Click aici pentru profilul studentului
\nroman<\/strong><\/a>.<\/p>\nAtat comunitatea de afaceri, cat si guvernantii isi doresc sa
\ngaseasca parghii prin care sa poata determina repatrierea
\nspecialistilor formati in afara granitelor. Problemele apar insa in
\nmomentul cand ne imaginam posturile pe care ar putea reveni acesti
\ntineri. Statul a acordat, intre 2004 si 2007, aproximativ 150 de
\nBurse Speciale Guvernul Romaniei (BSGR), 100 de studenti terminand
\nprogramul. Studentii erau conditionati de revenirea in tara, in
\nposturi de conducere din mediul public, pentru o perioada de
\ntrei-cinci ani. Deocamdata se pare insa ca doar 20 de studenti
\nlucreaza in mediul public local, si nici pentru Duduta, nici pentru
\nprietenii cu care a discutat, astfel de burse nu sunt foarte
\ntentante. Si nu sunt, crede el, pentru ca e greu sa alegi la 18 ani
\nce vrei dori sa faci intre 22 si 28 de ani.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Andrei Caramitru, managing partner al biroului local al firmei
\nde consultanta McKinsey, sublinia intr-o discutie anterioara cu
\nBUSINESS Magazin ca atragerea elitelor romanesti din strainatate e
\ninsa o raspundere comuna, pe de o parte a statului, pe de alta
\nparte a companiilor private. Or, acestea din urma nu doar ca nu
\n“agata” niciun astfel de absolvent, dar cele mai multe, poate cu
\nexceptia multinationalelor, nici macar nu-si dau seama de
\nimportanta unui astfel de demers. Consultantul spunea ca pentru
\neducatie, esentiala este colaborarea dintre mediul public si cel
\nprivat, dupa exemplul Canadei sau al Elvetiei (Caramitru a facut
\nfacultatea in Elvetia si a trait acolo 13 ani), unde guvernul
\ncerceteaza foarte atent in ce domenii exista cerere de personal,
\ndistribuie datele mai departe in sistemul educational si aduce
\nmereu oferta la nivelul cererii. Pentru aceasta insa, continua
\nCaramitru, ne-ar trebui mai multe scoli practice si de meserii,
\nscoli care ar putea furniza personal\u2020exact acolo unde economia are
\nnevoie de el.<\/p>\n
In unele cazuri, necesitatea de a recruta angajati pentru o
\ncompanie anume da nastere totusi unor initiative cu perspectiva mai
\nlarga. In august, Fundatia Dinu Patriciu si Liga Studentilor Romani
\ndin Strainatate au lansat proiectul Joburilaorizont.ro, cu scopul
\nde a atrage in tara absolventii romani din strainatate. Fundatia
\nacorda anual, incepand din 2008, 100 de burse in valoare de 15.000
\nde dolari pentru studii masterale sau doctorale in strainatate.
\nStudentii au obligatia sa revina si sa lucreze in tara, fie in
\nmediul public, fie in cel privat, pentru o perioada egala cu cea a
\nstudiilor. Anul acesta trebuie sa revina in tara, pana in luna
\ndecembrie, 32 de bursieri. Dintre acestia, spune Tincuta Baltag,
\ndirectorul general al fundatiei, 16 au revenit deja in Romania si
\ncativa au reusit deja sa se angajeze in companii multinationale.
\n“Unul ne-a anuntat ca si-a pornit propria afacere, prin care va
\ncrea cateva zeci de locuri de munca”, spune Baltag.<\/p>\n
Eligibili sunt atat bursierii programului Orizonturi Deschise
\n(bursa oferita de Patriciu), cat si de membrii Ligii Studentilor
\nRomani din Strainatate sau de alti tineri romani care se afiliaza
\norganizatiilor partenere. “Pana acum avem 150 de CV-uri completate
\nsi companii ca Banca Romaneasca, BitDefender, Institutul pentru
\nTehnica de Calcul, Kaspersky Lab, Microsoft Romania, Mobexpert,
\nOmniasig, Raiffeisen Bank si Xerox sunt inscrise in program”,
\nadauga Baltag. In ce-i priveste pe tineri, spune ea, ei sunt
\ndispusi sa revina si in cadrul institutiilor publice, si in mediul
\nacademic, dar si in cel privat. Pentru anul scolar 2009-2010, din
\ncele 70 de burse disponibile (30 au fost “rezervate” bursierilor
\ndin promotia trecuta, al caror program de studii e mai lung de un
\nan), 35% au fost distribuite catre stiintele economice, alte 35%
\ncatre inginerie, stiinte exacte si IT, 15% pentru stiinte
\nsocio-umane si restul pentru alte domenii. “In lipsa datelor
\nstatistice privind cererea din economie, noi ne folosim de datele
\ndin presa, sau de contactele noastre cu mediul de business, ori de
\nexperienta membrilor juriului si consultantilor”, explica
\nBaltag.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Au existat cazuri in care bursierii si-au pierdut sprijinul
\nfinanciar, din cauza nerespectarii conditiilor contractuale –
\nobligatii ce tin in primul rand de performantele academice. Dar
\nnumarul dosarelor a crescut, de la 300 de candidaturi in primul an
\n(2008-2009) la 470 de dosare, “mult mai bune”, anul acesta. “Avem
\nstudenti acceptati la primele zece universitati din lume: Harvard
\nBusiness School, Oxford, Cambridge, Imperial College London sau
\nUCL, cu parcursuri academice impecabile, implicati si in proiecte
\nsociale si care mai au si recomandari calduroase din partea unor
\npersonalitati din mediul economic”, comenteaza directorul
\nfundatiei.<\/p>\n
In general, studentii romani care invata in prezent la cele mai
\nbune universitati din lume, mai ales cand vorbim despre primele
\nzece (potrivit clasamentului realizat de QS, o retea globala
\nspecializata in educatie manageriala si cariere de top – un gen de
\npunte de legatura intre universitati, studenti si companiile
\nangajatoare), beneficiaza local de o bursa. Ajutorul financiar
\nprimit de acolo poate fi partial sau complet, iar criteriile de
\nacordare difera de la o scoala la alta. Multi studenti vor absolvi
\ncu o datorie materiala fata de universitate, bani pe care va trebui
\nsa-i restituie. Datoria aceasta este un fel de “polita de
\nasigurare” pe care si-o iau mai ales americanii, dar si britanicii
\nsau alte state cu sisteme de invatamant de top, ca studentul pe
\ncare l-au acceptat, pregatit si finantat va ramane acolo si-si va
\naduce contributia in societatea unde a invatat.<\/p>\n
La MIT, de exemplu, studentul e obligat sa ia un imprumut de
\nminimum 5.000 de dolari de-a lungul studiilor, spune Duduta. “Ei
\n(MIT) vad acest imprumut si obligatia de a-l achita drept un imbold
\npentru gasirea unei slujbe dupa terminarea facultatii.” Lui Duduta
\nii pare o idee buna. Are niste bani in plus in timpul studiilor, cu
\ncare poate sa faca ceva util, cum ar fi sa calatoreasca. Sau orice
\naltceva. In plus, continua el, dupa absolvire e o motivatie
\nserioasa pentru orice student de a nu se multumi sa stea acasa cu
\nparintii. Nu crede ca datoria e cea care ii leaga pe studenti de
\nuniversitate sau de America. “Daca decizi sa te-ntorci in Romania,
\nsunt sanse ca banca sa renunte la datoria ta.” Cu alte cuvinte,
\ndaca un tanar decide sa munceasca in Romania, unde probabil nu
\npoate aduna acei bani indeajuns de rapid, universitatea ii poate
\nsterge datoria, sustine Duduta.<\/p>\n
Un an la MIT costa aproximativ 53.000 de dolari, suma ce include
\npretul cazarii si costurile estimative ale meselor timp de un an.
\nIn cazul lui Mihai Duduta, universitatea i-a oferit un ajutor
\nfinanciar complet. Lucreaza cate 20 de ore pe saptamana in
\nlaborator si este platit pentru asta. “Am avut o sumedenie de
\njoburi, de la bibliotecar la asistent pentru un curs, dar in ultima
\nvreme m-am concentrat pe pasiunea pentru cercetare.”<\/p>\n
In ce-l priveste, nu-si face griji pentru datorie. S-a mutat in
\nafara campusului, intr-un apartament: “Chiria medie e cam 700-800
\nde dolari, dar se gasesc locuri si mai ieftine si mult mai scumpe”.
\nPetrece intre 10 si 12 ore pe zi in laborator, face cercetare de la
\nopt dimineata pana la primul curs si a redus la minimum (trei pe
\nsemestru) numar cursurilor pe care le urmeaza. Dupa ora trei sau
\npatru revine in laborator si sta acolo pana seara. Cateodata
\nexerseaza cu partenera, pentru ca este in echipa de dans a
\nMIT.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Dupa absolvire ar vrea sa ramana in cercetare, pentru a dezvolta
\nnoi materiale, in special cu impact in domeniul energiei. “Educatia
\nar trebui facuta de oameni bine pregatiti si pasionati”, spune
\nstudentul, care a intalnit in Romania “prea multi profesori carora
\nnu le placea ce faceau”; putem vorbi de tot felul de solutii, de
\nmodele si metode de studiu importate, de informatizare, “dar
\nimportant e sa ai oameni carora sa le placa ce fac.”<\/p>\n
Un exemplu ar putea fi Donca Steriade, care astazi este profesor
\nde lingvistica la acelasi MIT, ocupandu-se de catedra de greaca si
\nlatina. A terminat Facultatea de Limbi Clasice la Bucuresti, in
\n1974, si in acelasi an a plecat in Canada. De acolo s-a mutat sa
\nstudieze lingvistica istorica a limbilor clasice la Yale, in 1976,
\nsi mai apoi la MIT, unde a studiat lingvistica teoretica cu Morris
\nHalle si Noam Chomsky. Steriade a terminat doctoratul la
\nMassachusetts, in 1982, si dupa doi ani de invatamant la Berkeley a
\nfost angajata la MIT. Aici a predat din 1984 pana in 1989, cand a
\npredat la UCLA, in California, pentru ca in 2001 sa se intoarca din
\nnou la MIT.<\/p>\n
“Am putine contacte cu colegii mei din tara si impresiile mele
\nsunt limitate la prezenta sau absenta lingvistilor romani in
\njurnalele de specialitate si la conferintele, congresele si scolile
\nde vara internationale”, spune Steriade. Crede ca are o viziune
\nprea limitata asupra invatamantului romanesc pentru a emite o
\nparere, dar in lingvistica se primesc foarte putine cereri
\ncalificate de admitere la programele de doctorat. “In ultimii opt
\nani, noi am primit una sau doua cereri de admitere, solicitari pe
\ncare din pacate nu am putut sa le acceptam”, spune ea.<\/p>\n
Studentii romani care fac doctorate in lingvistica sunt foarte
\nputini, comparativ cu studentii din Ungaria, Cehia, Slovenia sau
\nPolonia. Marele obstacol pare sa fie absenta unui sistem de
\nmentorship care sa-i ajute pe cei interesati de studii doctorale
\nsa-si planifice si sa-si organizeze cererile de admitere, un sistem
\nbazat pe cunoasterea din interior a mecanismelor de admitere la
\nprogramele de doctorat din SUA. “Nu vad probleme de acest tip in
\nmatematica, computer science, biologie sau inginerie”, adauga
\nSteriade.<\/p>\n
Indiferent de domeniu, diferentele dintre viata unui student
\npredoctoral si a unui doctorand sunt perceptibile. Studentii au
\nprogramul incarcat cu teme, cursuri, proiecte si examene si unii
\nchiar muncesc cateva ore pe zi pentru bani de buzunar. Doctoranzii
\nau alt program. De obicei isi petrec ziua la birou sau in
\nlaboratorul de cercetare. Ei primesc de la universitate un
\nstipendiu lunar – un fel de salariu ce le acopera principalele
\ncheltuieli. Nu sunt nevoiti sa se angajeze si nici n-ar avea timp.
\n“In principiu pot lucra oriunde, dar nu se poate face munca
\nintelectuala intensa pe o durata prea lunga, pentru ca nimeni nu
\npoate fi creativ opt ore la rand”, spune Emanuel Stoica (27 de
\nani), presedintele Asociatiei Studentilor Romani (RSA) de la
\nMIT.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Stoica este din Targu-Mures, unde a absolvit Colegiul National
\nPapiu Ilarian. A urmat doi ani la Politehnica, in Bucuresti, la
\nFacultatea de Automatica, iar apoi s-a transferat la MIT, unde
\nstudiaza matematica. In adolescenta fusese olimpic la matematica,
\nasa ca mutarea nu i se pare cu totul neasteptata. “Dupa atatia ani,
\nnu inceteaza sa ma surprinda si sa ma entuziasmeze frumusetea
\nconceptuala a matematicii; poate acum mai mult ca in trecut”, spune
\nStoica.<\/p>\n
“MIT este intre cele mai puternice centre stiintifice din lume.
\nUnii ar spune cel mai puternic”, zice Stoica. Insa MIT nu confera
\ngarantii ca orice student are anvergura universitatii. Exista o
\ntentatie naturala sa scoti in fata prestigiul locului in care esti,
\ndar nicio scoala din lume nu poate garanta in absolut pentru
\nnimeni; marile scoli trebuie intelese strict ca niste imense
\noportunitati de care poti beneficia. Important nu e atat ca ai
\ntrecut pe-aici, crede Stoica, ci ce devii trecand pe aici – “asta
\ndaca devii ceva.”<\/p>\n
El avertizeaza ca universitatile de varf sunt foarte selective.
\nLa MIT, spre exemplu, romanii sunt in general olimpici la stiinte
\nexacte si de multe ori medaliati international. “Cei care ajung la
\ndoctorat aici (la MIT) sunt adesea cei cu studii predoctorale la
\nalte universitati foarte bune. E aproape un fel de circuit inchis
\nde scoli intre care studentii buni se plimba la diverse niveluri
\nale carierei lor”, spune presedintele RSA MIT.<\/p>\n
In orice caz, foarte multi dintre romanii care studiaza la
\nuniversitatile de top din lume sunt interesati de soarta
\ninvatamantului romanesc. “N-ar fi corect sa ne imaginam ca au
\n<evadat> definitiv si nu mai privesc inapoi”, comenteaza
\nEmanuel Stoica. Desi pare ca majoritatea vor decide sa ramana peste
\nOcean, exista perceptia ca in Romania lucrurile se schimba in bine.
\nStoica stie ca nu putem deveni o capitala stiintifica mondiala, dar
\nnu ar vrea sa ramanem o provincie deconectata.<\/p>\n
Nu e un secret ca multi dintre cei ce si-au facut studiile in
\ntara in deceniile trecute au o viziune mai critica decat Steriade
\nsau Stoica. Dorin Boboc, actualmente director de investitii al
\nAllianz-}iriac Pensii Private, povestea pentru BUSINESS Magazin ca
\nexperienta facultatii din Romania a fost deficitara. “Nu simteam ca
\nma pregatesc pentru viata; tot ce invatam era mult prea teoretic si
\nnu avea legatura cu realitatea.” La finele anului II, cand avea 21
\nde ani (acum are 36), a plecat din tara, schimband Academia Tehnica
\nMilitara din Bucuresti cu Vaughn College of Aeronautics and
\nTechnology din New York. “Acolo sistemul de invatamant e mult mai
\npragmatic. Teoria e folosita pentru a ajunge la un scop practic si
\nnu se face teorie doar de dragul teoriei”, spunea el.<\/p>\n
“In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa
\ninveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din
\nfacultate”, completa Anca Podoleanu, fostul director de resurse
\numane al Vodafone, care astazi are propria firma de consultanta in
\nHR, Choice Consulting. Scoala primara si gimnaziul le-a facut la
\nNew York si a urmat un MBA la Universitatea din Ottawa, Canada. Ca
\nsi Boboc, ea spune ca invatamantul romanesc nu pregateste suficient
\ntinerii la capitolul responsabilitate individuala si colectiva: “In
\nRomania nu stii pe cine te poti baza si lucrul in echipa este un
\ntermen cunoscut doar in multinationale”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Pentru cei ce au ajuns sa invete si sa lucreze in Vest,
\nexperientele sunt impartite. Omul de afaceri Dinu Patriciu crede ca
\nsansele studentilor romani de a ajunge pe o pozitie inalta sunt mai
\nridicate in tara decat peste granite. “Calatoresc aproape zilnic,
\nin toata lumea, si oriunde te-ai afla, tot strain esti si ca strain
\ne mai greu sa ajungi cineva. Posibilitatile de a-ti construi o
\ncariera sunt limitate”, declara Patriciu pentru Ziarul Financiar,
\nadaugand ca el insusi a angajat doi absolventi care voiau sa plece
\ndin Romania dupa sase luni de munca la stat – mai exact i-a angajat
\npe loc, chiar in aeroportul unde i-a intalnit.<\/p>\n
Florin Mircea Iliescu, doctorandul de la Pembroke College, spune
\nin schimb ca destul de multi tineri au ocazia sa vina la Cambridge,
\nunde exista o comunitate de romani “foarte interesanta”. Crede ca
\naceasta deschidere are rolul sa creeze o imagine excelenta
\nRomaniei, “in contrapondere cu imaginea de tara bananiera pe care o
\ncreeaza majoritatea celor din domeniul public, politicieni,
\nparlamentari sau guvernanti, care ar trebui sa reprezinte cu succes
\nRomania si nu o fac”.<\/p>\n
E totusi discutabil daca aceasta deschidere va ajuta lucrurile
\nsa mearga mai bine in tara. Iliescu asa spera. Ar vrea ca in
\neducatia din Romania sa existe mai multi oameni care inteleg cu
\nadevarat subiectul, si se gandeste la concetatenii nostri care au
\navut succes in mediul academic din diverse tari. “Aceasta resursa
\numana nu este folosita, si multi dintre ei nu sunt deloc convinsi
\nca au de ce sa se intoarca”, sustine Iliescu. In ce-l priveste, se
\narata totusi moderat optimist ca lucrurile ar putea sa se schimbe
\nin bine in urmatorii zece ani.<\/p>\n
Donca Steriade nu poate estima cati dintre studentii romani se
\nvor intoarce, dar nu crede ca situatia de la noi difera foarte mult
\nfata de alte tari din Europa sau Asia. “Universitatile americane
\ncontinua sa fie un magnet, cel putin pentru cei care si-au facut
\nstudiile aici”, spune Steriade. Niciunul dintre studentii ei
\ncoreeni, japonezi, francezi sau nemti, nu ar prefera o slujba in
\ntara lor unei slujbe la o buna universitate americana.<\/p>\n
Steriade spune ca daca fosti studenti romani de la MIT din
\ndomenii ca matematica ori cibernetica se plang de dificultati la
\nreintegrarea in mediul academic roman, inseamna totusi ca dorinta
\nde intoarcere exista. “Propunerea de a inventa pozitii pentru ei mi
\nse pare rezonabila, dar poate o garantie mai mare de succes ar
\nputea s-o aiba planul de a concentra astfel de pozitii in unitati
\nuniversitare cu autonomie administrativa si academica. Mi-e teama
\nca altfel n-o sa le fie usor celor reintorsi.”<\/p>\n
In ceea ce il priveste, Emanuel Stoica va urma cel mai probabil
\no cariera academica in matematica sau intr-un domeniu corelat, si
\nnu exclude ideea de a se-ntoarce-n tara, macar temporar. Acum vine
\nin Romania de doua ori pe an si sta cateva saptamani, dar e tot
\ntimpul la curent cu ce se intampla in tara, si la fel sunt si
\nprietenii lui romani de acolo. Insa pe termen scurt e mai putin
\nprobabil sa se intoarca. Mai ales ca acum si familia s-a mai
\nobisnuit cu plecarea sa. Cat despre distanta, Stoica spune ca e mai
\nmult constiinta ca America e foarte departe, nu distanta in sine,
\nsi de cand zboara direct la Targu-Mures “ii pare mult mai
\nusor”.<\/p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De ani buni s-a lansat ideea ca daca tinerii scoliti la cele mai bune universitati din lume \u2013 elitele noastre \u2013 s-ar intoarce sa lucreze in tara, economia Romaniei ar progresa mai repede. Insa, daca vorbiti cu studentii sau profesorii romani din strainatate, vor spune ca dorinta lor de afirmare profesionala e greu compatibila cu societatea de acasa. Si deci spera ca lucrurile vor merge mai bine. Deocamdata putini au intentia de a se intoarce, cum spune unul dintre ei, \u201dcu scopul de a schimba lucrurile in Romania\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[14480,14482,202,5414,14483,14485,14478,9990,14479,14484,14481,7900,14486],"class_list":["post-15850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-bard-college","tag-cambridge","tag-cover-story","tag-cursuri","tag-harvard-business-school","tag-imperial-college-london","tag-institutul-tehnologic-din-massachusetts","tag-mckinsey","tag-mit","tag-oxford","tag-pembroke-college","tag-studenti","tag-ucl"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15850"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15850\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":86169,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15850\/revisions\/86169"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5154917\/19\/banda-studenti-2.jpg?width=520&height=31\")
![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5154917\/18\/banda-studenti.jpg?width=416&height=31\")
<\/a><\/p>\n