La 31 decembrie 2009, pre\u0163ul aurului a fost de 1.095 de dolari,
\ninregistrand o crestere fara precedent in ultimii noua ani
\nconsecutivi, dupa ce speculatorii, bancile centrale si investitorii
\nau apelat la aur pentru protectie si castig. In 2009, pre\u0163ul
\naurului a crescut cu aproximativ 220 de dolari, suma depasita in
\nistoria recenta numai prin cresterea de 286 de dolari din 1979.
\nProcentual, aurul a crescut cu 25% fata de 2008 si cu 31% fata de
\n2007.<\/p>\n
De la inceputul crizei creditelor la nivel global, investitorii
\nau favorizat metalele pre\u0163ioase considerandu-le un scut de
\nprotectie impotriva incertitudinilor economice, in timp ce
\nspeculatorii au impins pretul aurului la valori neatinse in trecut.
\nCu toate acestea, dupa ce pie\u0163ele globale de capital si-au revenit
\nde la minimul atins in martie, pre\u0163ul aurului a continuat sa urce,
\nastfel ca strategia de hedging nu a putut explica pe deplin aceasta
\ntendinta continua de ascensiune.<\/p>\n
Pe de o parte, cateva banci centrale au jucat un rol cheie in
\nacest trend al anului 2009: China a crescut rezervele sale in
\nultimii cinci ani, astfel incat banca centrala detine locul cinci
\nin lume in privinta rezervei de aur, in timp ce India aproape si-a
\ndublat participa\u0163iile sale prin cumpararea a jumatate din rezervele
\nFMI programate pentru vanzare.<\/p>\n
Pe de alta parte, crearea unor intrumente financiare (Exchange
\nTraded Fund – ETF) care au la baza aurul, s-a adaugat la cursa
\nascendenta a metalului pretios. Aceste ETF au ajuns sa detina in
\n2009 echivalentul a 1.134 de tone de aur, ceea ce le plasa pe lista
\ncelor mai mai mari rezerve ale bancilor centrale.<\/p>\n
O alta opinie asupra acestei situatii se refera la doua aspecte:
\nrelaxarea politicii monetare a majoritatii bancilor centrale pe o
\nperioada prelungita si programele guvernamentale consistente de
\nstimulare economica. Aceasta a indus temeri infla\u0163ioniste pe termen
\nlung pentru multi investitori din intreaga lume. In consecin\u0163a, ei
\nau decis sa cumpere metalele pretioase pentru a se proteja
\nimpotriva infla\u0163iei si a deprecierii monedei. Din noiembrie 2009,
\nindicele preturilor de consum (IPC) a crescut cu 1,8 la suta, prima
\nschimbare pozitiva din ultimele 12 luni. Folosind titlurile
\nguvernamentale ajustate pentru inflatie (TIPS), am putea observa ca
\nsi inflatia implicita pe termen lung este, de asemenea, sub
\ncontrol. Aceste constatari, practic elimina posibilitatea ca
\nprotectia impotriva infla\u0163iei sa fie principala explica\u0163ie pentru
\npretul galopant al aurului. Intr-o nota similara vom observa ca, pe
\nparcursul ultimului an indicele dolarului american [DXY] s-a
\ndepreciat cu doar 4,1 la suta, aceasta dovedind ca incercarea de
\nhedging a dolarului nu poate explica in totalitate tendinta
\nascendenta a metalului pretios.<\/p>\n
Opinia mea este ca niciunul din aspectele men\u0163ionate mai sus nu
\nar putea explica pe deplin aprecierea semnificativa a pre\u0163ului
\naurului. Metalul galben poate fi considerat o bula speculativa gata
\nsa explodeze oricand iar momentul critic ar putea fi declansat de
\nreversul strategiei de “carry trade” al dolarului.<\/p>\n