat un teren – uneori pe
\nterenul respectiv nu s-a construit nimic, dar au fost primiti bani
\nde la banca, in proportii foarte mari (pana la 70-80%), alteori s-a
\nconstruit ceva si proiectele au inaintat pana la 80-90%, dar banca
\na refuzat sa mai ofere credite cumparatorilor si astfel proiectele
\ns-au blocat.” Cu toate ca acestea au fost principalele doua
\nmodalitati prin care firmele de constructii si imobiliare au intrat
\nin insolventa, Stanescu crede ca, in cazul proiectelor care sunt
\nconstruite in proportie de peste 50%, banca va mai acorda bani:
\n“Banca intelege ca are o sansa mai mare sa isi recupereze banii
\ndaca dezvoltatorul vinde locuintele sau birourile respective. E
\nadevarat ca este posibil ca banca sa negocieze in aceste cazuri
\npana cand dezvoltatorului ii va ramane minim de profit, dar e in
\nregula si asa”.<\/p>\n
Oricum, putini dintre dezvoltatorii imobiliari ajung din impas
\nse gandesc direct la faliment. De cele mai multe ori sunt impinsi
\ncatre reorganizare de creditori, care stiu ca nu isi pot recupera
\nbanii doar din vanzarea unui teren. Mivan, cea mai mare insolventa
\nimobiliara, si-a manifestat inca din momentul in care a deschis
\nprocedura intentia de a se reorganiza. Cazul este complicat, dupa
\ncum spune Geanina Oancea, coordonatorul proiectului: “Totul depinde
\nde masura in care vom reusi sa recuperam creantele pe care Mivan le
\nare impotriva debitorilor sai. Va fi un proces complicat pentru ca
\nvorbim despre antrepriza de constructii si vorbim despre creante
\ncare sunt legate de proiecte foarte mari, cum ar fi Liberty Center,
\nTiago Mall Oradea si altele”. Conform Geaninei Oancea, contractele
\nde antrepriza sunt intotdeauna cu mari probleme, stufoase si cu
\nmulte obligatii, executate sau neexecutate corespunzator.
\nCoordonatorul insolventei Mivan crede ca procesul va fi unul de
\nlunga durata, deoarece primii pasi care au fost facuti vizeaza
\nnegocieri: “|ncercam sa negociem cu debitorii, nu sa mergem in
\ninstanta sa recuperam creantele, pentru ca dureaza ani de zile si
\nnu ne ajuta cu nimic, asa ca din punctul meu de vedere
\nreorganizarea Mivan depinde exclusiv de modalitatea in care se va
\nreusi recuperarea creantelor”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Toate casele de insolventa au pe rol cel putin un caz imobiliar
\ninteresant. Speranta Munteanu povesteste despre Terra Vision, un
\ncomplex imobiliar de 350 de apartamente in nordul Capitalei, la
\n{tefanesti, unde suma datoriilor depaseste 30 de milioane de euro,
\nin conditiile in care cifra de afaceri tinde spre 50 de milioane de
\neuro. Terra Vision este, in opinia Sperantei Munteanu, un proiect
\ncare se poate reorganiza pentru a putea fi finalizat. Probleme mai
\nmari au aparut insa in cazul firmelor atrase de mirajul imobiliar.
\nTot Speranta Munteanu povesteste despre un alt client, cu o afacere
\nmai mica, dar care a fost lider pe segmentul sau de piata. Este
\nvorba de producatorul de usi Beyler, care este in reorganizare:
\n“Desi era profitabil in ceea ce facea, proprietarul Beyler a
\ninceput un proiect imobiliar, in Galati, de altfel un proiect
\nfoarte interesant. Din cauza pietei si a modului in care s-a
\ngestionat toata istoria cu acel proiect, dezvoltat chiar in incinta
\nfabricii, lucrurile nu au mers deloc bine”. Acum, practicienii in
\ninsolventa de la PwC incearca sa faca doua proiecte separate de
\nreorganizare, unul pe proiectul imobiliar (“pentru a incerca sa
\nducem proiectul catre finalizare sau catre rezolvarea problemei
\ndatoriei si amanarea sa”) si altul pe fabrica de usi (“in care
\nasistam managementul sa gaseasca noi canale de distributie”). Desi
\ne un caz greoi, Speranta Munteanu spune ca fabricii de usi i-a
\ncrescut cifra de afaceri de cand a inceput reorganizarea.<\/p>\n
Cand sunt intrebati despre proiecte imobiliare, practicienii in
\ninsolventa povestesc fara oprire. Au cazuri din cele mai diverse,
\nde la proiecte blocate de banci pana la proprietari care nu mai vor
\nsa-si mai plateasca partea de proiect. Practicienii in insolventa
\nnu stiu cum isi va reveni piata, dar stiu sigur ca increderea de
\nfinantare a pietei imobiliare a atins aproape limita de jos. “Nu
\ncred ca voi mai trai sa vad ca pentru un proiect de 100 mil. euro
\ndin Pipera, banca sa acorde credit de 85 de milioane, fara alte
\ngarantii decat existenta proiectului si a terenului respectiv”,
\nspune Arin Stanescu, care crede ca cele mai multe probleme actuale
\nau la baza o flexibilitate prea mare a bancilor in trecut.<\/p>\n
Din cei mai buni prieteni ai dezvoltatorilor, bancile sunt acum
\ncreditorii cei mai raspanditi si cei mai “sofisticati”. “Cu
\nunul-doi ani in urma, foarte mult din decizia pe care o lua banca
\nintr-o insolventa depindea de departamentul juridic, pentru ca, in
\nmomentul in care firma intra in insolventa, era preluata de acest
\ndepartament”, spune Speranta Munteanu, care a observat insa ca, in
\nultima vreme, bancile au realizat ca perspectiva economica asupra
\ninsolventei este importanta si se consulta cu specialistii, pentru
\na putea identifica alternativele intr-o astfel de situatie. “Este o
\nschimbare de atitudine care se vede”, remarca Speranta Munteanu,
\ncare este convinsa de faptul ca bancile vor lua atitudine
\nsemnificativ, chiar daca e un proces care va mai dura. “E posibil
\nsa dureze atat de mult incat sa nu aiba beneficiu imediat, cat sa
\naiba beneficii dupa criza, cand lucrurile se vor schimba radical.”
\nSchimbata din criza va iesi toata lumea, nu numai companiile care
\nau trecut prin insolventa si chiar prin faliment. Oricum, toata
\naceasta crestere a insolventelor a avut si o parte buna: cuvantul
\nfaliment nu mai suna atat de rau, nici macar pentru romani. Pentru
\nca un faliment curat a inceput sa para mai sanatos decat o afacere
\nbolnava.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mii de firme datornice au ajuns in ultimii doi ani in fata instantei si au intrat iIn insolventa, dar mai putin de un sfert dintre acestea au dat deja faliment. solutionarea acestor mii de dosare de insolventa ar putea face din 2010 anul cu cele mai multe si mai mari falimente din randul firmelor private.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[15430,15428,15431,13619,15429,8842,10216],"class_list":["post-16915","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-arin-stanescu","tag-cover-stoy","tag-cuprom","tag-falimente","tag-insolvente","tag-leonardo","tag-mondex"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16915","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16915"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16915\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":36901,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16915\/revisions\/36901"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16915"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16915"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16915"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5447602\/11\/banda-insolventa.jpg?width=466&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\n![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5447602\/16\/banda-faliment.jpg?width=360&height=31\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\n