Ioan Holender – artistul Vienei<\/p>\n
A fi directorul Operei din Viena este echivalent cu a fi al
\ndoilea om \u00een stat, \u00een Austria. De 19 ani, al doilea om ca
\nimportan\u0163\u0103 \u00een Austria este rom\u00e2nul Ioan Holender. La \u00eenceput, a
\nfost atacat de presa local\u0103 \u015fi numit “un rom\u00e2n naufragiat la
\nOper\u0103”. I-a fost contestat\u0103 numirea pentru c\u0103 ani la r\u00e2nd a lucrat
\nca agent pentru nume impresionante ca Placido Domingo \u015fi Jose
\nCareras, iar noua pozi\u0163ie ar fi fost \u00een conflict cu ocupa\u0163ia
\nanterioar\u0103. Netulburat de aceste atacuri, Holender a reu\u015fit
\ninimaginabilul – s\u0103 \u00eei conving\u0103 pe conservatorii austrieci c\u0103
\nm\u00e2ndria lor na\u0163ional\u0103, Opera din Viena, are nevoie de o
\nschimbare.<\/p>\n
Margit \u015eerban – “mama hemofilicilor”<\/p>\n
Margit \u015eerban este primul medic care a f\u0103cut un transplant de
\nm\u0103duv\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Este primul doctor care a ridicat o clinic\u0103
\npentru copii, din nimic. Marcat\u0103 de o tragedie personal\u0103, pierderea
\nfiului, Margit \u015eerban din Timi\u015foara a f\u0103cut o promisiune – s\u0103 ajute
\nc\u00e2t poate mamele copiilor bolnavi. Pentru ca ele s\u0103 nu simt\u0103
\ndurerea prin care a trecut ea.
\n“Dup\u0103 aproape dou\u0103 luni de jale, \u00een cele din urm\u0103 a trebuit s\u0103 m\u0103
\n\u00eentorc la serviciu. Credeam c\u0103 nu o s\u0103 mai pot s\u0103 v\u0103d copii. Din
\nprima zi a \u00eentoarcerii mele, \u00eens\u0103, mi-am dat seama c\u0103 locul meu
\neste acolo \u015fi c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 feresc alte mame s\u0103
\najung\u0103 \u00een situa\u0163ia mea. Dup\u0103 aceast\u0103 tragedie mi-am dat seama c\u0103
\nlucrurile sunt aranjate \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t ceea ce \u0163i se pare la un
\nmoment dat c\u0103 e o povar\u0103 grea, pe care nu po\u0163i s\u0103 o duci, de fapt
\ndevine modalitatea de supravie\u0163uire”.<\/p>\n
Fra\u0163ii Baciu – milionarii filantropi din Dolhe\u015fti<\/p>\n
\u00cen istoria de peste 600 de ani a satului Dolhe\u015fti, din jude\u0163ul
\nIa\u015fi, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic mai extraordinar dec\u00e2t re\u00eentoarcerea
\nfra\u0163ilor Baciu, imediat dup\u0103 Revolu\u0163ie. Petru Baciu are 83 de
\nani.
\nA plecat \u00een America \u00een 1969 \u015fi a f\u0103cut avere proiect\u00e2nd centrale
\nelectrice. S-a \u00eentors acas\u0103 c\u00e2nd \u015fi-a dat seama c\u0103 averea cea mai
\nmare e ceea ce la\u015fi \u00een urma ta. Fratele s\u0103u, Constantin Baciu, are
\n90 de ani. A fugit \u015fi el din \u0163ar\u0103, \u00een acela\u015fi an. Voia s\u0103-\u015fi ajute
\nfiul s\u0103 ajung\u0103 un mare pianist. S-a stabilit la Roma \u015fi a devenit
\nmai \u00eent\u00e2i medic de familie, ca apoi s\u0103 ajung\u0103 un cardiolog de
\nrenume \u015fi medicul personal al Papei Ioan Paul al II-lea. \u00cen 1991,
\nfra\u0163ii au revenit \u00een Dolhe\u015fti \u015fi au decis s\u0103 fac\u0103 totul pentru a
\nridica satul din mocirla \u00een care se \u00eengropase. Lui Constantin Baciu
\ni-ar fi pl\u0103cut s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een sat cu fiul s\u0103u, \u00eens\u0103, ironia
\nsor\u0163ii, acesta a murit r\u0103pus chiar de o boal\u0103 de inim\u0103.<\/p>\n